Arcuşul alunecă pe-o strună, şi-a lui cânt
Mângâie-n surdină membrana din ureche.
Undele sonore, line, ca o poezie, în eter curg,
Şi-mi creionează pictural, armonios, plăcut,
Un univers desăvârşit pentru visare.
Dau frâu liber amintirilor ce în minte se trezesc,
Simţăminte tandre, prietenoase mă-mpresoară,
Cu desfătare – ascult cântul la care sufletul –mi vibrează
Şi- l fredonez in liniştea unei tainice-nserări.
Cu simplitate -mi spun, ”muzica e o vrajă” şi a ei magie
Mă plimbă pe a mea orbită circulară.
Plutesc imponderabil, ca fulgul jucăuş în adierea
Vibraţiilor corzii ce nu contenesc a fi.
Şi-apoi, fii binecuvântată, fiinţă omenească
Şi bucuria de-a trăi în muzică să înflorescă
Ca un câmp de păpădii în plină primăvară!
Iubeşte, cântă râde, veselă să fii,
Recunoscătoare Creatorului tău să rămâi!
Alungă cu puterea divină ce o ai,
Orice dezacord din inimă de-l ai!
