Maretie

1
214

Am fost intotdeauna neconventional. Insa mereu rational, responsabil, atent…am fost si sunt viu, patrunzator, discern mereu binele de rau si uratul de frumos, am fost cutezator, altruist…Sunt inginer ca profesie si am 54 de ani, casatorit timp de 25 de ani , cu doi baieti studenti in capitala…

Mai inainte de toate , am avut o viata cu de toate, cu o copilarie fabuloasa, crescut intr-o familie de intelectuali, dat la scoli bune. M-am ales cu educatie solida, cu cultura care m-a inaltat si m-a facut putin mai diferit, cu abilitati in muzica, arta. M-am casatorit din dragoste , am iubit sotia, am respectat-o, am fost un tata si un sot bun. Insa dupa 25 de ani de casatorie fosta sotie a decis sa se separe, sa mearga pe alt drum, chira daca singura. Am ramas pustiit, am facut o rana adanca, am suferit fara sa inteleg cum de un barbat solid ca mine, puternic poate sa fie asa de afectat, de daramat. Am facut o depresie din care nu am crezut ca nu voi iesi. Insa , nu cred ca m-a ajutat altceva decat Dumnezeu, pentru ca atunci cand credeam ca totul s-a sfarsit , am putut sa ma ridic singur. Si pentru ca am scris „singuratate”, ei bine, nu am crezut ca aceasta singuratate poate fi mai grea ca orce alta boala. In singuratate am putut sa ma vad asa cum sunt…m-am condamnat, mi-am adus acuze multa vreme. De o bucata de timp, cred ca vreo doi ani, sunt bine, merg firesc inainte, rana s-a inchis, si am inceput sa am curaj si sa-mi doresc sa intalnesc pe cineva, stiind ca viata este facuta sa fie traita in doi. Am intalnit doamne singure, dornice , intr-un fel de a intra in relatie cu mine…am incercat, am deschis usa celor pe care le-am intalnit si pe care le-am placut. Insa nu am intalnit pe cineva puternic, hotarat, ambitios, luptator…

Am casa mea frumoasa, serviciu, nu-mi lipseste material nimic. Insa niciuna dintre doamne nu m-a facut sa intru intr-o poveste. Presupun ca in afara de dorinta mea de a nu ramane singur mai trebuie sa fie din partea amandurora , atat scanteia unei iubiri cat si mult curaj. In toamna a cunoscut o femeie…ca toate femeile. M-am intalnit cu ea…si a fost prima oara cand am placut pe cineva. Am invitat-o la mine, am fost fericita ca ma viziteaza, parea a avea grija de mine, eu incepusem a avea la cine sa ma gandesc, aveam o proiectie pentru un viitor impreuna. Am aflat insa , dupa ce „relatia” dintre noi incepuse, chiar la distanta fiind, ca trecul ei este incetosat, dureros, lucru pe care mi l-a ascuns. Acum niste ani si-a parasit familia, sot si copii, pentru un alt barbat cu care a trait aproape zece ani.Timpul a trecut si a inteles, dupa acei ani, ca escapada facuta nu a fost decat o mare greseala a vietii… Primita inapoi de fostul sot, care intre timp si-a refacut viata , s-a angajat , are grija de copiii ei, care desi sunt mari ea le asigura confortul unei vieti bune. Traieste cu fostul sot in acelasi imobil, alaturi de copii, munceste…din aceasta postura m-a cunoscut pe mine. Desi am vrut sa fug cand am auzit ca locuieste sub acelasi acoperis cu un barbat, chiar daca e divortata de el, am ramas cu ea…o astept sa vina la mine, merg si eu la ea destul de des.

Totul parea frumos, trecusem peste trecut…nu aveam ce sa iert, sa inteleg, totul era prea greu pentru un om traditional, asa cum sunt. Insa acum am mai primit o lovitura de la aceasta femeie…Am inteles ca in momentul in care m-a cunoscut traia cu un barbat casatorit , aveau o legatura sexuala extrem de puternica timp de doi ani , vazandu-se cu el in casa in care era fostul sot si copiii.

A renuntat la el abia dupa cateva saptamini, doua luni de cand ne intalneam. In definitiv , a trait aproape doua luni atat cu fostul barbat casatorit , cat si cu mine. A fost o lovitura extrem de grea, imi scria, imi telefona , ma chema la ea , venea la mine acasa, ma facuse sa fiu al ei, sa ma gandesc doar la ea…era fireasca, nu trada nimic ca mai avea o legatura paralela. Am avut discutii, cateva la numar dupa ce am aflat, am vrut sa plec , sa nu mai vad-sa nu mai aud…Imi spune mereau ca dincolo de trecutul ei , cu abandonarea familiei, aceasta legatura cu acel barbat casatorit a fost pentru ca era singura si nu suporta singuratatea…Ca a intrat in relatii si cu alti barbati, dupa revenirea acasa , la copiii ei, pentru ca isi cauta un rost si ca eu trebuie sa o inteleg.

La barbatul casatorit a renuntat de cateva luni, insa eu nu pot uita ca a trait in paralel cu acel om chiar daca declara ca nu s-a putut rupe brusc, ca nu stia cum sa il paraseasca si ca a reusit cu greu sa scape de el.Imi cere sa las , sa-i uit trecutul , sa merg inainte cu ea, sa inteleg ca asta i-a fost viata si ca de-acum doar eu contez pentru ea. Am crezut ca le-am intalnit pe toate in viata mea, insa acum sunt protagonistul unei povesti greu de acceptat.

Azi am vorbit cu ea la telefon . Ma cheama la ea. Nu stiu ce sa fac. Sunt doua luni de cand tot plec spre ea, nu stiu de ce….am inima grea, sunt ranit…nu vreau sa ma razbun …nici sa inteleg prea multe. Stau linga portiera masinii si nu stiu daca sa merg inainte sau nu…

1 COMENTARIU

  1. Interesat ! Parca ma vad pe mine, cel de acum. Povestea ta este destul de asemenatoare cu cea in care traiesc in prezent. E putin mai complicat si la mine, dar de un lucru sunt sigur. Nu mai simt sentimente fata de ea, ci doar o legatura de prietenie mai diferita. Mai devreme sau mai tarziu, voi reveni la viata mea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.