Bunul simt!…Hmm!…E un lucru cu care te nasti sau pe care-l dobandesti prin educatie. Daca e prea putin,se considera ca esti prost-crescut,daca e "rezonabil",se considera ca esti un om educat.Ce te faci daca e in exces? Ii poate face rau celui care il are…Si ea se nascuse cu bun simt in exces…De multe ori,in loc s-o ajute,bunul simt ii facea rau…Si-ar fi dorit sa fie o nesimtita,sa nu-i pese de cei din jurul ei,sa le raspunda cu aceleasi vorbe grele celor care i le aruncau in fata,fara sa le pese ca o ranesc…Pentru cei ce au bun simt,vorbele dor mai mult decat o palma. Palma va lasa urme pe fata pentru o ora,nu mai mult,dar vorbele…vorbele ii sapau riduri adanci in suflet.Mintea ei aduna cuvintele in propozitii,apoi in fraze,dar buzele ei ramaneau pecetluite de bunul simt…Cuvintele se transformau in furtuni care o ravaseau si o sufocau… Isi invatase ochii sa vorbeasca,dar,acelasi bun simt ii ranea privirea si-i intrista ochii…Bunul simt,pentru unii, era o binecuvantare dar,pentru ea, era un blestem…Peste tot,o urmarea blestemul acesta…Isi aducea aminte ca,atunci cand era la liceu,mergea doar pe jos pentru ca nu-si permitea sa mearga cu autobuzul…Trei kilometri dus,trei intors si,de doua ori pe saptamana , mergea de doua ori la scoala,avea ore si dupa-amiaza…Drumurile acestea o epuizau…Ajungea acasa franta si cadea pe pat,asa imbracata in sarafanul ei de eleva,fara putinta de a se misca…Simtea uneori ca se sfarseste,dar,bunul simt n-o lasa sa-i ceara mamei bani de autobuz… De unde sa-i dea?…Erau dramuiti pana la ultimul banut… De ce trebuia sa fie ea cea mai responsabila dintre frati?…N-a inteles niciodata!…Sau poate ca a inteles,dar…Bunul simt,bata-l vina,ii interzicea s-o arate!
Este adevarat. Este greu sa primesti vorbe grele din partea altora, cand tu esti nu poti fi asa. Este greu ca tu sa " strangi cureau " ( asa cum este vorba ), pentru un sacrificiu. Dar hai so luam cu incetul. Ferice de cel care este un asemenea om asa cum ai descris tu. Acel om are virtuti pe care uni oameni nu le au, sau nu le pot intelege. Face sacrificii pentru binele familiei, nu raspunde cu aceeas moneda vorbelor rele, este mai responsabila fata de alti frati. Este o persoana " jos palaria " . O persoana demna de cel mai mare respect. Usor usor apare si bunatatea la aceste persoane, pe langa blandetea si dragostea. Fiecare virtute sporeste din alta. Ea trebuie sa fie mai responsabila fata de frati lui , " jos palaria ", este o persoana harnica, nu se lasa inlature deloc de la munca, si vorba aceea fi muncitor nu lenes. Ca nu raspunde cu aceeasi moneda celor care vorbesc rau, inca odata , tot respectul, da dovada de un echilibru mintal si o rabdare mare, sa nu mai vorbesc de puterea din dinauntrul ei. Si pentru ca merge pe jos atatia kilometri pana la scoala si inapoi, pentru a nu chinui mai mult familia, stiind ca nu are bani. Aici as putea zice ca apare o dragoste curata. Intelege nevoile familiale si le pune mai presus de ea. Prefera sa faca un sacrificiu decat sa chinuie familia.
In final, as zice ca toate aceste virtuti pot veni totodata si cu o tristete. Cel care este cu bun simt, avand toate aceste virtuti , pica in tristete pentru ca persoana respectiva nu poate fi ca celelalta. Se simte foarte rau, chiar as zice josnic sa devina ca acele persoane. Chiar daca ar vrea sa plateasca cu aceeasi moneda insa nu poate, bunul simt o impiedica.
Ai dreptate,acest bun simt „in exces” vine”la pachet” cu o mare tristete:aceea de a nu fi intotdeauna inteles de cei din jurul tau!