Buna, data trecuta am incercat sa dau o definitie a iubirii si am fost bucuroasa ca unii de aici au fost dornici sa-si exprime parerea.Citeam intr-o zi o poveste de aici,ceva cu o fata care spunea ca a cunoscut un baiat pe net si asta m-a rascolit si ma face sa scriu aceste randuri.In mod normal nu as fi facut asta, pentru ca e ceva prea personal, dar simt nevoia sa aud si parerea unor necunoscuti care au o parere obiectiva.Povestea incepe acum 3 ani daca nu ma insel , s-au intamplat multe de atunci si nu mai tin minte.
Cum spuneam, acum 3, nu stiu daca a fost coincidenta, destin sau intamplare, dar un baiat mai precis, era hacker a spart parola unei prietene, si intamplarea face ca eu doream sa vorbesc cu ea si m-am luat la vorba.Bineinteles eu mi-am dat seama ca nu era prietena mea cea cu care vorbeam si am inceput sa vorbescu el, am vorbit frumos fara sa-i dau impresia ca facuse mare tragedie.Ceva l-a impresionat la mine , de la facut ca in urmatoarele zile sa intre pe acelasi id doar ca sa vorbeasca cu mine.
Am vorbit vreo sase luni de zile doar pe internet, luni in care am aflat ca era in acelasi liceu cu mine, el in ultimul an fiind.Cand am aflat lucrul asta, am trait niste zile foarte urate, pentru ca aveam impresia ca fiecare baiat care trece ma priveste, ma urmareste si ajunsesem in punctul in care nu mai puteam suporta.In fiecare seara ma rugam de el sa-mi spuna numele, sa-mi spuna clasa, sa-mi spuna ceva ca nu mai suportam.Si acum imi aduc aminte, eram pe coridorul liceului si deodata un baiat trece si ma priveste discret,incercand sa treaca neobservat.La prima vedere nu am bagat de seama, dar mi-a ramas in memorie felul cum m-a privit.Baiatul acesta era chiar el si m-am lamurit atunci cand l-am cunoscut pentru prima data, de cand am vazut ochii aceia care ma analizau am facut legatura cu baiatul pe care il vazusem.Prima intalnire, a fost scurta, timida.Dupa ce ne-am intalnit , mi-a marturisit ca s-a indragotit de mine, de modul meu natural de a fi si de a privi viata, de spiritul meu visator.eram bucuroasa, dar eram nesigura si imi era teama.
Mi-a scris un mail in care el incerca sa spuna tot ce simte si sa ma convinga sa fiu cu el si imi aduc aminte vorbe frumoase, asa de frumoase incat am printat mail-ul, ca sa il am amintire si ca sa citez ceva : "dragostea nu are unitate de masura, nu poate fi masurata, nici cuvintele nu sunt suficiente pentru a arata ce simti,faptele sunt singurele aliate ale dragostei, cuvintele sunt ceva in plus.Si eu vreau doar sa-mi dai sansa sa iti arat ce simt prin faptele mele"practic el m-a facut sa am o alta viziune a dragostei.Din pacate nu am acceptat sa fiu cu el, de teama, nu concepeam, el terminase scoala, se mutase in alt oras, cum puteam sa am eu o relatie?Am crezut ca totul se termina acolo, dar povestea a continuat, intr-un sfarsit dupa multe discutii, intalniri am fost impreuna si a fost frumos dar greu.Eu eram geloasa ca nu stiam ce face, ajunsesem sa tin la el si imi era teama sa nu-si schimbe el sentimentele si eram geloasa, erau certuri dar cu dulci impacari..
Probabil va intrebati daca mai sunt cu baiatul respectiv.Nu mai sunt cu el, sunt cu o alta persoana si sunt fericita , il iubesc, ma iubeste si ne este bine.Dar nu pot nega ca o parte din mine, oricat de mica, ii va aprtine mereu baiatului care m-a invatat ce inseamna dragostea cu adevarat si cel mai mult regret ca nu l-am putut iubi asa incat sa raman cu el si regret fiecare lacrima pe care el a varsat-o in fata mea pentru ca stiu ca eu i-am cauzat suferinta.
Aceasta poveste i-o dedic lui "php-genius"stiu ca nu va vedea, dar ii multumesc pentru cat m-a iubit si pentru cat de multe m-a invatat.El reprezinta "la plus belle souvenir"..Sper ca nu v-am plictisit, suna ciudat aceasta poveste dupa ce am spus-o pe prima, dar am simtie sa fac asta pentru ca povestea asta mi-a schimbat total viata si modul de a percepe lucrurile.Va pup
senzatia asta de vinovatie fata de cel care iubeste iar noi ce nu ii iubim indeajuns,este dura si mereu simti ca trebuie sa faci cv pt persoana respectica (chiar daca mai esti sau nu cu persoana respectiva),si cum ai zis si tu ca mereu o sa pastreze un loc aparte in sufletul tau,asta intradevar este cv facut pt ca el este acolo intr-un loc bn stiut doar de tn,nu te mai gandi mereu sa faci cv pentru el sau sa-i scrii nu stiu ce ca sa poata sa vada ca si tu l-ai iubit,eu sunt convinsa ca el stie dar acum te intreb,,nu te simti vinovata cu nimic fata de omul cu care esti in prezent?,,eu am multe de spus si am trecut prin f multe,si ma simt si eu vinovata si simt multe lucruri,de aceea te inteleg si din aceeasi cauza ti-am pus si intrebarea,nu poate nimeni sa judece pe nimeni numai tu stii ce este in sufletul tau,si poate cn stie intr-o zi o sa va intalniti intamplator si o sa poti sa-i spui chiar tu ca iti pare rau pt suferinta pe care i-ai cauzat-o,iti doresc sa fii fericita si sa iubesti omul de langa tn pt ca el este cel care te asculta si iti ofera ceea ce iti doresti.iti doresc toate bune si frumoase.
Draga alina, vreau sa-ti raspund la intrebarea ta, si raspunsul este da. Iti voi spune si de ce, pentru ca in adancul sufletului meu, baiatul acela exista si faptul ca el nu stie de asta ma face sa ma simt vinovata, dar nu-mi schimba sentimentele fata de actualul meu partener.Baiatul acela practic a reprezentat pentru mine o treapta spre cunoastere , m-a ajuttat sa-mi dau seama ce vreau.Imi pare rau ca nu am putut eu sa-i ofer ceea ce merita, dar sunt constienta ca nu pot pastra mereu sentimentul de vinovatie , pentru ca asta va fi mereu o piedica in drumul meu, pentru ca nu m-ar lasa sa continui , ma bucur ca am reusit sa trec de aceasta etapa si acum ma bucur de relatia mea, imi iubesc sincer actualul partener de asta am si facut multe pentru el dar cu toate acestea nu pot nega existenta baiatului respectiv in viata mea, uneori ma gandesc ca a trebuit sa-l cunosc pe el ca sa il am pe actualul partener pentru ca m-a ajutat sa-mi dau seama ce-mi doresc cu adevarat.Eu iti multumesc pentru ce mi-ai spus si iti doresc si tie numai clipe frumoase de care sa te bucuri cu adevarat.te pup
Cred ca fiecare dintre noi avem o iubire in trecut,un baiat care si-a lasat amprenta in adancul sufletului nostru si la care,din cand in cand ne fuge gandul.faptul ca ti-l amintesti cu atata placere ma bucura si faptul ca ai reusit sa spui iti face bine,chiar daca el nu va sti niciodata.sfatul meu:pastreaza amintirea in sufletul tau mereu vie(eu asta fac),el a trebuit sa existe in viata ta pt a face loc adevaratei dragoste.te pup