Povestea mea incepe in urma cu ceva timp,mai exact in iunie 2008, casatorit find,netul mi a captat atentia,si pe timpul cela era la moda Netlogul, am citit si eu,ca multi altii am si postat,si din postare in postare,am intrat in legatura cu o tanara dra din bucuresti,tinerica ,frumusica cu inima ranita ,dintr o relatie anterioara,sfarsita altfel decat se astepta ea. Barbat find,si ceva trecut prin viata,am inceput sa o
consolez,on line,apoi live,in timp,mai exact pana de curand,relatia a ajuns foarte serioasa,din punctul meu de vedere,romantic prost,foarte aproape de a merge la starea civila.
Este adevarat insa ca totul a mers in paralel cu casnicia, foarte aproape de un divort,si un nou inceput. Adevarul este ca relatia a inceput in buc,dar a continuat aici,si tb sa recunosc ca dra facea totul,deplasarile din unele wekuri,si chiar unele cheltuieli,eu find doar un beneficiar comod,nu tb sa mai spun ca era dragoste respect si voie buna,traindu mi tineretea de mult apusa chiar daca la inceput era saptamanal,si in timp a ajuns lunar,chiar si mai,rar,dar eu chiar am crezut in relatia asta,si am tot avut motive sa aman legalizarea relatiei,pana de curand,cand am vrut sa i fac o surpriza de ziua ei,sa i cer in sfarsit mana. Mare greseala,pt ca tanara dra era deja plictisita de asteptare,avea de acum o varsta apropiata de 40,si isi
dorea foarte mult un copil,fara a sti de intentiile mele romantice,incepe sa raceasca legatura
si imi da de inteles ca gasit pe altcineva care sa i indeplineasca dorintele.
Pt mine era ceva care m-a naucit,tot planul meu care urma in mod romantic sa fie pus in aplicare s a naruit.
Ce incredere sa ai in vorbe,cat sa crezi in juraminte,ce sentimente sa mai ai,cand sufletul e ranit,
sa fie asta o pedeapsa a duplicitatii, comoditatii,pedeapsa divina? Stiam in ce am intrat,am pus suflet,am ranit si inselat oameni,am tradat increderi,am fost un hot de iubire,am primit sacrificiul crezand k mi se cuvine,sunt vinovat accept pedeapsa. Romantismul moare dupa o varsta,poate nimeni nu mai
crede in el,si daca focul nu e intetit,se stinge,si moare. Din cenusa nu se mai poate construi nimic,dar poate ajuta pe cineva. Oameni mari de toate sexele,cand prindeti canarul,nu mai amanati construirea coliviei,pt ca o sa zboare din mana si ramaneti cu inima ranita,si uneori este mai usor sa continui,decat sa o iei de la capat.
Toti gresim in viata,toti amanam sa luam decizii,toti credem uneori ca ni se cuvine mai mult sau mai putin cate ceva,iar dak ma insel asta sa fie vina mea,dar nu o sa fie niciodata singura.
din moment ce am postat este de la sine inteles ca imi asum si criticile,altfel ce rost mai are,multumesc
Nu sunt critici, d-le, e purul adevar sau, pana veti descoperi, ramane doar adevarul meu. 🙂
Mult success.
Eu sunt de parere ca n-ati comunicat suficient. Sau poate nu v-a iubit cu adevarat…As mai putea crede ca, a fost doar o ”a doua varianta”, casnicia era aproape de esec si Ea, a fost doar un motiv…
1. Ai amanat din 2008 pana in 2016? (Ai spus „pana de curand”)
2. Daca ea isi dorea un copil, tu iti dai seama ca ai distrus-o mai mult decat cel dinaintea ta?
3. Adevaratul romantism nu moare niciodata. Ceea ce a murit este perceptia ta despre romantism. Romantismul adevarat implica reciprocitate. Nu inseamna ca tu sa stai pe un fotoliu si iubita sa vina ca un sclav cu ceai si cafea in fiecare zi si tu sa nu faci nimic pentru ea.
4. Daca vrei sa invie romantismul, trebuia sa dai lenea deoparte si sa oferi. (De exemplu, cand i-ai oferit ultima data flori sotiei?
Scuza-ma că te intreb: la care romantism te referi: la al lui sau la al ei?