Scriem despre toti fostii,despre prietenii pierdute,dar desprea ea uitam,uitam sa scriem despre fiinta cea mai importanta. Uitam…uitam,dar nu cu intentie. Uitam,pentru ca noi,oamenii luam cu noi doar dezamagirile,iar clipele fericite le aruncam intr-un cufar imprafuit si apoi il incuiem pentru ca ele nu ne-au provocat cicatrici adanci pe suflet,asa cum nici mama n-a facut-o. Hai sa intreb pe fiecare:de cate ori ii arati mamei tale ca o iubesti?Rar,nu-i asa? Hmm…sau acum unul dintre voi sau,ba chiar,mai multi vine cu replica aceea ieftina”Mama mea stie cat de mult o iubesc,de ce i-as mai arata?! „Si tu stii cat de mult te iubeste mama ta,dar ea tot continua sa-ti arate prin micile gesturi pe care le face pentru tine…prin fiecare atingere delicata pe care ti-o daruiesti,prin fiecare zambet atintit asupra ta. Ea de ce poate sa o faca? O face pentru ca tu esti motivul fericirii sale,o face pentru ca tu esti copilul dorit de ea. Oare,tu stii cate lacrimi a varsat cand a aflat ca vei face parte din viata sa? Nu stii,numar infinit,ca la matematica.Te-ai gandit vreodata cate sacrificii a facut si inca face?Te-ai gandit ca te-a purtat in pantece timp de noua luni si deja la cinci luni crescusei in greutate?Te-ai gandit cata durere a suportat pentru tine la nastere? Nu,sigur nu te-ai gandit.Cu totii avem altceva mai important de facut;sa plangem din despartiri,sa purtam ura pe oameni nevinovati,sa dam vina unii pe ceilalti…Hai sa-ti explic prin cate trece o mama la nastere. Un corp uman poate suporta o durere de 45 dol-dol este unitatea de masura a durerii.O femeie in timpul nasterii suporta o durere de 57 dol.Aceasta durere este echivalenta cu ruperea a 20 de oase in acelasi timp. Iti imaginezi? Tu plagi pentru o mica zgarietura,dar ea..a plans de fericire,a uitat durerea. Stii cate emotii avea cand te-a luat in brate pentru prima data tu fiind un ghindoc firav?Nu stii,nici eu,nici el,decat ea,mama stie. Pot spune ca am trait ceva similar cand am luat pentru prima data in brate pe fiecare dintre specialii si minunatii mei nepoti. E un sentiment fara nume,un sentiment inexplicabil.E bucurie impletita cu emotie,teama si mai ales iubire..Ti-ai intrebat mama cate nopti n-a dormit pentru tine?Las’ ca-ti zic eu raspunsul,acesta suna cam asa”Nu stiu!”.Stiai ca daca ai aduna noptile mamei tale nedormite ar fii un sfert din varsta sa?Stii ca de cate ori erai cuprins de o simpla raceala ea intra in panica?Stii cat de fericita si multumita era cand i-ai spus „mama” pentru prima data..in momentul acela sufletul sau a crescut si lacrimile ii curgeau pe chipul emotionat. Era atat de multumita cand ai reusit sa faci primul pas si atat de dezamagita cand nu vroiai sa mananci..De multe ori,a dat in mintea copiilor doar de dragul tau; mama s-a jucat cu tine doar sa mananci ca tu erai incapatanat si nu vroiai..De cate ori n-ai lasat-o sa plece la magazin fara sa vina cu „o dulciurica”? Iar,acum…iti doresti din toata inima sa plece..Stii tu ca atunci cand te duci in cluburi sa te distrezi ea sta toata noapta fara sa doarma si se gandeste ca vei putea pati orice?Nu stii,pentru ca vrei sa te distrezi si uiti de sarmana fiinta. Cand pe chipul tau de copil cuprins in lumea iubirii adolescentine curg lacrimi repezite si gigante de parca ar fii flori de margaritar,cine plange cu tine? Mama,nu? Stii ca in momentele triste prin care treci in sufletul mamei tale are loc „cel de-al treilea razboi mondial” care lasa rani adanci pe chipul sau plin de dimnitate si batut de vant si ploi? Nu stii,pentru ca ea poarta mereu masca puternica in fata ta pentru a te face si pe tine increzatot in fortele proprii…dar oare reuseste? Nu reuseste si asta o doare…o doare ca n-ai incredere in ea si ai mai mult in oameni straini. Ti s-a intamplat sa ii greseti grav vreodata? Mie da..am gresit,frate.Pot spune ca e una din cele mai mari greseli ale mele..Si ghici ce? Mama n-a vorbit cu mine doua saptamani,dar nici eu n-am incercat sa vorbesc cu ea. Ma vedea ca plang si sufar,si eu o vedeam ca avea lacrimi in ochi si suspina mereu cand imi vedea starea in care ma aflam..n-a mai suportat si a venit sa-si ceara iertare ca nu vorbeste cu mine si mi-a luat si florile mele favorite,zambile..Si ce poti desprinde de aici? Ca mama te iarta si te iubeste neconditionat orice i-ai face. Si vreau sa-i multumesc pentru tot ce a facut si inca face pentru mine.Ii multumesc pentru curajul pe care mi l-a oferit inaintea fiecarui examne si fiecarei despartiri. Pentru sustinerea oferita in ceea ce fac. Pentru sfaturile utile pe care le aplic rar..Ii multumesc ca exista si ca ma iubeste. Tu ai uitat sa-i multumesti? Daca da,fa-o acum. Iar,daca i-ai multumit,felicitari!Ai facut-o sa zambeasca din inima ca in vremurile bune.
Multumim Maria,
Ai perfecta dreptate cu aceasta poveste. este numai adevar