Pentru fiecare dintre noi fericirea este un lucru diferit, si frumusetea la fel. Mereu cand avem ceva ne dorim mai mult, cand posedam ceva frumos vrem sa-l facem si mai frumos. Dar ce se intampla cand nu exista “mai mult ca perfect”? Cand am atins deja limita pentru perfectiune sau frumusete?
Cand avem ceva frumos si ceva nu mai functioneaza incercam sa remediem acel ceva; si slava Domnului ca tehnologie exista. Dar ce ne facem atunci cand ne referim la un sentiment? Cum reparam acele imperfectiuni care ne stirbesc fericirea? Sau, daca nu putem sa facem asta, cum sa trecem peste si sa continuam sa ne mentinem in acea stare de beatitudine?
Sa zicem ca avem un scop: credem ca pentru a fi fericiti trebuie sa ne casatorim. Si pana la urma reusim sa facem asta, insa (ne spunem noi) ca sa fim perfect fericiti trebuie sa avem un copil. Apoi o masina, si tot asa…niciodata nu suntem multumiti pentru ca mereu va aparea acel “ceva” pe care ni-l dorim si care ne stirbeste fericirea. Cu alte cuvinte, nu avem cum sa nu suferim chiar si atunci cand suntem foarte fericiti.
Frumusetea nu este perfectiune pentru ca nu poti sa faci ceva frumos decat dupa ce ai suferit in prealabil. De ce credeti ca exista acel proverb cum ca “si bogatii plang”? Pentru ca poti sa constientizezi valoarea si puterea banului doar daca ai muncit pentru acea suma.
Si daca frumusetea nu e perfectiune atunci pentru ce luptam toata viata? Pentru ce trecem peste atatea hopuri sperand sa ne implinim visurile si abia apoi sa constientizam ca de fapt vrem altceva pentru ca ce gasim pe partea celalata a obstacolului nu ne satisface?
Gandeste-te ca toate lucrurile sunt minunate prin simpla lor existenta si ca le putem face extraordinare daca intr-adevar vrem asta…
Acest articol a fost preluat de pe site-ul doamnei Simona Mogosanu
