Iubirea ta mă înconjoară
cu mii de fulgere, cu ceaţă,
cu diamante ce slujeau o moară
în care măcinai priviri de gheaţă.
Încep ciocanele să bată,
apa ţâşneşte în stăvilar,
inima ta-i acum o poartă
ce-a fost închisă de-un morar.
Am saci de măcinat, cu carul,
căci doruri multe am sădit
şi, uite-aşa, umplui hambarul
de lacrimile ce-au rodit…
Te rog să-mi macini, azi, şi mie
doar o oca, nu sacii toţi
iar când va fi soarele în chinghie
sper să mi-i fure nişte hoţi…
Vreau doar ocaua s-o păstrez,
s-o mai admir la zile mari
fiindcă îmi doresc să te visez,
al meu morar printre morari!…
(06.05.2018)
