NALUCA

Sunt o simpla fata de 16 ani, extrem de sentimentala si timida, visatoare, cu ochii albastri care pe multi vrajeste, insa numai sufleteste. Nu stiu cum fac acest lucru, incat parca numai sufletul ma priveste si se incanta de privirea mea, caci multi ma vad si putini ma cunosc.
Am cunoscut un baiat, care, pur si simplu m-a vrajit, dar fara sa-l vad in realitate. Pur si simplu i-am privit pozele, si m-am indragostit, m-am legat sufleteste de el. Stand la taclale cu el pe messenger si privindu-l neicetat in poze, s-a facut un legamant intre suflet, inima si minte.

Am fost cuprinsa de fiorul tandru si plin de emotie al unei iubiri eterne care a generat un vis, un ideal catre viitor; el este cel pe care l-am visat si uite ca minunea s-a intamplat.

S-a indragostit de mine numai discutand; mi-a adorat conceptiile asupra vietii, mentalitatea, fizicul, s.a.m.d. si din prima mi-a spus „te iubesc” pentru ceea ce sunt si mi-a multumit ca exist. Aceasta satisfacere sufleteasca a sa a generat in mine o dorinta plina de ardoare si un foc al dragostei ce poate fi simtita la distanta, adica nu mai era valabila formula „ochii care nu se vad se uita”(nu eram din aceeasi localitate).
Si iata ca ajungem intr-o tabara in care am ajuns sa ne atasam trupeste unul de altul(tot mai mult). Atunci a intervenit o schimbare profunda a relatiei; am ajuns sa-l iubesc fizic, sa iubesc tot ceea ce provine din el, sa-l ador si sa-l doresc tot mai mult(nu mai puteam sta nici un minut fara el. Stateam pe pat si ascultam muzica la CD-player si il simteam pe el in valurile melodice ce-mi strapungeau timpanele urechii si ma indulceam numai cu iubire.

Abia asteptam sa-l vad, sa-l privesc, sa-l admir(ma indragosteam tot mai mult si tot mai profund si-i gaseam cele mai adanci defecte si le transformam in cele mai frumoase calitati posibile si-mi indulceam inima si sufletul cu ele).

Am vazut viata un „roz inflacarat” din care credeam ca nu voi mai iesi si aveam stare de euforie si ardeam permanent de nerabdare dupa iubire. Am ajuns si la dragostea trupeasca, insa una pura, insotita de o multitudine de imbratisari si sarutari; ne lipeam unul de altul, ne simteam bataile inimii, ma incalzeam cu respiratia si mirosul lui si nu stiam ce cale sa mai aleg sa ma indragostesc si mai mult(pentru ca atinsesem asa-zisul apogeu al dragostei, euforia). Doamne ce stare…o stare atat de incurajatoare pentru suflet incat parca nici moartea nu-mi mai putea face fata.

Dar totusi s-a sfarsit. Mi-a demonstrat defapt ca tot ce a fost a fost o minciuna si o iubire prefacuta(care probabil nici nu stiu daca a fost iubire sa nu a fost). Din prima zi l-am „atentionat” sa ai ba grija ce cuvinte „grele” folosete din cauza ca sunt o fire sensibila, mai sensibila decat ar putea crede cineva(multi vad putini cunosc)…iar el mi-a raspuns: „Niciodata nu te voi dezamagi”. Si l-am crezut. Dar, in final, cand i-am amintit de acele cuvinte, „magice” pentru mine, el mi-a raspuns: „a fost doar un mesaj”. Doamne, un simplu mesaj?

Din acel moment am ramas stupefiata, socata, parca mi s-a sters „memoria” inimii(toate simturile mi s-a alinat). Si ne-am despartit cu pretextul ca nu isi poate ierta lui faptul ca ma face sa sufar. Cum adica? A ajuns defapt, dupam propria mea opnie sa se contrazica pe el?(intr-o zi l-am asteptat in gara. mi-a spus la telefon ca are sa vina intr-o zi de luni si, astfelm dupa obiceiul sau de a ma anunta, asa cum o facuse si atunci, mi-a dat de inteles ca vine LUNI. m-am pregatit, m-am aranjat; eram preafericita si il asteptam cu placere in gara. deodata vad ca nu vine.ce se intampla? atunci m-a cuprins un fior cumplit(simteam cum imi tremura picioarele si carnea de pe mine). il sun si primesc o veste: ca nu vine. cum adica? nici macar nu anuntase(zise el). atunci mi-am pierdut putin din cuget si din forta de a merge mai departe dar am mers ca si cum nimic nu s-a intamplat(insa simteam o dorinta de razbunare…asa din senin).

Plec in vacanta la mare cu constiinta aprinsa de un sentiment de frica. Si intr-o zi din saptamana primesc un telefon. Era el. Incep sa vorbesc calma si ma asteptam la ceva bun insa aveam constiinta chinuita. Imi spune ca trebuie sa-mi marturiseasca ceva dar nu stie daca sa o faca acum sau dupa ce vin de la mare. Si totusi a facut-o atunci(parca dinadins, ca sa ma chinuiasca): si mi-a zis ca relatia se incheie. nu stiam pentru ce, cu ce ii gresisem, insa el imi zicea ca se simte vinovat pentru ca ma face sa sufar dar eu nu-l puteam intelege si simteam precis ca are ceva sa-mi ascunda. Imi rtecea prin gand ca s-a indragostit de altcineva si acest gand mi s-a pus ca o piatra pe inima. si nici acum nu stiu de ce a facut asta. de ce? cu ce i-am gresit? ce i-am facut de mi-a facut una ca asta?

Dar ce mi s-a intamplat de atunci! toate tintele mele, aspiratiile mele se naruisera deodata si mi-am [ierdut ratiunea mea proprie. de la acea treapta superioara a iubirii, a dragostei am cazut bruc, ca intr-o prapastie si am ajuns sa urasc, sa simt ciuda, gelozie..si eu nu uram pe nimeni niciodata.am simtit cum o parte din mine se distruge complet. innebunisem! fiecare baiat pe care il vedeam era un EL in persoana(gesturi, priviri, absolut tot). m-a urmarea prezenta lui peste tot. mi-am pierdut memoria timp de o saptamana si am simtit cum nu mai sunt eu in persoana, parca vorbea altcineva in mine. simteam teroare si frica in jurul meu, parca ma urmarea, ma batuia ceva si ma chinuiam singura. simteam cu familia se departeaza asa deodata brus de mine si toata iubirea s-a naruit complet. a intrat iadul in inima mea…si vorbesc serios..am vazut un iad real si ochii sufletului si a inimii si am innebunit de spaima..totul se naruise pentru mine si nu mai puteam sa-mi privesc viitoru prin ochii unei fete de 16 ani. am simtit cum sufeltul imi imbatraneste si nu stiam cum sa ies din asta. am plans foarte mult si nu am gasit pe nimeni care sa ma inteleaga. iar acum il iubesc atat de mult si traiesc clipele din trecut petrecute cu el si ma intristez si plang cu gandul ca el a uitat de mine, si ca pur si simplu a calcat in picioare dragostea mea pentru el.a distrus-o. si nu mi-a lasat in cuget decat faptul ca a fost un prefacut, plin de ipocrizie si orgoliu, de mandrie.Un om cu 2 fete(defapt daca stau sa ma gandesc mai bine, chiar cu mult mai multe fete). si totusi il iubesc si parca inca il mai astept..in fiecare zi imi spun ca va veni si ziua mea(se va intoarce)..am o inima zdruncinata si franta in mii de bucati si sincer, daca mi-ar spune sa fim din nou impreuna, acum l-as primi cu drag inapoi. si simt ca nu merita!

Trimis de catre: julja_luli
marius.crisan62@yahoo.com

Comentarii

Comentarii