Buna! Ma numesc Diana si am 25 de ani. In urma cu vreo 6 ani l-am cunoscut pe el! Aveam prieteni comuni si de foarte multe ori ieseam impreuna. Pana acu 3 ani nu prea vorbeam… In urma cu 3 ani am decis sa formam un cuplu! Ne iubeam foarte mult! In timpul in care am fost impreuna ne-am mai si certat dar de fiecare data ne-am impacat! Din cauza unor neaintelegeri acu 2 ani ne-am despartit. Era cu 2 luni inainte de 1 decembrie… Eu am decis sa pun capat relatiei noastre! Timp de doua luni el a insistat sa fim impreuna si ma cautat! Tot timpu ii ziceam sa-mi dea pace, nu vom mai fi impreuna, nu mai mai cauta! Dupa data de 1 decembrie la o saptamana mi-am dat seama intr-o zi ca nu mai stiu nimic de el… nici un mesaj de el el in care sa-mi ceara sa ne impacam, nici un telefon, email sau semn de viata, nimic! Nu am dat importanta si am zis ca va trece… au urmat alte doua saptamani in care nu am stiut nimic de el. Incepea sa-mi fie dor de el, chiar si de acele mesaje de impacare! Mi-am dat seama ca am gresit atunci cand am vrut sa ne despartim si cand nu am acceptat sa ma impact cu el. Am incercat sa-l sun eu intr-o zi dar am avut surpriza sa aflu ca numarul de telefon nu mai este valabil. De atunci a inceput totul! Am incercat sa dau de el pe mess sa-i trimit email-uri dar nu am avut nici un rezultat! Nici contul de facebook nu mai era actualizat! NIMIC! Am inceput sa ma duc pe unde stiam ca ieseam noi in sperana ca o sa-l gasesc dar parca intrase in pamant… la scurt timp am aflat de la un prieten de-a lui ca sa mutat cu serviciul in alt oras…
Am crezut ca o sa mor de dorul lui… Aproape un an m-am gandit la el in fiecare zi si imi era din ce in ce maid or de el! Ma rugam sa-l revad intr-o zi dar totul parea fara folos. Anu trecut inainte de 1 decembrie mi-a venit o idee! Mi-am adus aminte ca inca de cand l-am cunoscut lui ii placea sa mearga in fiecare an la manifestarile dedicate zilei de 1 decembrie! La parade militara si de fiecare data isi parca masina in aceiasi parcare, in fiecare an. M-am decis sa ma duc de 1 decembrie sa ma duc s ail astept in acea parcare! Asa am si facut si dupa 2 ore de asteptare cand credeam ca nu mai vine am vazut masina lui intrand in parcare. Dup ce a oprit sis a dat jos din masina aveam in plan sa ma duc la el… Era la fel de frumos, avea acelasi look, era neschimbat! Ceva ma oprit si nu am avut curaj sa ma duc asa ca am inceput sa-l urmaresc, pentru ca era foarte multa lume imi era usor sa stau in spatele lui. Dupa o zi intreaga de “urmarie” daca se poate numi asa am vazut ca se indreapta spre un parc… parcul unde ne duceam noi tot timpu cand eram impreuna, in fiecare seara! Am ajuns in parc, el sa asezat pe o banca si a stat… eu eram pe o alta alee si ma uitam la el fara ca el sa ma poata vedea! A stat acolo jumatate de ora fara ca sa faca nimic iar inainte de a pleca a scos un carnetel si a scris ceva pe el apoi a rupt foaia si a lasat-o pe panca, sa ridicat si a plecat! Curioasa m-am dus sa vad ce scrie pe foaie… am ramas uimita si am inceput sa plang… pe foaie scria: “ Draga mea, esti la fel de frumoasa ca si atunci cand ne-am despartit… Imi pare rau de cele intamplate dar sper sa fi macar tu fericita! Am incercat sa-ti indeplinesc dorinta si te-am lasat, mi-a fost greu dar te-am lasat! Te iubesc si acum si te voi iubi toata viata mea!!!” Am inceput sa plang si mi-am dat seama ca ma vazut ca l-am urmarit…
Stand pe banca si plangand am simtit o man ape spatele meu si am auzit pe cineva zicand “ Nu plange draga mea! Sunt aici, langa tine!” Am ridicat capul si mi-am dat seama ca era chiar el! Nu am stiut cum sa reactionez… fara prea multe cuvinte l-am luat in brate si l-am strans tare!!!! Nu vroiam sa-i mai dau drumu!!! ERA AL MEU!!! Am stat pe acea banca si am vorbit multa in acea seara… Am aflat ca si-a schimbat numarul de telefon, adresa de email, nu mai locuia in orasul natal si venea foarte rar, nu aveam prietena si cel mai important i-am marturisit faptul ca mi-a fost foarte greu fara el si il iubesc foarte mult! Am gresit atunci cand am vrut sa ne despartim. In acea seara am plecat impreuna acasa iar la scur timp peste 3 zile am plecat impreuna la munte!
De atunci suntem impreuna si suntem foarte fericiti! Mesajul nostrum pentru voi, toti este sa pretuiti ceea ce aveti, atunci cand aveti sis a nu-I lasati pe cei ce va iubesc sa plece de langa voi pentru s-ar putea sa va para foarte rau abia atunci cand nu veti mai sti nimic de ei si nu veti mai putea repara nimic! Acum ne-am mutat impreuna si suntem foarte bine! Vine 1 decembrie si ne vom bucura pentru ca vom aniversa un an de relatie!
destinul?…probabil…este clar iubire acolo…asa ca nu mai faceti proba …multumim…pentru simplitatea si frumusetea finalului.
m-a emotionat mult povestea ta am si acum lacrimi pe obraz….iti doresc sa fii fericita cu el si sa va iubiti mult de tot .asta e iubire cu adevarat intre voi. m-a pus putin pe ganduri povestea ta dar in cazul meu nu cred ca o sa am sanse pt ca al meu fost iubit e prea ambitios si dupa cate refuzuri a primit din partea mea e greu sa ma mai accepte… mult succes .te pup
mia placut tare mult povestea ta de iubire..si chiar e adevarat atunci cand se spune cca destinul tzil mai faci si cu mana ta….va doresc sa fitzi fericitzi toata viatza…
Buna! foarte emotionant… insa un sfarsit foarte frumos…Sonia nu esti singura cu lacrimi pe obrajori….:) ciudat sentiment… imi doresc sa fi-ti fericiti…
Foarte frumoasa povestea voastra. Multumim ca ne-ai scris-o:) Iubiti-va mult!