Buna! ma numesc Maria si am 22 de ani…
Povestea mea a inceput in urma cu 6 ani,dintr-un sarut in gluma am inceput sa iubesc cum nu credeam.Sentimentele imi erau impartasite si eram fericita,pana intr-o zi cand am aflat ca mami are cancer intr-un stadiu avansat.A fost cea mai grea perioada din viata mea,traind zi de zi cu frica,ca o sa raman fara ea.Doar el mi-a fost alaturi in momentele acelea si m-a facut sa fiu puternica.Plingea si suferea alaturi de mine,asta m-a facut sa il iubesc enorm.Dupa cateva interventi chirurgicale si cu ajutorul Lui D-zeu,mami s-a facut bine.Parintii lui nu m-au placut atunci,pentru ca situatia mea financiara nu era foarte buna.Din cauza lor am inceput sa ne certam,ma deranjau jignirile pe care le auzeam zi de zi fara motiv.Il vedeam ca nu stie cum sa se imparta,il vedeam suparat tot timpul,nu imi placea sa vad ca nu e bine si ca nu e fericit.Atunci am crezut ca e cel mai bine sa ma indepartez de el,desi il iubeam.Am decis sa vin cu mami in Italia,la tatal,sora si fratele meu,crezind ca o sa-l uit si ca o sa fie usor.Am gresit,mi-a fost fffffoarte greu.Am petrecut impreuna cei mai frumoshi ani din viata mea,4 ani am fost impreuna.
Vorbeam la telefon din cand in cand si imi spunea ca o sa o sa raman singura iubire din viata lui.Dar dupa 6 luni,prietenii mi-au spus ca are o iubita.Am decis sa-l las sa fie fericit si nu i-am mai raspuns la telefon.In vacanta de iarna am mers in tara pentru 10 zile,ne-am intalnit si ne-am dat seama ca ne iubim la fel de mult.M-am intors in Italia si am hotarat de comun acord sa nu mai vorbim,nici macar la telefon,pentru a ne uita definitiv.ne-am hotarat ca trebuie sa terminam cu „povestea noastra”.
Vorbeam mai rar si niciodata despre „noi”.Au trecut aproape 2 ani de atunci,iar semtimentele mele sunt aceleasi,il iubesc la fel de mult si nu cred ca o sa-l pot uita vreodata..Astazi am aflat ca bunica lui a murit (fiind bolnava tot de cancer)imi doresc enorm sa ii fiu alaturi,dar nu am cum…
NU ezita si dute alaturi de el in aceste momente. Din cate vad, sunt sigur ca si el te mai iubeste inca, dar barbatii sunt altfel..nu vor sa arate acest lucru atat de usor.
Brbatii daca i-si insala partenerea, o fac de curiozitate, din barbatie, din instinct mai ales daca li se ofera aceasta ocazia.. in concluzie ..@ nu iarta nimic@.
Daca il iubesti cu adevarat, aratai asta, spunei si nu renunta niciodata la ideea ca este numai al tau, orice ar fi.
mult succes i[ti doresc si sper sa tii cont de sfaturile mele.
NU ezita si dute alaturi de el in aceste momente. Din cate vad, sunt sigur ca si el te mai iubeste inca, dar barbatii sunt altfel..nu vor sa arate acest lucru atat de usor.
Brbatii daca i-si insala partenerea, o fac de curiozitate, din barbatie, din instinct mai ales daca li se ofera aceasta ocazia.. in concluzie ..@ nu iarta nimic@.
Daca il iubesti cu adevarat, aratai asta, spunei si nu renunta niciodata la ideea ca este numai al tau, orice ar fi.
mult succes i[ti doresc si sper sa tii cont de sfaturile mele.
Buna,parintii lui mereu o sa fie o pb majora intre voi.Dragostea voastra chiar dak are loc acum k sunteti despartiti sau cat timp o sa fi-ti impreuna,mereu o sa fie lasata pe locul 2.Acest lucru doare,ot k in teorie tinerii tre sa se desprinda de parinti sa-si intemieze propria familie.Desi va iubiti,din pacate dragostea veci no sa fie suficienta pt a putea trece peste rautatile oamenilor din jur,el o sa fie trist din cauza k legatura dintre parintii ii puternica,si involuntar il face sa cedeze,iar tu o sa te alegi cu frustrarile pt k nu te plac parintii lui.stiu asta k si eu am trecut prin asta,si in clipa de fata mam desp de iubit de 7 luni si ink ne iubim reciproc,dar legatura parintilor ii atat de puternica pt el,incat mai bine renunt decat sa stiu k sunt pe locul 2 pt unul care ii pe primul loc pt mine.Ai 2 posibilitati,ori stai de vorba cu el,matur si ii explici unele chestii,si va lasati parintii deoparte k sunteti copii mari,altii au copii la varsta asta si voi o tineti cu parintii vostri,ori iti gasesti altul si pana la urma vrand nevrand te indragostesti si gata.Ii ironic k tie iti dau sfaturi bune insa is sfaturi pe care eu nu is capabila sa le urmez din pacate,dar poate faci un efort sa-ti fie bine
Multumesc frumos pentru sfat Ioana.Ai dreptate,teoretic tinerii ar trebui sa se despreinda de parintii pentru a-si intemeia o familie,dar practic e mult mai greu.E greu sa te indragostesti din nou,inevitabil faci o comparatie cu fostul si balanta inclina tot timpul in trecut.Doare tare raw cand sti ca iubirea exista si ca,din cauza altora nu se poate „consuma”.Desi parintii lui nu m-au placut din cauza situatiei mele financiare,mi-as fi dorit acum ca situatia mea sa fie la fel ca atunci sau poate mai raw,dar sa stiu ca il am pe el.Degeaba aqm sunt bine din punct de vedere financiar daca sunt singura si nu ma pot apropia de nimeni altcineva.
Te pup si iti doresc sa ai parte de cel pe care il iubesti…
parerea mea e ca ai gresit enorm cand te-ai indepartat de el,iubirea adevarata o intalnesti odata in viata si merita sa lupti pt ea,sfatul meu e sa lupti pt iubirea ta si a lui merita…niciodata nu e prea tarziu.timpul trece si parinti lui mereu vor fi la fel,daca te iubeste cu adevarat va fi cu tine indiferent de situaie,lupta pt dragostea vostra.
Chiar ca este ceva cu adevarat aparte sa vezi ca o persoana este capabila sa planga cu tine si sa fie vorba de o persoana de sex opus mai ales cand tu esti femeie, e o poveste frumoasa, insa parca e pacat ca povestile nu pot incepe sa fara sarut…
Dragoste la distanta, la asta ma refer mai exact.