Buna. Mă amintesc cum eram în urma cu doi ani…Şi mă apucă groaza ca din cauza unui baiat m-am pierdut pe mine… Deci…ieşisem dintr-o relaţie ce durase mai mult de 3 ani şi fericită îmi continuam drumul fara prea multe remuşcări, de atenţia băieţilor eram răsfăţata căci arăt destul de bine, cu un serviciu pe măsură, facultatea continuam, cu prietena mea ne distram şi aveam senzaţia ca lumea e la picioare mele. Eram înregistrata pe un site de socializare…aici ma observat Igor, şi primele 3 luni a încercat să mă convingă ca la revenirea lui în ţară să ne vedem. La insistenta colegei mele de serviciu,care era deja căsătorita, totuşi am ieşit, nu am văzut în faţa ochilor băiatul cu ochi căprui şi înalt ce era în vise,dar simţul umorului şi felul cum îmi zicea deschis despre familia lui ma atras cumva şi am convenit să ne mai vedem. Au început frumoase seri romantice, prea romantice,flori,filme,distracţii,mă lua de la serviciu şi deseori petreceam la el acasă căci locuia singur,atent şi tandru,atît de îndrăgostit că decisese să nu mai plece peste hotare, era total inebunit de felul meu de a fi că nici eu nu credeam în norocul care dăduse peste mine. La ceva timp,toate au fost date peste cap cînd am aflat ca e din altă religie. Deja era motiv de îngrijorare,şi nici unul la acel moment nu era gata să renunţe, deja timpul ce era acordat doar mie îl petrecea cu prietenii,devenise preocupat doar de viata lui şi sa produs ruptura. Timp de 3 săptămîni nu am vorbit, timp în care eu abandonasem serviciul căci am fost diagnosticata cu o boală gravă, de facultate nu-mi mai pasa, şi intrasem într-o depresie totală,mă vedeam răpusă. Nici nu am vrut să spun prietenei mele unde mă aflu, iar el a început a scri din nou. Şi insistent, şi mă încuraja, şi simţeam cum se chinuie şi el, dar nu-mi era a iubire. Revenise iarăşi în ţară şi cu încetul a reaprins focul din inima mea,ne iubeam iar ca doi copii şi asa am trecut şi peste boală. Am revenit la serviciu după jumate de an pauză,dar depresia mea se simţea mai ales ca el iarăşi plecase peste hotare.Apoi am fost la mare împreună, mă lua cu el la biserica unde fregventa şi mă prezenta drept viitoarea soţie, îi gateam,convenisem să- mi schimb religia,cu familia lui bine…şi toate de vis s-au terminat în momentul cînd si-a cumpărat apartament. Eu nu eram nimeni, era apartamentul principal, cu băieţii doar distracţii, preocupat mereu de bani şi datorii, dar de la mine cerea un singur lucru: să nu-l deranjeaz. Principala greşeală e ca am început al cauta, al suna şi desigur am dat şi peste fete în telefon,îl intrebam unde s- a pierdut iubirea cea mare? oare schimbă atît de mult banii oamenii? Doar eram fidelă, mereu binevoitoare,deşteaptă, ne împăcam şi din priviri…Timp de 4 luni nu face decît să se îndepărteze de mine, el îl caut să- l implor să se întoarcă cel care era înainte. Acum sunt la Moscova, aici el lucrează, am venit ca nu pot în Moldova nici respira fără el.
A rămas indiferent, şi mă face debilă şi îmi cere să nu-i incurc cu fetele. Am slăbit considerabil,noaptea dorm 2 ore şi acelea după calmante şi rugăciuni, dar mă topesc de durere,el însă cu zîmbet mi-a zis adio si să nu- l mai deranjez. Prietena nu mă recunoaşte,mă vrea cea pozitivă, veselă şi cu scopuri. Acum văd negru,deşi îmi dau seama că am o mulţime de posibilităţi, mama mă implora să-l uit iar eu închid ochii şi sufletul meu parcă e sfîşiat,doar gînduri şi nu-mi pot reveni! Atîtea vise distruse…şi ne vedeam căsătoriţi…el ma urăşte…pentru ce?(de greşeli scuzaţi,căci am scris de pe telefon)
da, trebuie sa treci peste, e greu stiu, nu esti singura femeie din lumea asta care trece prin asa ceva. dar daca exista un copil, o casatorie, ce mai faceai? lasa-l, ca poate o sa iti gasesti pe alt cneva si o sa il uiti, stiu ca nu iti sta gandu acum la altcineva dar stii cum se zice, o iubire poate inlocui alta iubire, bafta
Offf ! Cat de mult seamana povestea ta cu povestea pe care am trait-o eu. Aceeasi intrebare mi-am pus si eu, de ce oare ma uraste? de ce oare a rupt legatura cu mine? de ce oare nu a stat sa dea o explicatie? Off. Sincer sa zic , dupa ce am citit aceasta poveste ma trecut un fior, caci mia adus aminte de povestea mea.
Sa revin la povestea ta, iti pot spune ce am invatat eu . In primul rand, omul se schimba cand da de bani, uni da , uni nu. Cert este ca aici este vorba si de prieteni. Daca a acceptat mai mult prieteni decat tu, atunci nui de bine. Orice poveste de dragoste incepe frumos inca de la inceput, caci inca nu se stie caracterul fiecaruia. Abia treptat se descopera. Tu lai descoperit pe al baiatului. Decizia lui nu cred ca o poti influenta prea usor, cand este inconjurat de prieteni lui de distractie. Cert este ca nici el nu se va schimba prea usor daca este inconjurat de prieteni. Eu zic sa incerci sa il lasi inapce, sa isi vada de viata lui. Tu sentimentul il pastrezi, dar pastreazal ca sentiment pur , nu ca o rana. Asa se intampla de fiecare data cand se intampla o despartire. Eu treptat miam dat seama de acest fapt. Mai bine sa il pastrezi ca un sentiment pur ca o amintire decat ca o rana. Rana este adevarat ca nu se vindeca imediat, dar in timp totul va fi bine.
Pe langa tot ce am zis mai sus, incearca sa gandesti si putin pozitiv , sa incerci sa te recreezi. Repet nu este usor, am trecut similar pan aceeas problema si chiar a durut de parca cineva ma lovit cu o ranca in suflet. Atat de rau mam simtit. Incearca pe cat de mult posibil sa il lasi inpace si sa iti vezi de viata ta, caci credema mai slabe sanse sa il aduci inapoi. Lasal asa, caci daca se va intoarce la tine, atunci a realizat ca a gresit, dar atentie sa nu te lasi dusa iar de val. Inteleg ca il iubesti, dar iubestel in asa fel incat ii doresti binele, sa se schimbe, nu sa se intample la fel sa te lase si sa suferi. Poti iubi si asa, desi uni zic ca nu se poate. Iubirea se zice ca face tot imposibil in posibil. Eu mai mult as zice ca iubirea este mult mai mult de atata. Daca intelegi ce vreau sa spun, atunci tinete de ideea asta.
Nu te lasa coplesita de durere, ci incearca cu puterea ta sa te ridici in picioare. Iesi cu prietenele pan oras, mai ocupati timpul cu ceva si usor vei trece. La fel am trecut si eu pan astfel de momente, si atat de grele erau, dar cu vointa, si cu ajutor din partea Lui Dumnezeu , o sa reusesti. Credema , poate intr-o luna sau doua, dar usor usor iti vei reveni. Eu abia dupa 4 luni mi-am revenit , in tot acel timp eram tacut si incercam fel si fel de activitati sa pot trece.
Putere , tarie in vointa pe care o sa vrei sa o iei, si mergi mai departe. Cat despre el, chiar lasal, caci sunt sanse slabe.
Daca sunt alti care au reusit sa treaca peste o astfel de problema, poti si tu. Hai curaj, si putere !
O seara placuta!
Cît e de plăcut să simţi susţinerea persoanelor necunoscute, vă mulţumesc. Cosmin m-ai impresionat, cîtă înţelepciune în cuvintele tale. Azi e mai bine, doar dorinţa şi răbdare că toate-s trecătoare!
se spune ca iubirea e cel mai frumos sentiment…de acord,dar eu cred ca in acelasi timp e cel mai dureros sentiment…
La fel am patit si eu…dupa o relatie de 4 ani am ajuns sa fim doar prietenii (desi ne iubim si acum,nu putem fi impreuna)…in doua saptamani am slabit 6 kg,credeam ca nu voi mai putea fi cu altcineva niciodata si nu imi imaginam viata fara el.Intrasem intr-o depresie deoarece am avut parte de doua "lovituri" puternice,am aflat ca mama are cancer si despartirea de el…a fost prea mult…Mama m-a sustinut si m-a ajutat sa trec peste,cu ajutorul ei am depasit momentul…am inceput prin a-mi ocupa timpul,am incuput doua job-uri,iesiri cu prietenii,sala de sport etc.Treptat am ajuns sa fiu mai bine…
Incearca sa faci la fel,o sa-ti fie mai bine.Gandestete ca nimeni nu e mai important decat tine si daca iti e sortit sa fi cu persoana respectiva,o sa fi si peste 15 ani,nu conteaza cand dar o sa fi.Stiu ca o despartire de persoana pe care o iubesti si care e o parte din tine,e dureroasa,dar trebuie sa fi puternica si sa te gandesti ca viata merge inainte si ca trebuie sa profiti de ea…
iti doresc sa fi fericita,iubita si sa ai parte de tot ce iti doresti…te pup
Sincere mulţumiri! Se simte căldură in cuvintele tale… fii mereu fericită!
e fff greu.Stiu din proprie experienta.pe mine,fostul meu sot m-a parasit dupa 8 ani de casnicie,chiar in ziua cand copilul nostru a implinit 2 luni.Eram sg in Spania,fara nici un ajutor.Acum baietelul meu are 3 anisori,sunt casatorita cu un barbat minunat,care-mi iubeste copilul ca si cand ar fi al lui.De aceea iti spun gaseste-ti pe cineva care sa te iubeasca si sa te merite cu adevarat.Pana la urma,cui pe cui se scoate.AI GRIJA DE TINE SI UITA-L.NU TE MERITA…
si eu am avut aceeasi soarta eu iam crescut si doi copii ai lui pe deasupra iar dupa 3 ani ma aruncat ca pe o carpa. dar viata merge inainte asta e