Nimic nu este intamplator…

5
1542

Tinerete imbracata  cu incercari! Asa incepe povestea mea! Am avut o copilarie frumoasa si fara griji, fiind, cea mai mica dintre cei sapte copii, am fost rasfatata familiei. Dar acest lucru urma sa se finalizeze la varsta de 17 ani, cand am luat decizia (indirecta) sa ma casatoresc cu un tanar absolvent al Seminarului Teologie, urmand sa devin sotie de preot. Foarte repede s-au petrecut aceste evenimente, iar in spatele lor au aparut responsabilitate fata de oamenii din comunitate,familie, scoala, etc.,  griji, maturizare fortata si multi alti factori care au ingreunat procesul de a ma bucura de viata. Nu asta ar fi fost marea problema, daca sotul meu , pe atunci, ar fi stiut sa aprecieze si sa ofere ceea ce primea de la mine. Dupa sapte ani depasiti cu eforturi mari, ca acea casnicie sa fie viabila, a inceput cosmarul care urma sa ma "imbatraneasca" cu cel putin 10 ani. Tatal meu s-a imbolnavit foarte grav, iar la scurt timp l-am pierdut pentru totdeauna. Odata cu moartea omului pe care il iubesc enorm, am pierdut si dragostea barbatului cu care convietuiam in acea perioada, fiind inlocuita cu o femeie, ruda a mea prin alianta.Din femeia cu care plecase pe un drum, brusc am devenit proasta, urata, etc., vorbe care ma raneau pana in adancul sufletului.

Dusmanul meu principal , era singuratatea, care usor usor incepuse sa prinda radacini in inima mea. La scurt timp am luat decizia, sa finalizez aceasta relatie, lucru pe care l-am dus la bun sfarsit dupa 6 luni. Tot ce imi lipsea in acea perioada, era dragostea si iubirea ce le purtam in suflet , dar nu aveam cui sa le daruiesc.Simteam nevoia sa iubesc si sa ofer tot cei mai bun in mine unei persoane care sa fie alturi de sufletul meu. L-am rugat insistent pe Dzeu, pentru ca el era singurul meu prieten, sa-mi scoata aceasta persoana in cale, atunci cand va randui El. Si cum Bunul meu Prieten, nu ma lasa la greu, a facut, ca intr-o dimineata pe la 3, cand eu ma luptam cu insomniile, implicandu-ma in  alte activitati distractive, jucand backgammon pe internet, ca sa am ca adversar in competie un individ pe care repede l-am intrebat daca e certat cu somnul. Foarte usor am inceput sa conversam , iar dupa doua minute deja concluzionasem _"Uite , inca unul ca mine". L-am simtit singur si neajutorat, iar din acel moment mi-am propus ca este cazul sa-mi ajut semenii care trec prin experiente similare. Si uite asa, in fiecare seara, usor , usor, prin intermediul internetului, aplicand simtului umorului pe care il am destul de dezvoltat, l-am determinat pe acel barbat necunoscut, sa zambeasca, sa creada in minuni si in sperante. Dupa multe nopti nedormite, unde nu ne saturam de vorba, mi-am dat seama ca acest barbat semnifica ceva pentru mine si ca ar trebui sa-l cunosc personal, desi era greu sa fac acest lucru, deoarece intre noi era o distanta de apx 800 km.Dar nu am stat mult pe ganduri, iar dupa cinci luni, de cand l-am cunoscut, am luat decizia sa-i fac o vizita neanuntata, complotand cu familia lui, in perioada Sarbatorilor Pascale. Ajungand la destinatie, o parte din membrii familiei ma asteptau cu bratele deschise, percepand ca si cum deja fac parte din familie.Surpriza a fost una de mari proportii, fiind trimis intr-o camera sa aduca ceva de baut, gasind in loc de bere, o "BERE BRUNETA", eu in trup si suflet. De atunci suntem impreuna, desi ne vedem la doua saptamani, care trec foarte greu, sentimentul este din ce nin ce mai profund, si simt ca el, este omul care face parte din viata mea, omul care m-a facut sa simt ca traiesc, barbatul care m-a resuscitat si m-a adus la viata. Il iubesc enorm si sper ca Bunul Dzeu sa daca dupa voia si lucrarea Sa. Va urma…

Comentarii

Comentarii

5 COMENTARII

  1. Ms Lavinia pentru urari, din povestea mea am invatat un lucru" Se intampla in viata sa fie rau, pentru ceva mai bun mai tarziu". Te pup, o zi buna1

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.