O iubire pentru o viata

6
1010

 

Povestea incepe in urma cu 9 ani pe vremea liceului .Toata lumea stie ca vacantele la bunici erau "deliciul" copilariei asa ca nici eu nu sunt exceptia de la regula . 

In vara anului 2002 , dupa febra capacitatii si statul ca pe ghimpi din pricina repartizarii liceale , cand toate au fost in regula am aruncat cateva haine intr-o geanta si … la bunici mi-a fost drumul.

Si cum eram indreptatita sa merg la discoteca ( acum eram la liceu , deh! ) am iesit cu prietenii . Acolo l-am cunoscut pe el : un tip extrem de frumos ce putea fi remarcat cu usurinta in multime ! Cineva a sesizat ca privirea imi era atintita spre el asa ca intr-un minut i-am aflat "istoria" : era din Bucuresti , era de aceeasi varsta cu mine si mare mi-a fost uimirea cand cel care ma informa m-a intrebat :  " Cum nu-l cunosti ?  E vecin cu tine !"

 

Dupa cateva secunde , tot informatorul meu m-a trezit la realitate : 

" Hai sa-ti fac cunostinta cu el !" 

S-a intamplat si asta, dar din cauza emotiilor nu am reusit decat sa-i retin numele: Cristi . Mult mai usor mi-a fost sa ma acomodez cu prietenii din grupul lui , parca ne cunosteam de-o viata .

Nici nu am simtit cand  a trecut timpul ca deja trebuia sa mergem spre casa.

 

Bineinteles ca toata noaptea nu am putut dormi , ma gandeam la el , cum sa-i spun ca mi-a furat inima intr-o secunda …

Au urmat zile si nopti in care ne vedeam , discutam cate in luna si stele , ne amuzam copios , dar …atat . Nu aveam curajul sa-i spun ceea ce simteam , daca ma credea nebuna ? In fond ne stiam doar de putin timp ! 

Abia spre sfarsitul vacantei mi-am luat inima in dinti si i-am marturisit ca sunt indragostita de el . Nu parea catusi de putin surprins de marturisirea mea  . Mi-a intins o foita pe care erau trecute adresa si numarul lui de telefon . Mi-am dat seama ca stiuse tot timpul ce simt pentru el .Ne-am despartit cu greu la sfarsitul verii si cu o multime de promisiuni ca o sa ne scriem si o sa vorbim la telefon ori de cate ori vom avea  ocazia , cat despre vacante …erau deja planificate : ne vom vedea in fiecare vacanta (el  locuind in Bucuresti, eu in alt oras ) ! 

Au trecut greu zilele pana la vacanta de iarna . Vorbeam in fiecare zi la telefon, iar in week-end cu orele , ne scriam in fiecare saptamana aproape .Uneori ma suna si imi citea scrisorile pe care i le trimiteam … A venit si mult asteptata vacanta de iarna si eu simteam ca plutesc odata cu fulgii de zapada gandindu-ma ca ne mai despart decat cateva ore si il voi vedea . Emotiile ma copleseau… nu imi imaginam decat momentul in care ne vom revedea , cand il voi putea strange in brate soptindu-i usor cat de dor mi-a fost de el .

Au fost cele mai frumoase sarbatori de iarna pe care le-am petrecut  si in fiecare an  in preajma Craciunului ma cuprinde melancolia si simt ca lipseste o parte din mine…  poate de aceea scriu aceste randuri . Era prima mea iubire , tremuram toata cand ma tinea imi brate si imi soptea : " Esti speciala ! "

 

Nu imi venea sa cred ca gasisem un baiat atat de sensibil , de tandru si mai ales ca distanta nu reusea sa distruga sentimentele noastre . Aveam incredere oarba unul in celalalt , iar cuvantul " inselat " ne era strain amandurora  , nici nu aveam motive . 

Si asa s-au dus anii , mai cu lacrimi de dor la telefon , mai cu escapade la tara de cate ori puteam pentru a ne vedea ,iar vacantele erau compromise in sensul acesta .

Totul a fost frumos  pana cand  minunatul  : " Esti speciala ! "  s-a transformat in : " Uneori ma gandesc ca nu te merit ! "  Atunci am simtit ca nu-l cunosc pe Cristi , ca vorbesc cu un strain ! 

L-am intrebat ce s-a intamplat si mi-a raspuns : "Iarta-ma !"  Deja era prea mult pentru mine, intelegeam ca e vorba de altcineva , dar ma intrebam de ce , cum de se schimbase atat de mult si mai ales cand ?

Nu facuse nimic sa-mi dea de banuit . M-a lamurit chiar fata respectiva . Eram  " prietene" …  Am suferit enorm, desi uneori ma consolam spunandu-mi ca am toata viata inainte , ca nu se termina lumea la primul baiat de care te indragostesti , dar imi era imposibil sa-l scot din gandurile mele  si mai ales din inima mea !

 

A urmat o serie de impacari si despartiri , lacrimi , perioade in care ne spuneam ca suntem amici … Totul era in zadar , ma minteam singura ! Ne-am certat de doua ori foarte rau , ne-am jicnit … nu mai recunosteam pe niciunul dintre noi …

Imi faceam rau in  stilul acesta si  am decis ca cel mai bine pentru mine este sa evit orice are legatura cu el . Asa ca in 2005 am inceput sa merg tot mai rar la bunici si mai ales in aceeasi perioada cu el .

Incepusem sa imi vad de viata mea , ma cufundam cat de mult puteam  in carti  , imi gaseam tot timpul ceva de facut numai sa nu ma gandesc la el .

Numai ca  in preajma Craciunului ( 2005 ) m-a sunat . Nu stiam ce sa fac , sa-i raspund sau nu ? Insistentele lui m-au convins asa ca i-am raspuns cat am putut eu de nepasatoare. Era foarte entuziasmat ca i-am raspuns . Ma tot intreba de ce nu mai vin la tara  ,de ce nu l-am mai sunat , de ce nu i-am mai scris  de parca nimic nu se intamplase . I-am explicat  "  de ce ? " si a inceput sa-mi turuie o serie de scuze , sa-l iert si ca isi doreste sa fie cum mine, ca relatia aia fusese o greseala si ii pare rau , dar mai ales ca isi doreste sa fie cu mine de Craciun … Asta cred ca m-a sensibilizat foarte tare ca m-am trezit promitandu-i ca voi fi langa el . Din nou sentimentele ma copleseau si simteam ca nu mai pot respira cand ma gandeam la momentul in care imi va da un sarut … Nu mai conta nimic din ceea ce imi facuse , intr-o secunda stersesem cu buretele toata durerea ce mi-o pricinuise si  noptile in care plangeam pana in zori , toate eforturile mele de a-l uita ! Au urmat inca trei luni in care parea omul pe care il cunoscusem si pe care il iubeam mai mult decat orice pe lume . Numai ca orice minune tine trei zile !  M-a sunat si mi-a spus sa nu-l mai caut pentru ca el a ales-o pe ea … Nu imi venea sa cred ! Nu imi puteam explica cum un om se poate schimba de atatea ori intr-un timp asa scurt ! Cu toate astea am avut taria si l-am intrebat daca este sigur ca asta isi doreste , daca asta este ceea ce vrea cu adevarat : sa ramana cu ea . 

Mi-a raspuns simplu : " Da ! Nu ar fi mers niciodata intre noi , eu sunt aici .. tu esti acolo . Nu esti niciodata langa mine cand am nevoie ."  Ramasesem blocata ! Cum devenise distanta problema dintr-o data ? 

Tocmai acum cand mai avea de asteptat cateva luni si mergeam si eu in Bucuresti ? Si cum putea sa spuna ca nu am fost langa el cand a avut nevoie ?!  Uitase ca lasam totul deoparte daca avea nevoie de ceva , uitase ca ii fusesem aproape intr-un moment dureros pentru el , atunci cand isi pierduse tatal ??!! L-am mai intrebat inca o data daca este sigur ca decizia asta este cea mai buna pentru el si dupa ce mi-a confirmat i-am spus : " Bine , daca asta este ceea ce iti doresti ,iti respect decizia . Stii ca te iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine si daca asta te face pe tine fericit , atunci renunt eu la fericirea mea ! " Au urmat cateva secunde de tacere  si am inchis fara sa mai spun ceva . Nici nu as mai fi putut din cauza plansului care ma ineca . Eram furioasa pe mine , pe naivitatea mea  , pe faptul ca atatia ani nu contasera pentru el catusi de putin ! In 2006 mi-am cunoscut actualul partener si dupa lungi insistente din partea prietenilor am decis sa-i acord o sansa ,poate asa aveam sa-l uit pe Cristi .  Incet , incet incepeam sa-mi construiesc o relatie si totul parea ca-i bine . Ma mai trezeam uneori ca-mi fuge gandul la el, dar imediat il alungam spunandu-mi ca "asa  a fost sa fie !" 

Relatia mea avansa cu fiecare zi tot mai mult si incepeam sa-mi deschid inima catre omul de langa mine . Eram iubita si incepeam sa iubesc din nou. Nu ma mai interesa de trecut sau cel putin asa vroiam sa cred .  Si cum toate au un rost pe lumea asta , tot in preajma Craciunului trecut m-am trezit povestind unei prietene cat de mult mi-as dori sa am ocazia sa vorbesc cu Cristi ! Sa-i pot reprosa cat de mult mi-a gresit ! Sa ma bucur ca cea pe care a ales-o l-a parasit intr-un moment in care avea nevoie de ea … Aflasem ca suferise un grav accident de circulatie si era in spital in coma , iar aleasa inimii sale l-a parasit  pentru ca nu ii mai datea nici o sansa de supravieturire ! Probabil ca dorinta mea (desi oarecum sadica )  a fost foarte puternica , caci prin aprilie anul acesta m-am trezit cu  o cerere de prietenie pe un site de socializare … Nu-mi venea sa cred ca era el ! Am stat cateva minute in fata calculatorului si ma intrebam ce sa fac , sa-i raspund sau sa imi vad de treburile mele … Dorinta mea de repros a invins si asa am inceput sa purtam o discutie . Mi-a cerut numarul de telefon , isi dorea foarte mult sa imi auda vocea ! Desi eram constienta ca nu este bine ceea ce fac ,am acceptat. Mi-a promis ca ma suna in 20 de minute cand pleaca spre serviciu . Imi batea asa tare inima , nu stiam ce sa-i spun ! Imi pierdusem curajul de a-i reprosa ceva … si in fond nici nu mai avea rost . Cand telefonul a inceput sa sune am simtit ca plutesc . 

" Dumnezeule , ai aceeasi voce dulce ! "  mi-a spus . Am vorbit o ora in care nu stiam ce sa ne spunem mai intai . Mi-a spus ca regreta enorm ceea ce a facut , ca isi doreste mai mult decat orice sa dea timpul inapoi , ca ar da orice sa ma poata tine in brate , ca ma iubeste si ca inca isi doreste sa avem 2 copii ! Cu greu mi-am stapanit lacrimile ! Nu vroiam sa-i spun ca si eu imi doresc acelasi lucru , ca inca il iubesc si as renunta la tot ce am pentru el ! I-am spus sec ca acum lucrurile nu mai sunt atat de simple , ca eu sunt cu cineva si ca oricum nu mai am incredere in el si in promisiunile lui . Nu a incercat sa forteze situatia . Vorbeam la telefon in fiecare zi , eu eram in al 9-lea cer, dar  ma simteam extrem de vinovata pe alta parte fata de partenerul meu . Intr-un final am reusit sa stabilim o intanlire .Aveam atatea emotii , ma gandeam cum o sa reactionez cand o sa-l am in fata mea dupa atatia ani ! Totusi 6 ani in care nu am stiut nimic unul de celalalt inseamna ceva …

Cand m-a imbratisat am simtit ca nimic nu mai conteaza pe lumea aceasta in afara de noi doi ! Nici unul nu a incercat mai mult de atat .

A trecut foarte repede ziua respectiva , dar ne-am zis ca vorbim in continuare la telefon  si vom vedeam …timpul le va decide pe toate ! Dar se pare ca nu timpul a decis . Si de aceasta data Cristi a ales sa dispara  fara vreo explicatie !  Nici acum nu inteleg de ce a reactionat asa ! Ce s-a intamplat  in mintea lui  la acea intanlire ? Numai el stie … iar eu … abia acum am acceptat ca il voi iubi mereu!

Dar accept si faptul ca este o iubire imposibila … ca niciodata nu vom fi impreuna …fiecare are drumul lui …cel putin in viata aceasta …

 

  Te iubesc , Cristi ! 

Comentarii

Comentarii

6 COMENTARII

  1. Iti inteleg perfect sentimentele pt k si eu am stat cu un baiat 10 ani si sunt convinsa ca il voi iubi toata viata…oricat de mult mi-as dori sa nu ma mai gandesc, la el mi-e gandul tot timpul si simt ca nu o sa mai pot sa mai am sentimente pt un alt baiat vreodata..e frumos sa iubesti daca esti iubita si e dureros cand stii sa sentimentele nu-ti sunt impartasite.

  2. asa este , Alexa … dar asa-i viata , nu toate sunt cum ne-am dori  ! M-am resemnat …nu mai am de ce sa ma lupt cu morile de vant !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.