Lorena

0
2151

De multe ori isi dorea sa fie liniste…sa fie doar ea si gandurile ei care veneau amestecate…niciodata nu reusea sa-si puna ordine in ganduri,poate ca intr-o zi va reusi…ii venise o idee pe care nu era greu s-o pui in practica…sa-si inregistreze gandurile,asa,amestecate,si,intr-o zi,sa faca ordine in ele ascultandu-le si apoi,sa le puna pe hartie…poate ca va iesi ceva din ele…
Se nascuse intr-un satuc situat la poalele unui deal golas…satucul era impartit in doua de un paraias iar primavara era inundat de mirosul salcamilor…fiecare casa avea macar un salcam in gradina…casa lor avea mult mai multi,de-a lungul gardului ce le imprejmuia gradina…locuiau chiar langa scoala,deci,niciodata nu intarzia si nu-si putea permite sa chiuleasca…de fapt nici nu-si dorea asta…ii placea sa invete…isi aducea aminte cu placere si in acelasi timp cu nostalgie ca,in clasa intaia,cand primise "Abecedarul",invatase singura sa citeasca si sa scrie…invatatoarea observase ca-i placea sa invete si,intotdeauna,ii dadea teme suplimentare…a avut norocul sa aibe dascali extraordinari,dascali ce-i mentineau si chiar ii sporeau dorinta aceasta de a invata…erau orele acelea de "compunere" cand erai pus sa scrii despre o tema data si,atunci cand scriai ceva frumos,erai rasplatit prin faptul ca ti se citea "opera" in fata clasei…fusese de multe ori rasplatita asa,dar si de multe ori criticata(daca nu esti si criticat uneori,nu reusesti sa te dezvolti)…era printre cei mai buni elevi ai scolii si,pentru asta,asa cum se facea pe vremea aceea,fusese mai intai soim al patriei,apoi pionier…comandant de grupa,de detasament si,ultima rasplata,comandant de unitate…nu-i placea sa faca asta,n-a avut niciodata o mentalitate de lider,dar,daca asa era atunci,nu avea ce sa faca,nu te intreba nimeni daca vrei…aveai cele mai bune rezultate la invatatura,trebuia sa accepti…
In vacantele de vara,mergea cu fratele ei mai mare,la munca,la lopatat sparceta sau alte cereale…lopata era,de multe ori,mai mare decat ea,dar mergea cu placere,pentru ca munca lor era platita,pentru ei insemna mult…isi puteau cumpara haine de o calitate mai buna si asta ii facea sa fie mandri…erau un ajutor pentru parinti(amandoi fiind bolnavi:mama,fusese operata de mai multe ori la o ureche si nu avea voie sa munceasca stand mult la soare,iar tatal era bolnav de stomac dar era angajat la C.A.P.-ul din sat) se descurcau greu dintr-un singur salariu…

 


Ii placea sa citeasca foarte mult si,cum nu exista biblioteca in sat,imprumuta carti de la rude,vecini,prieteni…era privita cu respect pentru asta si ei ii placea,nu era vanitoasa dar,daca a reusit sa-si castige respectul celorlalti prin ceea ce facea,avea de ce sa fie mandra…A avut norocul sa se nasca intr-o perioada cand,primul lucru pe care il invatau copiii era respectul…respectul pentru oameni,respectul pentru lucrurile pe care le dobandeai prin munca si nu numai si bunul simt…chiar daca erai sarac,bunul simt trebuia sa fie atributul de baza al caracterului in formare…

 

formulele de politete atunci cand se adresa unei persoane erau obligatorii,nu conta varsta si hainele cu care era imbracata persoana respectiva,trebuia sa fii cuviincios…asa o invatasera parintii si asa ii ramasese intiparit in mintea si in caracterul ei…fiecare om trebuie respectat!…

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.