o viata ca oriare alta

0
1651

Abia isi ridica ochii din mocheta masinii..ii se rupea sufletul la vederea mainilor lui tremurande, tremurau la unison cu barbia. Nu mai vazuse pana atunci un barbat plangand. Suvoaiele de lacrimi de pe obrajii lui maslinii ii umpleau inima de tristete. Nu ii putea privii ochii negrii scaldati in lacrimi ..durea prea tare!
-„Mai da-mi o sansa!”
Usa se trantii cu indiferenta lasand in urma amintiri prafuite, udate de milioane de lacrimi, de zambete,de vise si planuri, lasand in urma prima iubire!
O vreme , Ioana nu a putut vorbii cu nimeni , nu a dorit sa-si vada prieteni si nici sa dea explicatii pentru cele intamplate.A vrut sa stie doar ea, sa simta doar ea, sa-si consume durerea singura.Nu stia daca procedase bine atunci cand l-a parasit pe Ben,dar pana la urma, toate lacrimile si umilinta pe care acesta i le adusase nu puteau sa fie in zadar.Poate a facut ce a trebuit, poate el a meritat.Stiuse ca asta o sa urmeze , si-a dat seama acum opt luni cand intre ei totul se racise, cand in telefonul lui gasise o alta Ioana!

 
„Poate asa ii mai bine” , isi zise ea suspinand adanc in timp ce isi tragea rochita de vara, din voal, cu flori colorate si subtile peste corpul ei micut si subtire.Nu mic ca al unui copil, mic si firav ci mic ca al unei femeii in devenire!
„Asta e” isi zise ea cu incredere, viata continua cu bune si rele!
Ben fusase prima iubire a Ioanei timp de un an jumatate.
Nu putea sa nu se intrebe daca a fost decizia corecta, daca nu a fost prea dura, el totusi, suferea…
Timpul trecuse, lucrurile incepeau sa se aseze, pasarile sa cante, florile sa infloreasca, viata sa continue.

 
Dimineata , Ioana cobori din bloc cu pasi grabiti pentru ca deja intarziase.in graba timpului isi scapa cheile din mana, cand ridica privirea din asfalt il zareste pe Ben asteptand-o…iata-l acolo, drept , nemiscat , cu corpul atletic si ochii mari negri asteptand…asteptand-o pe ea!
O intoarcere la 360 de grade si pasi grabiti ignorandu-l complet! Nu mai aveau ce sa-si spuna nu dupa toate cate si-au spus, s-a plans, s-a strigat , s-au spus lucruri care poate ar fi trebuit a nu fi spuse!
Ben porni incet in spatele ei, dar nu indraznii sa o abordeze. ..”el inca incearca” gandii ea in timp ce isi grabea pasii.Chiar daca intr-un fel se simtea flatata de insistentele lui, stia ca in el zace un orgoliu pe care mai bine nu il provoci.
„Asta nu e dragoste !” isi zise ea
„Acum ce vrea? Daca dau inapoi , asta nu va merge…totul a fost consumat, este doar orgoliu! Nu il iubesc , imi pare doar rau ,ce o sa iasa? Orgoliu cu parere de rau? Nimic bun!”
Nici nu a terminat de gandit ca o voce calda , dar mustratoare o trezii:
-normal ca , iar ai intarziat , doar altfel nu se putea!
Chicote de ras , glume ca pentru o dimineata placuta de vara si de sfarsit de scoala!
Era inceptul verii , vacanta de vara urma sa inceapa, soare, balaceala, relaxare si multa voie buna. Ah da ! Asta da!

 
Nu fusase usor pana acum! Notiunea de moarte a vent prea devreme pentru Ioana.Totul a fost un cosmar din care inca nu reusise sa se trezeasca.Prefara sa ignore, sa fuga sa se prefaca ca este bine , obicei pe care din pacate l-a deprins in tot ceea ce urma sa faca.Cand era micuta, tatal Ioanei decedase.Pentru ea, aceasta veste a fost un soc, o trauma, o pierdere pe care nici macar tipul n-avea s-o mai repare! Totul devenise un haos, un haos pe care prefera sa-l ignore , din egoism sau frica de a nu suferii mai rau decat o facuse deja.
In bratele lui Ben experimentase prima data iubirea.Iubire pe care nu vroia sa o maii piarda ,acel sentiment care te face frumoasa, plina de incredere si face ca vata sa merite a fi traita.
Lucrurile nu au mers intotdeauna bne pentru Ioana si Ben , dar impacarea dintre ei , faceau ca fieare cearta, neintelegere, contradictie sa merite a fi traita! Conexiunea dintre cei doi era speciala, pasionala .Pasiune, multa pasiune asa poate fi descrisa relatia dintre cei doi! Pasiune nebuna traita din plin, pasiune pura care nu mai poate fi traita decat atunci cand ai 15 ani!
Ce este mai frumos decat prima iubire? Primul sarut? Primele atingeri? Primele lacrimi, primele impacari pe care nu le mai credeai posibile dupa prima cearta , dar te impacai…si incepeai sa intelegi ce inseamna speranta ! Ah ce sentimente ! ce emotii!

 
Dar cu trecerea anilor totul se schimba, alte pretentii se nasc si incepem sa cautam si sa cautam si iar sa cautam pe acel cineva care sa ne satisfaca intru totul nevoile si da poate fi mai bine, poate fi minunat , poate fii asa cumm ti-ai dorit! Dar pot toate acestea sa inlocuiasca o prima experientea?
O prima experienta intotdeauna va avea locul ei pe raft ! acolo, prafuita, uitata si nedeschisa de ani de zile. Va astepta rabdatoare pana iti vei aduce aminte de existenta ei si o vei deschide incercand sa recitesti randurile prafuite , care te vor face sa razi ,paranduti-se ridicol, infantil si cu multe greseli de „ortografie”..dar cand vei ajunge sa –o recitesti pana la final iti vei da seama ca a fost reala ! ca nu a fost o fantezie pe care acum incerci sa ti-o creezi singur , incerci sa gasesti perfectiunea, incerci sa-ti scri singur finalul, nu! Aceasta a fost reala si sincera, dramatica , amuzanta si plina de greseli!
Lumina orbitoare indvadase camera si pleoapele obosite se ridica lenes…
-Ioana trezeste-te este aproape dupa-amiaza!
-Mmm..nu vreau!
-Ioana vino, vreau sa cunosti pe cineva!

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.