totul a inceput acum aproximativ 5ani, mai exact 4ani si 10n luni, si am fost impreuna pana aqm un an… a fost o perioada destul de frumoasa cu bune si cu rele… dar acum un an s-a sfarsit, in acest an am crezut ca l-am uitat, ca am depasit momentul, dar nu, nu a fost asa… ne-am despartit pt ca el si-a facut pe altcineva si a ales sa ramana cu acea persoana… cu o saptamana in urma am aflat ca urmeaza sa aiba cununia civila azi, nu am simtit nimic, chiar ma asteptam deoarece stiam ca urmeaza sa fie tatic… dar soarta nu a vrut ca eu sa trec peste tot cu usurinta… aseara m-a sunat sa ne vedem, am refuzt initial spunandu-i ca noi nu mai avem ce vorbi, cerandu-i sa ma lase in pace sa isi vada de viata lui, dar am cedat la insistentele lui… in acest moment nu stiu daca regret sau nu faptul ca am acceptat sa il revad, tot ce stiu e ca nu l-am uitat, ca inca il mai iubesc si ca desi lupt cu toate puterile sa nu ma doara si sa nu plang din cauza ca acum stiu ca l-am pierdut definitiv, desi poate asta am vrut mereu sa plece din viata mea, dar acum ma gandesc ca eu as fi putut fi langa el dar nu am acceptat asta niciodata, desi am avut multe ocazii… revederea cu el mi-a readus la viata sentimentele, dar nu pt k l-am vazut ci pt k si el a aratat ca mai tine la mine, chiar mi-a spus ca nu a reusit sa ma uite, ca inca ma mai iubeste, ca ii pare rau ca nu m-a ascultat, mi-a recunoscut ca in tot acest timp ma mai suna cu nr privat sa imi auda vocea… nu stiu ce sa cred… oare chiar mai tine la mine sau eu cred asta pt k inca il mai iubesc??? dar daca nu mai tine la mine de ce ma stangea in brate si ma saruta pe frunte??? de ce se purta cu mine ca atunci cand ne-am cunoscut???
de ce ma ridica in brate cum nu a facut niciodata??? si cel mai important, daca nu tinea la mine de ce mi-a propus sa fugim in lume amandoi??? sa lasam totul in urma, el ar fi renuntat si la cununie si la tot, ar fi plecat cu mine… ca intotdeauna am refuzat ocazia de a fi alaturi de el pt toata viata, nu regret asta pt k fata cu care se casatoreste desi mi l-a luat ( a stat cu el desi stia de existenta mea) nu merita sa ramana singura si cu un copil mai ales inaintea cununiei… dar eu??? eu merit sa sufar??? eu merit sa plang??? poate ca merit, poate ca eu am vrut sa fie asa, sau poate a dumnezeu imi rezerva ceva mai bun, tot ce stiu e ca ii doresc din suflet sa fie fericit, sa aiba o familie fericita chiar daca fericirea lui se cladeste pe sufletul meu zdrobit, mereu am dorit sa fie fericit, l-am iubit, il iubesc si cred ca v-a fi pentru toata viata… sper ca a-ti inteles ce vreau sa spun, nu doresc nimanui sa treaca prin ce trec, sa simta sufletul inundat in lacrimi, sa simta cum se prabuseste totul in jur si cum pamantu ii fuge de sub picioare…
sper ca nu v-am plictisit si imi cer scuze pt greselile de ortografie dar nu mai pot corecta datorita lacrimilor care nu le mai pot stapani… adio iubirea mea, dar pastreaza-ma in inima ta, te voi iubi mereu… va urez o zi cat mai placuta si plina de iubire si lacrimi de fericire…
Eu o sa iti dau un sfat…Lupta pentr-u fericirea ta….nu conteaza ca o sa vina un bebe…indiferent de situatie si daca o sa ramana cu ea automat daca te iubeste pe tine , nu va putea fi fericit alaturi de cealalta….Asa ca gandeste-te mai bine. Daca el te iubeste cu adevarat , atunci merita ….Viata e prea scurta ca sa te mai poti gandi si la restu. te pup si fii tare.
Vai eu dak eram in locul tau nu ma mai uitam la cealalta…fa ce-ti dicteaza inima…decizia e a ta.tu poti pune capat suferintei tale.fi fericita si spune-ne ce decizie ai luat.
cred ca e prea tarziu pt a mai lupta… si cum am mai spus am avut multe sanse sa raman cu el, dar e vina mea ca nu am profitat de ele… chiar inainte de cununie cu o seara mi-a propus sa fugim amandoi in lume dar nu am vrut… nu ma simt pregatita sa fac pasul asta, iar el nu a vrut sa ma astepte, desi e mai mic ca mine… intradevar ma doare enorm de mult simt k ma sing cu fiecare minut… dar in familia lui nu o sa ma bag… mi-a spus ca nu stie cat o sa dureze acesta casnicie, desi nu as vrea sa se termine, dar daca doamne fereste se v-a intampla ma voi intoarce la el chiar si dupa 3 ani… oricum iti multumesc pt sfat si pentru faptul ca nu ma judeci…
lore nu pot sa pun capat suferintei mele… asa am fost crescuta cu anumite principi… nici mie nu imi plac si chiar am suferit din cauza asta, m-as simti ultimu om daca mi-as asculta inima… si nu as putea fi fericita stiind ca totus am intervenit intr-o casnicie indiferent cat il iubesc eu… dar intrebarea mea e oare el chiar ma mai iubeste sau vrea doar sa ma faca sa ma framant??? nu stiu raspunsu la aceasta desi si azi m-a sunat si nu am putut vorbi foarte bine pt k eram cu parinti iar ei nu stiu de faptul ca l-am revazut si ca acum sufar in tacere…
Tin sa cred ca poti reusi sa aduci lucrurile in favoarea ta, doar in cazul in care alegi sa fii egoista, sa te gandesti doar la binele tau..si apoi la binele celeilalte..nu mai pune binele altora peste al tau nicioata ..poti face asta..rugandu-te doar la un singur lucru ..sa nu exite karma ..pur si simplu sa se intoarca totul in defavoarea ta pe aceleasi actiuni alte tale..dar de data asta fiind facute de el..iti doresc sa fii fericita
cu puterea lui dumnezeu toate lacrimile se sterg….citeste paraclistul maicii domnului si acatistul sf nectarie!sunt facatoare de minuni…se apropie si data de 15,ZIAUA SFINTEI NOASTRE MAICIi.sa aibe d=zeu grija de tine,citeste acestea,te rog si vei vedea ca totul v-a fii bine!te pup
o sa le caut sa le citesc… desi nu stiu daca ma mai poate face ceva sa imi revina zambetul pe fata…. au trecut deja 5zile iar eu nu am reusit sa ma calmez nici macar putin… adorm plangand si ma trezesc la fel, dar sper sa imi revin cu trecerea timpului…. ms pt sfat ana maria:*
scz ca ma bag dar nu e cinstit asa daca tu ai ales asa si ai avut atatea ocazi sa fi cu el dece nu ai facuto.acum e greu sa faci si pe alcineva sa sufere mai ales ca are un copil e pacat de copil nu de ea e greu sa cresti un copil singur.mai bine lasa asa cum o fost poate mai dumnezeu iti trimite pe alcineva in viata ta fa o pentru copil nu pentru ea ca este un suflet care merita sa aiba tata.daca nu mai ti legatura cu el totu se va uita iubire este trecatoare iar suferinta se va duce.eu iti dau un sfat ca la o sora.lasa copilu sa fie fericit si dumnezeu te va vedea ceai facut.de distrus distrugi repede dar de facut faci greu.scz ca team deranjat dar eu cred ca e mai bine asa.poate daca tu erai in locu ei si cineva iti luat barbatu si ramaneai cu un copil ce ai fi facut puneti intrebarea asta inainte de a face un pas gresit.
ms pt sfat cristina… dar am facut asta inainte sa imi spuna nimeni… nu am plecat cu el asa cu mi-a propus si nici nu il caut, desi stiu ca o sa faca el acest pas cand va pleca din tara (stiu pt ca asa face mereu), dar si chiar daca ma va cauta o il rog sa inceteze sau eventual o sa imi schimb nr de telefon… imi e greu dar eu nu m-am gandit la binele meu… iar daca era sa ma gandesc la binele meu crede-ma ca nu mi-ar fi pasat sunt multe mame care isi cresc copilul singure, iar el nu si-ar fi lasat copilu si de departe si tot ar fi avut grije de el… ma rog eu oriqm nu sunt pregatita sa fac un pas asa important… si apropo de binele copilului, cat de bine crezi ca o sa ii fie intr-o familie cu parinti care se cearta??? cat de bine o sa ii fie daca doamne fereste o sa ajunga la divort??? sau crezi ca daca eu m-am dat la o parte si nu o sa mai vorbesc cu el o sa ma uite? nu o sa ma uite pt ca stiu ca atunci cand ii va fi foarte dor de mine ma v-a cauta… oricum daca citeai ce am scris ai fi vazut ca am renuntat la fericirea mea… ms oricum pt sfat…
Buna Clau , ii foarte ciudata situatia ta pentru ca de ce te-a cautat inainte de cununie cu o sap sau doua , de ce nu te-a cautat mai devreme daca totusi tinea la tine si te iubea . Si pe deasupra are si un copil cu ea . Intradevar eu sunt de conceptia ca dragostea cu forta nu se face. Eu zic sa te linistesti sa il lasi sa isi faca viata alaturi de ea , ca nu e el fericit sau nu va fi armonie intelegere si dragoste in familia lui asta nu te priveste pe tine . Cum nici lui nu ia pasat de tine si a spulberat 4 anii pentru o fata care probabil ia sucit mintile pe moment , nici tie nu ar trebui sa-ti pese de el . Te inteleg ca il iubesti si te simti sufocata sa sti ca ii in bratele la alta , dar priveste si u realitatea . Eu ce sa mai zic ca ma-m indragostit de una maritata si cu o gradinita de copii dupa ea si ea la fel , ne manifestam ca doii copii de 16 anii, dar totul sa spulberat pentru ca erau copii la mijloc . Nu am fost orgolios in privinta copiilor si ias fi tratat ca pe copilasi mei dar nu a fost sa fie . Dar am ajuns la concluzia ca acei copii au nevoie de parintele organic si nu am nici un drept sa ma bag in familia ei . Am iubito enorm de mult si in fiecare minut si secunda mi era gandul la ea si nu imi puteam imagina un viitor fara ea cu toate ca avea acele incurcaturi . Dar uneori trebuie sa judecam cu mintea si apoi cu sufletul .Am aceasi durere in suflet ca si tine si sper ca o sa intalnesc o fata care ma face sa zambesc . Am o varsta frageda si stiu ca am gresit cand am ales relatia aceea , dar nu am nici un drept sa stric o familie indiferent ca nu e ea fericita , am renuntat unu la celalalt pentru fericirea lui . Fi increzatoare in tine ca totul va fi bine si iti vei gasi sufletelul perechie care o sa te faca sa stralucesti dinou ca un trandafir . Ia o decizie cu capul si o sa vezi ce bine iti va fi . Imi cer scuze ca am intervenit si cu o mica poveste de a mea , dar vream sa intelegi ca nu esti singura care renunta la o iubire profunda . Te pupik , ai grije de tine .
buna Albert… imi pare rau ca a trebuit sa treci prin astfel de clipe… cat despre mine, incerc sa imi revin, am inceput sa ies mai des cu prieteni pe care ii cam abandonasem, am inceput sa zambesc, insa imi e frica sa nu il vad din intamplare prin locurile pe care le fregventez, stiu ca daca il voi vedea o sa sufar din nou, dar oriqm stiu ca nimeni si nimic nu o sa ma faca sa ma intorc la el cel putin atata timp cat e cu ea si sub nici o forma nu as vrea sa fiu cauza divortului lor… iti urez multa bafta in cautarea sufletului care iti v-a face viata mai frumoasa… te pup…
Hei clau, cum deseori le spun prietenilor mei cand trec prin clipe neplacute asa o sa iti spun si tie,in orice lucru rau exista acea parte plina a paharului,gadeste-te la ce a fost frumos in relatia ta cu el si ce va fi mult mai frumos in viitor.Din propria experienta iti spun ca atunci cand iei o decizie cu sufletul iti asumi un risc enorm care de cele mai multe ori nu te duce unde ai vrut tu sa ajungi de fapt.Tu stii mai bine ce este de facut,cantareste cu atentie fiecare lucru bun si rau si cum tu ai spus .. ai niste principii dupa care te ghidezi si daca acele principii te-au facut sa crezi ca este mai bine sa va continuati separat drumurile inseamna ca asa este.