O iubire neimpartasita

Am cunoscuto pe Andreea cand aveam 18 ani,ea avea 16 ani.Am cunoscuto intr-o vacanta torida de vara,la mare in Costinesti.Eu sunt constantean,ea e de origine din Focsani.Am devenit prieteni si dupa ce a plecat de la mare chiar am inceput sa ne scriem scrisori,simple scrisori de prietenie.Timpul trece si nu ne mai arde de scris,uitam unul de altul pana ne revedem dupa 2 ani,din nou in vacanta de vara si in acelasi loc magic,Costinesti.Cand am revazuto a inceput sa imi bata inima cu putere,nu mai era aceasi persoana.Era tot la fel de inteligenta,nostima si cu un caracter minunat dar arata fantastic,era o domnisoara pe cinste.Din ziua aceeaa eu am inceput sa ma indragostesc de ea.Dar am inceput prost si am continuat la fel de prost pana am terminato cu ea.Revederea a fost foarte frumoasa,dar scurta.Mie imi placea de ea,dar imi era frica sa fac primul pas.Incercam tot timpul sa fiu cu ea,practic mergeam acasa si mancam si dupa aceea din nou in Costinesti.Ne tineam de mana,ne povesteam diferite chestii intime si mai putin intime.Ce mai,a fost prima mea iubire.Vacanta ei a trecut si a trebuit sa plece acasa cu familia.Am agonizat o perioada dupa ea dar dupa un timp mi-a trecut.Am mai vorbit totusi la telefon,si tot la telefon am aflat ca vine din nou la mare,yeeeeeeeeeey,super,mi-am zis ca atunci o sa incerc sa fac eu primul pas.Dar de unde atata curaj,am preferat sa tin totul pentru mine decat sa risc sa o pierd pe ea s-au sa ma refuze.Din momentul acela eu eram indragostit iremediabil de ea.Vara din nou a trecut,ea a plecat acasa dar eu tot ma gandeam la ea,de abia asteptam vara urmatoare,dar vara urmatoare nu a venit,pentru ca a avut bacul.Sa inebunesc nu alta,incerc sa o sun pe numarul ei,nimic.Telefonul ei a fost furat,dar eu nu stiam,inca.La un moment dat intru pe mirc si conving o tipa din focsani (nu stiu cum am reusit asta)sa mearga pana la ea acasa.Uraaaa,sa dus, si ea ma sunat,yeeeeeeeeeeey.Intrase la o universitate foarte buna,iar ei chiar ii placea ceea ce face.Din momentul acesta incepe cosmarul.Ea se muta la Bucuresti,deci mai aproape de mine dar totusi departe.Cunoaste un baiat cu care are o relatie de cativa ani,se iubesc,iar eu sufar.De multe ori suferinta schimba oamenii,ii indobitoceste si tot ce pot sa vada e doar propia lor suferinta,atat.Eu am inceput sa devin gelos,o iubeam tot mai mult,desi nu ne vedeam de foarte multe ori,dar ma indragosteam de ea pur si simplu cand vorbeam la telefon.Stiam cine e,si stiam ca o doresc,atat conta pentru mine.La un moment dat dupa ce a intrat la fac. ii propun sa vina cateva zile pana la mine in Constanta.Ea e incantata pentru ca ma vedea pe mine si vedea marea,marea ce frumoasa.Pentru ca locuiam cu parintii a trebuit sa doarma in acelasi pat cu mine,noi 2 nu am fost niciodata mai intimi de atat.

Desi o doream "trup si suflet" :P,nu am incercat nimic.Pentru ca m-am gandit ca desi alti baieti ar incerca eu nu sunt asa,nu ar fi corect din partea mea sa fac asa ceva,plus ca daca m-ar fi respins poate in cel mai crud mod.Da,imi era frica,totusi a 2-a zi pe faleza la cazino ii spun totusi ca o plac iar ea imi spune "Si eu te plac,si imi doresc sa fiu cu tine,dar am o relatie cu altineva si nu pot fi acum cu tine,plus distanta……"Da,distanta naibii…..Eu las lucrurile asa pe moment,si o conduc la gara .O urc in tren,dupa o despartire lunga si dureroasa intr-un compartiment,amandoi singuri,unde mai aveam putin si izbuneam in plans.Ma dau jos din tren cu cateva secunde inainte ca trenul sa se puna in miscare,privesc cum se departeaza trenul si raman pe peron cu ochii pironiti acolo undeva unde acum cateva minute se afla ea.Trenul se aude de departe,eu incerc sa plec,nu pot,totusi imi fac curaj si plec.Nu pot sa ma urc in autobuz pentru ca aveam ochii lacrimati,imi era rusine,eu barbat la 22 de ani sa plang asa ca o fetita,ce-i cu mine?Pe searea o sun,chipurile daca a ajuns cu bine,de fapt vroiam sa ii aud vocea inca o data.Trec zilele,noi tot vorbim la telefon,eu devin tot mai gelos.Ii spun minciuni despre ultimele mele cuceriri,care cuceriri?Dumnezeule!Nu era decat ea in viata mea,iar ea imi povestea mie diferite chestii,cateodata si intime,despre iubitii ei.Eu muream de ciuda,stiam ca ea nu are nici o vina,dar cum Dumnezeu sa iubesti cand stii ca ea e cu altcineva,cand au momentele lor intime,normale,cei drept,dar o mare nenorocire pentru mine.Ma intalnesc din nou cu ea,de data asta in Bucuresti la o ceainarie.Trebuia sa ma intalnesc cu ea,dupa amiaza,cred ca pe la 14.00.Am plecat de la amicii mei unde locuiam eu cand veneam in Bucuresti la ora 12.oo.I-am cumparat un buchet mare de flori si o asteptam pe ea.Ea soseste,vede florile,e surprinsa in mod placut,intr-am in ceainarie,vorbim diverse chestii si ne delectam cu ceai.La un moment dat incepem sa vorbim de noi,pur si simplu ma topesc langa ea,o fiinta senzuala,frumoasa cu par frumos castaniu curat si frumos mirositor.Uit de toata suferinta mea si in momentul acela sunt cel mai fericit om din lume.Se apropie ora la care eu trebuie sa plec ca sa nu pierd trenul,nu stiu ce sa fac,creierul meu incearca sa imi miste trupul,dar nu reuseste.Cu greu plec,nu inainte de a ma reintoarce din nou pe scari si sa ii ofer ei o imbratisare stransa si 2 pupici pe obrajori si unul pe frunte.O scena demna de Romeo si Jullieta.

La plecare o intreb; "o sa te mai vad vreodata?" si ea imi raspunde "nu stiu".Avea dreptate,de atunci nu am mai vazuto.Reusesc cu chiucul vai sa ajung la gara si pentru ca eu ma aflam de ceva vreme intr-o continua depresie,ma ingrasasem destul de mult.Trebuie sa mentionez ca era tot vara :),ajung super transpirat pe peron si ma urc in ultimul moment in tren.Norocul meu ca eram transpirat,transpiratia imi ascundeau lacrimile.De atunci nu am mai vazuto,dar am mai vorbit la telefon,eu insistant super mult cu telefoanele.Adica daca nu imi raspundea era moarte de om,o sunam pana raspundea.O agasam psihic si fizic,insa cum v-am zis,omul care sufera e prea prost si prea egoist sa vada adevarul.Ea incepuse sa se departeze de mine,au inceput certurile,ne-am certat,ne-am impacat dar totul doar la telefon.Ma anunta ca vara urmatoare nu vine la mare pentru ca pleaca in viena cu prietenul,eu m-am infuriat,cum ramane cu mine?Iubirea mea era sincera dar ori din cauza suferintei,ori din cauza faptului ca pur si simplu eram inca un pustan am ajuns pana intr-a colo incat credeam ca pur si simplu isi bate joc de mine,asa ca i-am spart mailul de vreo 3 ori.Acolo am aflat tot feluri de lucruri despre ea,bune si rele,lucruri care insa mie nu imi era menit sa le aflu.

Ea si-a dat seama de asta,stia ca am fost eu.Ma intrebat de ce i-am spart mailul.Nimeni nici macar un hot nu isi va recunoaste crima pentru ca recunoscanduti crima esti condamnat pe loc asa ca am mintit "nu am fost eu".Ea de atunci nu a vrut sa mai auda de mine,eu am incercat sa ma impac cu ea,i-am scris scrisori,i-am trimis poezii,cadouri,nimic.Eu am cazut intr-o depresie si mai mare si am inceput sa o urasc,asa ca i-am trimis un mail in batjocura cu anumite date pe care i le-am luat atunci din mailul ei.Incerc sa o uit,si nu pot,cel mai bine e sa o urasc,asa credeam eu atunci.La inceputul anului acesta o sun si ea imi spune "ce vrei?dupa tot raul pe care mi l-ai facut",ce vrei? iar eu ii spun "eu tie?dar nepasarea ta,raul pe care mi l-ai facut tu?" asa ca ea imi raspunde "bine,Gaby,imi pare rau pentru tot ce ti-am facut,iti doresc o viata frumoasa si plina de bucurii",eu vroiam sa o fac sa sufere pentru ca o consideram pe ea vinovata de tot.Dar nu ma lasa inima si tot ce pot sa zic e "Da,bine,pa pa"cuvinte care daca ar fi avut cu totul alt inteles ar fi sunat cam asa "ma doare pentru ca te iubesc,nu pleca".Am uitat de ea pana acum cateva zile cand un sentiment de vinovatie ma cuprins si am considerat ca nu am facut bine ce am facut,trebuie sa imi cer iertare si sa o las in pace.O sun,ea uitase numarul meu asa ca nu imi respinge apelul si imi raspunde.Eu ma panichez,adica ce naiba fac?ce sa ii spun.Ma gandesc 30 de minute si o sun din nou,imi raspunde si ii spun "te sun sa imi cer scuze" ea imi zice ok,ok-ul asta ma suparat,adica e prea rece,asa ca ii raspund "atat ai sa imi spui?ok?" si ea imi zice "gaby,ce vrei?eu am trecut peste,treci si tu peste",pana aici e ok si pentru mine dar acum vine KO-ul,imi zice "urmeaza sa ma marit"si inca cateva cuvinte care nu le-am mai auzit,inca procesam.Inima imi bate repede si imi spun in sinea mea "de ce?",stiu ca e o intrebare stupida si egoista,dar……….

Inca naucit,vorbesc cu ea,incerc sa o fac sa asculte,nimic,ma trateaza cu raceala,incerc sa ii explic anumite lucruri pe care le-am scris si aici si tot nimic.Ii urez casa de piatra si toate cele bune si inchid telefonul.Lumea mea se prabusise,stiam ca totul intre noi era terminat de mult.Dar in sufletul meu nadajduiam ca la un moment dat sa ne impacam si sa avem si noi sansa noastra.O sun din nou a 2-a zi,ii promit ca daca ma ascult nu o sa mai sun niciodata si jur pe sfanta cruce (mare greseala).Ea imi zice ca ma asculta desi nu ma crede,pentru ca ea stia in sinea ei ca eu inca nu m-am impacat cu ideea,ca nu o sa o am niciodata.o intreb de ce nu ma iubit niciodata si ea imi raspunde "pentru ca nu te-am vazut niciodata mai mult ca un prieten",asa ca eu o intreb "bine dar atunci de ce de fiecare data cand ne intalneam ieseau scantei,ne tineam de mana,ne ziceam diferite chestii,ne uitam la celalalt intr-un fel anume".Imi raspunde ca ea era o pustoaica atunci,de atunci si pana acum totul sa schimbat,ori daca tinuse la mine,a fost atunci.Imi zice ca are treaba si ma zoreste sa inchid tel. si sa o las in pace.Inchid si pana azi nu am mai sunato,azi am sunato de vreo 15 ori.Mi-a raspuns o data si mi-a inchis.Dar daca mi-ar fi raspuns asta ar fi auzit "Sunt un om patetic,sunt regele pateticilor,tu poate te-ai schimbat,eu nu.La cei 27 de ani ai mei am ramas acelasi pustan de atunci,cand ne-am intalnit noi.Eu nu am crescut decat prin tine.Pentru ca tu ai fost prima mea iubire,chiar daca tu nu crezi asta.Nu am jucat nici-o data teatru.Sunt ceea ce sunt,un om impulsiv cu multe greseli facute in viata,nesigur pe mine si copilaros.De cand te-am cunoscut,eu daca am avut 2-3 prietene (tot ce ti-am zis inclusiv ieri despre relatiile si cuceririle mele au fost minciuni pentru ca nu vroiam sa te sperii),singurele lucruri de care am avut eu parte in toti acesti ani au fost niste trairi fugare cu anumite femei pe care le-am cunoscut in tot acesti ani dar pe care nu le-am iubit,asta si compania damelor de companie,da,ai auzit bine.Atat de patetic sunt,s-au chiar mai mult avand in vedere ca acum am undeva la vreo 120 de kg.

Eu sunt un adevarat misel,ce ti-am facut eu e groaznic si sincer ma blestem pe mine pentru ca ti-am facut atata rau.Nu stiu daca ai sa ma poti ierta vreodata,si sincer nici eu nu stiu daca o sa ma iert pe mine.Sufar si sufar degeaba,din cauza mea.Tot ce ti-am facut eu bine tie a fost sters de tot ce ti-am facut rau,pentru ca intentiile mele la inceput poate nobile au fost sterse de gelozia si suferinta pe care o purtam in mine.In acelasi timp stiu trebuie sa te las in pace,dar cum sa imi comand inimii mele sa nu te mai iubeasca?

Sunt patetic,pentru ca niciodata nu am fost un barbat in relatia mea cu tine,tot timpul m-am purtat ca un pustan,in loc sa te castig te-am indepartat iar acum e prea tarziu,te mariti.Poate la un moment dat voi avea sansa sa repar tot rau pe care l-am facut si iti zic acum cu lacrimi in ochi':IMI PARE RAU,SINCER,IMI PARE RAU.Acum cand totul e prea tarziu eu am luat decizia sa imi schimb viata,sa urmez o facultate,sa imi construiesc o cariera ca tine,si sa fiu fericit.Daca o sa ne mai intalnim vreodata in viata si o sa doresti sa imi vorbesti te-as ruga sa ma saluti tu prima pe mine pentru ca eu nu cred ca as avea curajul sa ma uit in ochii tai,dupa tot ce ti-am facut,dupa tot ce ti-am facut…………."  Asta as fi vrut sa auda……………..Gaby