Nu era nici prima femeie din lume zbuciumata de atatea framantari si ganduri,dar nici ultima femeie…nu intelegea de ce?…de ce oare se ingramadeau in mintea ei o multime de intrebari existentiale,desi avea o situatie materiala relativ buna?…unii ar spune chiar foarte buna…si totusi…nu-i dadeau pace…sa-si fi avut izvorul in copilaria ei,copilarie care ii revenea in memorie din ce in ce mai vie,de parca nu ar fi trecut inca…nu stia exact cand s-a terminat acea faza a vietii ei si a inceput o alta si apoi alta,pana ajunsese in pragul varstei de 43 ani…de multe ori se intreba daca a avut o copilarie,sau a fost doar o iluzie…si,cand se indoia mai mult ca a avut o copilarie,ii veneau in minte cateva din ghidusiile pe care le facuse…isi aducea aminte de zilele cand mama lor cumpara bomboane( ca sa aibe cu ce sa-i serveasca pe eventualii musafiri),le punea in dulapul de pe holul de la intrare dupa ce le dadea si lor cate una si le spunea sa nu se mai atinga de ele…ti-ai gasit!…poate un copil sa stie ca aproape de el sta o punga cu bomboane si el nu are voie sa le manance?…o urmarea pe mama cand avea treaba,mergea la dulap,desfacea punga cu bomboane,lua una si infasura hartia goala,punand-o la loc in punga…asa credea ea ca mama nu va sti ca i-au fost mancate bomboanele…
mama isi dadea seama imediat,dar, cum nu gasea hotul,ii pedepsea pe toti…erau patru:un frate mai mare,ea si doua surori mai mici…pedeapsa nu mai era asa de grea cand se impartea la patru…asa gandea ea atunci…astazi,nu stiu daca ar mai gandi asa…pedeapsa e pedeapsa,nu conteaza la cat se imparte…Mamei ii placea foarte mult curatenia si ordinea si,atunci cand pleca de acasa,ii chema pe toti si le spunea,aratand spre marginile cuverturii de pe pat: -Vedeti cum arata,intinsa perfect si la mica distanta de podea…cand ma intorc acasa,vreau s-o gasesc la fel! Bucurie pe capul lor…incepeau sa sara pe pat(era un pat cu arcuri),sa faca giumbuslucuri si,din cuvertura de pe pat,nu ramanea nici urma…se uitau la ceas si,cand se apropia ora cand mama se intorcea acasa,aranjau cuvertura la dunga si,fiecare isi relua locul,isi faceau temele,iar cand mama intra in casa,ordinea trona peste tot…
Pe vremea aceea,fetele erau invatate de mici sa croseteze(crosetau dantelarii pe care le cuseau pe marginea cuverturilor),sa impleteasca,sa creeze lucruri artizanale pe etamina sau alte materiale,sa faca broderii manuale…fiecare trebuia sa stie sa faca asta,era parte din pregatirea fetelor pentru viata lor viitoare de femei maritate…toate colegele ei de la scoala faceau asta…se intalneau la sezatori…era o ocazie sa fie doar ele,ca fetele,sa cante,sa vorbeasca cate in luna si in stele,sa-si arate fiecare maiestria si viteza cu care crosetau sau impleteau…erau momente pe care nu le-a uitat niciodata si de care isi amintea cu un suras in coltul buzelor…
Draga mea,
Vreau sa-ti zic ca imi place foarte mult cum ai scris si ceea ce ai scris….ma regasesc in unele "imagini" din naratia ta….mi-ar placea sa citesc o carte cu aceste detalii… de ce nu incerci sa publici ceva??? Ar fi extraordinar!!! Mult succes si numai bine!
Multumesc,ma bucur ca v-a placut,eu am mai scris cate ceva,sper sa va placa si sa le cititi cu placere!