MORARUL

0
217

Iubirea ta mă înconjoară
cu mii de fulgere, cu ceaţă,
cu diamante ce slujeau o moară
în care măcinai priviri de gheaţă.

Încep ciocanele să bată,
apa ţâşneşte în stăvilar,
inima ta-i acum o poartă
ce-a fost închisă de-un morar.

Am saci de măcinat, cu carul,
căci doruri multe am sădit
şi, uite-aşa, umplui hambarul
de lacrimile ce-au rodit…

Te rog să-mi macini, azi, şi mie
doar o oca, nu sacii toţi
iar când va fi soarele în chinghie
sper să mi-i fure nişte hoţi…

Vreau doar ocaua s-o păstrez,
s-o mai admir la zile mari
fiindcă îmi doresc să te visez,
al meu morar printre morari!…

(06.05.2018)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.