stelele se aliniază,
în zeci de mii de poziții uniforme,
iar, eu, mă întind pe iarbă,
amintindu-mi de a tale vorbe.
Mi-e dor de vorbele tale
De a ta dulce sărutare,
Dar care au plecat de mult, departe,
Ai plecat cu ele-n zare.
Doar o poză a mai rămas.
Îmi zâmbeai atât decald…
Dar lacrimile mele cad,
toate se pierd în neant.
Atât de dulce, atât de-ndepărtată
este amintirea ta,
eu aș vrea să vi la mine,
dar știu că nu s-ar mai putea.
