Acoperă-i ochii, acoperă-i urechile, spune-i ca toate aceste cuvinte sunt minciuni, nu poate fi adevărat, vrea sa se prefacă ca este oarba si ca nu aude liniștea din camera. Nu putea sa creada ca te-a pierdut, cineva a vrut sa i te ia fără sa-i spuna de ce.
Se ridica de pe scaunul pe care a așteptat atât amar de vreme vesti despre starea ta, ore in sir a așteptat ca cineva sa-i spuna ce ti s-a întâmplat, dar nimeni nu o făcea, simțea un gol in inima mea, știa ca te-a pierdut dar vroia sa lupte cu acest gând. Tatăl tau stătea cu capul in mâini, era la fel de îngrijorat ca ea. Fata se uita in jur si simțea ca timpul sta in loc. El se ridica si se îndrepta către o persoana in halat alb încercând disperat sa afle vesti despre tine.
Fata, nu vroia sa creda ca te va pierde! Nu putea sa-si imagineze viata fără tine! Tatal tau o prinse de mana. Pe fata lui se vedea teama dar si tristetea. Ii spuse sacadat ca erai intr-o stare gravă si ca erai conectat la aparate si ca nu mai aveai nici-o șansa. Lacrimile au începuse suroaie sa-i curgă pe fata, in acel moment. Fata a încercat sa se calmeze dar in zadar. L-a rugat pe tatăl tau sa o lase sa te vadă, măcar pentru câteva secunde.
A intrat in camera in care tu stăteai, s-a apropiat de tine si te-a sărutat pe frunte. Nu-si putea lua ochii de la chipul tau perfect iar in minte îi trecea gândul ca te va pierde. S-a asezat pe scaunul din apropierea patului si te-a prins de mana.
– Spune-mi ca tot ce se întâmpla este doar un cosmar din care trebuie sa ma trezesc din minut in minut. Ma poți auzi, sti ca o poți face, auzi chiar si lacrimile îngerilor care te-au iubit si care inca te mai iubesc. Tu mereu mi-ai spus: “Așteaptă fi puternica, deoarece in fiecare zi dragostea noastră creste, sunt aici lângă tine nu-ti fie teama, micuțo! Sunt aici lângă tine si nu-ti voi da drumul, nu te voi elibera niciodată din colivia de aur a iubiri, te iubesc asa cum ma iubesti si tu pe mine, și sti ca suntem facuti unul pentru celălat, doua suflete pereche”. In acest moment îmi urăsc propria ființa, înainte ca tu sa ajungi sa fi conectat la aparate ai fost la mine si ne-am certat stiu ca ai plecat nervos, dar nu trebuia sa ne certam, nu trebuia! De cand ai ajuns la mine am vrut sa-ti spun cât de fericita eram ca te am lângă mine! Ma poți auzi, sti ca o poți face, auzi chiar si lacrimile îngerilor care te-au iubit si care inca te mai iubesc.
Inima ti s-a oprit pentru câteva minute ….in acel moment parca s-a oprit si timpul, iar stele erau socate de dispariția ta înainte de vreme, râuri de lacrimi se transformau intr-un ocean. Iubirea voastra a fost distrusă, nu vroia, sa-ti spun “ADIO!”, era mult prea dureros, nu te putea lăsa sa o părăsești, nu te putea lăsa sa zbori, încă avea nevoie de tine!
Stia ca te vei tine de promisiune chiar daca nu mai esti, nu o vei părăsi dar nu vroia sa creda ca tu nu mai erai.
Te-a sărutat din nou pe frunte, iar doctorii au intrat in sala in care te aflai ducandu-te in sala de operație. A început sa plânga in hohote iar tatăl tau a prins-o in brate. Ea era singura care te putea salva.
***
Tatăl tau stătea acum la capul tau, veghiandu-te. Starea ta începea sa se imbunatateasca. Încet ai început sa deschizi ochii. Cand ti-ai revenit l-ai întrebat pe tatal tau despre iubita ta, dar el nu a vrut sa-ti răspundă. L-ai mai întrebat de câteva ori iar acesta intr-un final ti-a răspuns:
-Inima ei îți aparține pentru totdeauna, asa cum a fost si pana acum. Iubirea ei va rămâne mereu veșnica pentru tine, iar bătăile inimii ei le vei auzi de fiecare data cand inima ta va bate. Ea si-a dat viata pentru tine, in pieptul tau bate acum inima ei. Nu am lăsat-o sa se sacrifice pentru tine, dar mi-a zis ca tu esti cel mai important pentru ea si ca te esti singura persoana care poate avea grija de inima amândurora. Mi-a povestit cum ai salvat-o si tu pe ea din ghearele mortii de fiecare data cand ea vroia sa renunte. Iubita ta inca mai trăiește, dar e conectata la aparate, in ea acum bate inima ta bolnava.
In acea noapte cand toată lumea dormea băiatul s-a ridicat din pat si s-a dus in camera in care iubita lui zacea aproape moarta. Se apleca si o sărută pe buze, o lacrima de-a lui cazu pe obrazul palid al fetei.
Acum băiatul era cel care plângea la capul iubitei lui, asa cum si ea făcuse asta mai devreme, plângând sărutându-i mana.
In dimineața următoare fata se stinse din viață.
In fiecare an, băiatul se duce la mormântul fetei ducându-i câte un trandafir roșu si unul alb.
Mai am si alte povesti de dragoste pr blogul meu personal: http://dedelovestory.wordpress.com
