Ma doare capul…

1
443

Ma doare capul… Ma trezesc si ma uit in jur. Mai mult intuneric, decat lumina, sunt in patul meu, patura mea turcoaz, doar ca… patul meu este intr-o biserica, nu la mine in camera.

Doamne, ce bine ca ma lasi sa dorm in biserica, este atat de liniste fata de camera mea, o sa-mi treaca si capul… In stanga si in fata patului vad insirandu-se multe scaune ca in biserica, pe care erau asezati barbati imbracati in negru, unii susotind intre ei, destul de gravi.

Unul mi se adreseaza:
– Am venit sa vedem daca ai darile platite la zi!
– Poftim?!.. Ce sa fac?!… Acum vreti sa vedeti??? Dar dorm, sunt obosita, spun tragandu-mi patura sa-mi acopar pijamalele in fata barbatilor straini, eu fiind singura femeie de-acolo.
– Da, acum, continua barbatul in negru.
– Bine, zic, daca acum musai, acum sa fie, si dau sa ies de sub patura.

Un barbat dintre ei, hlizindu-se si cumva alunecand langa mine pe pat, imi spune:
– Sunt si eu obosit, pot sa ma bag langa tine sub patura?

Il privesc intr-un fel anume, in timp ce-mi strangeam patura turcoaz pe langa corp, si ma gandesc ca idiotul care ma pune intr-o asemenea postura in fata acelor barbati, cu asemenea glume, numai tu puteai fi . La momentul gandului simt cum piere ranjetul de pe fata barbatului, se albea la fata, si ma aud spunandu-i, in timp ce-mi tot lipeam patura de trup:

– Daca esti obosit, uite, e destul loc in partea de jos a patului. O sa-mi trag picioarele spre dreapta si-o sa ai destul loc sa te intinzi linistit si sa te odihnesti.

Il simt extrem de mic, pe cat fusese el de macho, si-l vad incovrigandu-se la picioarele mele.

Ma pregatesc sa ma dau jos din pat sa caut facturile pentru acei barbati, insa observ pe langa pat cum trece o luminita in obscuritatea din incapere. Mai uit mai atent si vad un baietel de vreo 2-3 anisori, cu par blondiu sau care doar lumina, destul de grav pentru varsta lui, care se indrepta spre iesirea din incapere, respectiv spre una dintre usile bisericii.

Ma aud strigand la el si vorbindu-I intr-o limba pe care n-o cunosc acum, dar acolo se parea c-o stiu foarte bine, si-l vad pe baietel ca se opreste din drum si se indreapta spre patul meu.

Eu super fericita, ma vad cumva cum ma aplec peste pat si-l ridic in sus, spunandu-i:
– Bucura-te, esti copil! Si-l privesc cu atata bucurie in suflet si zambind, in timp ce nu-l scapam din ochi… daca esti al meu, ce fericire, daca nu, o sa am grija de tine pana vin ai tai sa te ia, nu-ti fa griji…
Il pun jos, acum ca m-am linistit ca e in siguranta si capatand parca, deodata, curaj, ma uit spre pat si-l vad pe barbatul incovrigat la fel si-I spun:

– Dar intinde-te, e destul loc!
– Sunt bine asa, imi raspunde umil si rusinat, cu capul in pamant.

Ma minunez de reactia lui, il las in pace sau in plata Domnului si, intorcandu-ma spre barbati le spun clar si raspicat:

– Bine, haideti sa verificam ce vreti sa verificam, dar inainte de asta va rog frumos sa inchideti cele doua usi de la biserica, din fata si din spate, pentru ca beietelul este mic si nu stie, poate sa iasa si sa se rataceasca.
Si-atunci barbatii dispar dintr-o data si ma vad singura, imbracata in negru, in intuneric sau neant, cu ochii inlacrimati si atat de trista… Si-atunci apare in dreapta mea o femeie imbracata in negru, imbrobodita cu batic negru pe cap, care-mi spune:

– Stiu cine esti!
Vazand ca nu clintesc sa ma intorc spre ea, continua:
– Stiu cine esti! Te-a trimis Dumnezeu sa ne ajuti!
Si-atunci imi intorc capul spre ea, cu aceeasi privire pe care i-am acordat-o barbatului ce voia sa se intinda langa mine in pat, si-i spun gandind:
– Si daca stii cine sunt si ca m-a trimis Dumnezeu sa va ajut, de ce-mi faceti rau?

Femeia nu zice nimic, asa ca ma apropii amenintator de ea, insa ea nu se sperie, si-i rostesc scurt si amenintator, masurand-o cu privirea:

– Chiar stii cine sunt?
– Da, spune ea. De exemplu, daca sunt caini, tu ne aperi de ei.
Ma aud razand in hohote si indepartandu-ma de femeie:
– Cum sa va apar de caini, cand si mie imi e frica de ei?

Si deodata apar mai multi caini infricosatori care latrau ca turbatii, cu bale si spume la gura.

– Mai, dar ce galagie, zic. Taceti, le spun! Nu ma asculta, asa ca ridic tonul la ei, rastindu-ma la ei intr-o limba pe care n-o cunosc, dar pe care se pare ca ei o inteleg bine, de vreme ce-i vad scheunand si plecand cu coada intre picioare.

Mai, sa fie, imi spun, ai avut dreptate strig bucuroasa spre femeie si fugind catre ea. Ajungand langa ea, o masor din cap pana-n picioare si, incruntata, ii spun:
– Va ajut, dar nu-mi mai faceti rau! Ai auzit? Nu-mi mai faceti rau!…
Si dau sa intind mana spre ea, insa in locul ei dau de alarma de la ceas… fi-r-ar sa fie!

Azi ii povestesc bunicii visul… zic uite ce-am visat in noaptea de Sfintii Mihail si Gavriil. Vai, maica, zice bunica, nu e bine, oamenii aia in negru sunt diavoli!

Asa de multi? ii zic, mai in gluma, mai in serios, nespunandu-i ca-l cunosteam pe-ala de voia sa se bage la mine sub patura.

Si-atunci ma fulgera un gand: daca vrea Dumnezeu sa uneasca lumile… pai va fi greu, si oare cum o va face, chiar va reusi???

Oare chiar vrea El sa uneasca cele doua lumi? Si gandul imi zboara cu zambet si pace la chipul baietelului cu parul si capul de lumina, fara de care simt c-as fi pierduta…

Comentarii

Comentarii

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.