Momente, Un sfat de viata foarte interesant

0
1453

Cand incerci sa crezi ca viata e perfecta si ca totul iti va merge foarte bine, pe parcurs iti vei da seama ca ,defapt, problemele nu vor disparea niciodata. De cate ori nu am vrut sa o luam de la capat ? De cate ori am jurat ca niciodata nu vom mai pune suflet si nu vom mai iubii pe nimeni ? Si de cate ori am incalcat acest juramant ? Da, doar noi stim ca de fiecare data am dat cu orgoliul de pamant si l-am calcat practic in picioare, doar pentru o noua sansa la viata si la fericire. Este vorba despre prejudecati, despre lume, despre judecata … Niciodata nu putem fii ceea ce suntem, din cauza ca altcineva nu ar putea fii de acord .. Nu stim sa ne apreciem asa cum suntem .. Cautam doar pe cineva care sa ne iubeasca, iar noi ne schimbam imediat doar pentru a fii pe placul persoanei respective. De ce ? De ce nu ne putem accepta, si nu ii putem accepta pe cei din jur asa cum sunt ? Fetele trebuie sa fie nici prea grase nici prea slabe, nici prea intelegente nici prea proaste, nici prea urate nici prea frumoase, nici prea harnice nici prea lenese, trebuie sa se incadreze in norma … Pentru ca ce spune lumea despre ele e mult prea important. Nu au o personalitate aparte, nu au nici un caracter. Trebuie sa inveti sa te iubesti, altfel nu vei putea iubii pe nimeni altcineva si nimeni nu te va putea iubii. Nu iti cere nimeni sa fii perfect, dar fii cu picioarele pe pamant, indiferent de varsta sau de probleme.

 

Cel mai greu este atunci cand esti singur, atunci cand vrei sa faci ceva si nu poti din cauza altor persoane care nu te lasa sa respiri. Stiti, varsta aceea la care totul se schimba, exista noi inceputuri si incheieri. Descoperi viata intr-un mod naiv, te lasi condus de libertate, si iti iei palme dupa palme cand descoperi ca viata nu e atat de roz precum o vedeam inainte. Liceul. Toti cunoastem aceasta perioada. Prima dragoste, prima data cand bei pana uiti cum te numesti, prima data cand chiulesti ca sa mergi la bar sa bei un suc cu prietenii si sa uitati de probleme quotidiene. Atunci incepe tot … Prima tigara fumata in curtea scolii , cu prietenii. Si totodata, cu aceste inceputuri care pentru noi inseamna aproape tot si avem impresia ca nu este nimic mai important, incep si adevaratele probleme. Parintii. Disputele care parca sunt nesfarsite. Ai impresia ca parintii nu te iubesc si fac totul impotriva, insa in adancul inimii tale stii foarte bine ca fac asta ca sa te protejeze. Ce nu stiu parintii insa este faptul ca prin a incerca sa ne protejeze, ei ne indeparteaza. Iar daca il stiu, mi-as pune semne de intrebare in legatura cu ei. Ei ne-au crescut, iar pentru fiecare dintre noi parintii au fost si vor ramane un exemplu. Cate dintre fete, cand erau mici, nu isi doreau sa se marite cu tatal lor ? Si cati din baieti nu isi doreau o sotie care sa gateasca la fel ca si mama ? Toti ne doream. Insa, cu timpul … crestem. Si ne ducem. Iar lor le este frica pentru ca stiu ca ne pierd. Dragi parinti, nu vom uita niciodata educatia pe care ne-ati oferit-o din suflet, insa e momentul ca pasarea sa isi ia zborul. Pentru ca nu avem cum sa descoprim viata din camera in care am crescut.

 

Apoi incepe capitolul dragoste. Fluturasi in stomac, nopti nedormite, mesaje, telefoane.. poze .. Cunoasteti momentul acela in care te trezesti dimineata cu un zambet larg pe fata, si cand iti dai seama ca zambesti pentru ca te simti iubit si pentru ca iubesti , zambetul este de zece ori mai frumos. Va aduceti aminte de prima noapte de dragoste ? De cele mai multe ori fetele tin minte, baietii nu prea. Prin asta nu am vrut sa spun ca baietii nu au sentimente,doar ca toti stim ca baietii nu sunt la fel de sensibili ca fetele. Asa ca, dragele mele, tineti minte primul sarut venit din partea baiatului pe care il iubeati ? Prima atingere … si momentul cand corpul tau era al lui iar corpul lui iti apartinea si dragostea crestea din ce in ce mai mult ? Da, niciodata nu il vom uita, chiar daca de multe ori se dovedeste ca acel baiat pe care noi il credeam unic, defapt e la fel ca toti ceilalti. Prima mea dragoste a fost unica, magica, de neuitat.. si de neiertat in acelasi timp. Primul meu prieten a fost probabil unul dintre cei mai calmi si mai tandrii barbati de pe planeta. Nu il voi uita niciodata.Dar cu totii stim ca ce e frumos dureaza putin. Inca mi-ar placea sa pot discuta cu voi despre o alta poveste de dragoste.. cea pe care nu o voi putea uita niciodata.. cea mai importanta si cea mai frumoasa.. Fiind intr-o tara straina, am crezut ca niciodata nu voi putea iubii un baiat care nu vorbeste aceeasi limba ca si mine. In schimb, am invatat eu limba, pentru el. Florian. Avea 19 ani, eram in acelasi liceu.. Defapt, eram un grup de prieteni0 eram 10. Nimeni nu ne putea despartii , nimeni si nimic. Eram unul pentru toti si toti pentru unul. Sunt foarte fericita ca fac parte din acel grup. El era indragostit de o prietena comuna, si chiar daca tineam la el, am vrut sa ii ajut sa fie impreuna. Problema era ca prietena mea era indragostita de baiatul care astazi ma iubeste enorm. Si nu , nu e Florian. Incercand sa o conving pe prietena mea sa accepte sa fie impreuna cu Florian, eu si cu el ne-am atasat unul de celalalt. Imi aduc aminte totul, de la inceput pana la regretatul sfarsit. M-a sunat intr-o seara,pe la ora 10.. si pana la 3 dimineata am vorbit de parca ne-am fii cunoscut de o viata… in urmatoarea zi ne-am intalnit … avem locul notru , locul grupului .. intr-o parcare, langa masina lui flo … Seara dupa ore am plecat toti la o prietena … eu si cu el ne-am asezat unul langa celalalt, pe canapea.. si am ras. Am iesit la o tigare, am vorbit, am dansat, ne-am jucat … si ne-am intors la locul nostru … am pus muzica si am dansat din nou. A trebuit sa plec din pacate, iar cand am plecat, m-a sarutat. Da, atunci a inceput. A doua zi am iesit impreuna. Am fost impreuna timp de 2 luni. Da, foarte scurt, prea scurt. Dar in aceste doua luni s-au intamplat mai mult decat se poate intampla in 2 ani. Au fost cele mai frumose doua luni din viata mea. A fost omul pe care toata lumea vrea sa il aiba aproape. Atent, dulce, frumos, grijuliu, iubitor… Tot ce imi puteam dorii. In aceste doua luni am avut timp sa construim o adevarata familie.Ne iubeam mai mult decat va puteti imagina, faceam dragoste ca doi nebuni, oriunde aveam chef si de cate ori aveam chef pe zi. Ne-am iubit atat de tare incat ne-am logodit ( iar daca nu ne-am casatorit a fost pentru simplul fapt ca eram minora) , iar prima data cand am facut dragoste cu el , am ramas insarcinata. Nu va pot spune ce am simtit, pentru ca imi era frica si mie si lui. Stiu doar ca amandoi l-am vrut, dar stiam ca e imposibil. Si asa au aparut certurile, si impacarile pe care nu le voi uita niciodata. Doar ca acele certuri ne-au indepartat. Pana la urma, am decis sa ne mutam impreuna si sa il pastram … Eram fericiti, el era fericit si inima imi tresarea cand imi vedeam viitoarea familie. Si mi-am luat cea mai dura palma pe care nu o voi uita niciodata. Am pierdut copilul… nu stiu nici azi din ce cauza, si nu voi stii niciodata. Nu va pot descrie durerea pe care am simtit-o cand imi punea mana pe burtica si stiam ca Lucas, baietelul nostru, nu mai exista … Am vazut in ochii lui o durere imensa, si asta m-a pus la pamant. Atunci m-am schimbat .. il certam tot timpul din orice, eram geloasa pentru ca isi petrecea timpul cu prietena lui cea mai buna iar eu imi imaginam fel si fel de lucruri … Si l-am pierdut … am pierdut omul care si-ar fii dat viata pentru mine … m-am despartit de el, fiind constienta de consecinte si de faptul ca il iubesc mai mult decat orice pe lumea asta. I-am spus ca daca intr-o zi se va intreba daca il mai iubesc sau nu, sa astepte noaptea, sa se uite pe cer, si atunci cand nu va mai exista nici o stea pe cer, nu vor mai exista nici sentimente. M-a durut, ma doare si ma va durea toata viata amintirea lui. Va ramane imprimat in inima si in pielea mea , ca un tatuaj.

 

Atunci fetelor, de ce sa suferim ? Cand avem atatea de descoperit, si atatea de invatat … Fi-ti fericite, nu conteaza modul prin care o faceti. Amintirile raman in inima, asa ca mai bine ar fii sa aveti amintiri care sa va faca sa plangeti de fericire cand veti fii invarsta.

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.