Totul a ìnceput acum 5 ani.Ne-am cunoscut la telefon.El era ìn Italia,eu ìn Romania.Dupa 2 luni a venit la mine ìn Galati, sa ne cunoastem fata ìn fata. Ne-am indragostit la prima vedere.Dupa o saptamana trebuia sa se ìntoarca in Italia. Plangeam amandoi in gara ca doi copii. Mi se parea ca fara el nu putem respira.Trenul pleca si noi ne spuneam ca totul o sa fie bine.Ne spuneam unul celuilalt ca ne iubim,ca o sa vorbim la telefon.A plecat.ìn ziua aia nu vroiam sa vorbesc cu nimeni,am dormit toata ziua sa nu simt durerea din suflet.Prin somn auzeam telefonul sunand:era el.Vocea lui ma facea mai agitata:nu puteam sa vorbesc si totusi vroiam sa-i spun ca deja ìmi lipsea!Dupa vre-o 5 luni am plecat la el.Totul era frumos la ìnceput. Era atent cu mine, mergeam si ne plimbam tinandu-ne de mana.Ne iubeam!ìn acelasi an 2006 ne-am casatorit.Eram ìn culmea fericirii!Apoi a venit pe lume baietelul nostru.Dar incet incet relatia noastra se deteriora.Nu mai exista comunicare intre noi.Incercam sa vorbesc cu el, sa ne intelegem. Era bine o saptamana apoi iar deveneam ca doi straini.Au trecut5 ani de casatorie si totusi nu ma simt fericita.Daca ìi zic ìmi spune sa ma duc sa ìmi caut un barbat asa cum vreau eu.
Si totusi ìl vad ca sufera.ìl iubesc si nu vreu sa ne despartim dar nici asa nu vreau sa traiesc.Zi dupa zi ma pierd, ma pierd ìn ganduri si nu stiu ìncotro s-o apuc.Sper sa fie bine si totusi……
hmm incearca sal intrebi ce este in neregula de ce sufera si poate problemele se vor rezolva si veti deveni ca inainte
am incercat, am vb, si totul a mers bine doar 2 saptamani apoi totul a revenit cum era.