O dragoste la care nu mai pot spera

L’am cunoscut acum 2 ani si 10 luni era o zi de frumoasa de weekend 3 decembrie 2006 mergeam cu sora mea la cumparaturi… el cu un prieten de al lui la o terasa… ne’a vazut pe geam ne’a facut cu mana eu am crezut k il cunosc i’am facut cu mana si m’am oprit… el a venit la noi ne’a invitat la un suc… atunci am realizat k defapt il confundasem, si nu vroiam sa’i accept invitatia insa sora mea a acceptat si eu am fost nevoita sa accept… am mers cu el la suc… el ma placea mi’a cerut nr de tel eu nu prea vroiam sa’l dau intr’un final am acceptat… intalinrea s’a incheiat dupa o ora…

A 2 zi primsc tel de la el sa ne reintalnim dar singuri… am acceptat invitatia impinsa de sora mea… pt k eu nu prea vroaim sa ies k nu vroiam sa ma indragostesc… pana la urma am spus ia sa ies k nu are nimic el mai are de stat 2 sapt aici nu e psoiblil sa ma indragostesc… si dak ies cu el abia trece timpul mai repede… zis si facut am inceput sa ies cu el aproape in fiecare seara… el era la scoala de agenti sarea gardul in fiecare zi sa ne intalnim… si timp de 2 sapt ne’am intalnit asa… inceput cu incetul am inceput sa tin la el… chiar ajunsesem sa’l iubesc… dar a venit ziua despartiri knd el a depus juramant si uram sa plece eram atat de dezamagita si fara speranta si imi era asa greu stiind k va pleca… ne’am despartit cu greu… am vb la tel… dupa pe mess… vb cu el zi de zi…

Dar soarta a facut k noi2 sa fim impreuna de Craciun m’am trezit la el acasa… fara sa il stiu de mult timp… ceva ma facut sa ma duc la el… m’am uract in maxi cu inima cat un purice si cu tot felul de ganduri „rele si bune…” pana am ajuns la el, atunci l’am vazut si inima a inceput sa’mi bata necontrolat… am petrecut un carciun minunat alaturi de el si toata familia lui… a fost un Craciun pe care nu o sa’l uit niciodata…. 2 zile petrecute cu el minunate… am simtit k plutesc de fericire k iubesc si sunt iubita… dar a venit ziua despartiri… trecuia sa ma intorc acasa k incepeam munca… imi era atat de greu fara el… revelion l’am facut in familie dar cu gandul la el… am continuat sa vb la tel si pe mess dar nu era de ajuns… nu’l puteam vedea… imi era dor de ochii lui albastri si mari, nu am mai rezistat si pe 13 ianuarie m’am dus la el… atunci mi’am pierdut virginatatea… a fost primul baiat din viata mea… simteam k ma iubeste si eu il iubeam nebuneste… dupa acel moment am inceput sa ne vedem din 2 in 2 sapt… eu ma duceam la el pt k el nu putea veni din cauza munci… totul era minunat… pastele l’am facut impreuna la el la tara unde lucra… zburdam de fericire si iubire… se purta cu mine asa frumos… in vara am fugit la mare cu niste prieteni… era prima oara knd mergeam la mare… si mergem cu el cu primul baiat din viata mea… totul era atat de special si frumos… dupa un an de zile intr’o seara intra pe mess si imi spune sa ne despartim k relatia noastra nu are viitor, el o sa plece in Anglia si nu ar fii corcet fata de mine sa stau sa’l ast…

pt k nu stie cat va sta acolo… knd am vazut ce imi scria ceva in inima mea se rupea am inceput sa plang la web ne incetat si rugandu’l sa nu’mi faca asta… k o sa’l ast k nu conteaza cat… 1 an 2, 3 il iubeam din toata inima si eram dispusa sa’l ast… intr’un final l’am induplecat si a acceptat sa nu ne despartim… am plans intr’una atunci fara oprire… desi mi’a spus k nu ne mai despartim lacrimile imi curgeau pe fata ma dureau vb lui… la 5zile dupa discutia asta el a primit o oferta si a plecat in Anglia, eram atat de trista si suparata dar totusi fericita k nu ne’am despartit… a stat acolo 8 luni de zile… vb cu el in fiecare seara pe mess de la 20:00 pana 4:00 – 5:00 dimineatza, ne prindea dimineata vorbind pe mess… asa au trecut 8 luni de zile… si a venit moment knd a venit acasa… m’am dus in aeroport sa’l ast… knd l’am vazut eram atat de emotionata k era sa lesin.. aveam numai fluturasi in stomac… a venit la mine si ma luat in brate si ma invartit tot aeroport… ma strangea si ma saruta si imi spunea k ma iubeste… eram cea mai fericita fata de pe pamant asteptarile mele erau rasplatite… noptile mele de ne somn luase sfarsit… in sfarsit il aveam langa mine… am petrecut clipe de neuitat impreuna… atunci a hotarat sa nu mai plece in Anglia…

sa’si gaseasca de lucru aici in tara… am continuat sa ne vedem la 2, 3 saptamani eu ducandu-ma la el… ne mai certam dar totul era bn… eu il iubeam el ma iubea… reusise sa se angajeze in bucuresti… era mai aproape de mine… imi era mai usor sa’l vizitez… simteam k soarta imi surade… dar asta nu a durat mult… dupa o luna si’a dat demisia… s’a intors dinou acasa la el… si mi’a spus k sta de srabatori acasa si dupa pleaca inapoi in Anglia… am facut revelion impreuna… si imediat dupa a plecat in Anglia… dupa 2 ani si 2 luni imi era asa greu sa’l stiu dinou departe de mine… dar ne iubeam si asta conta la 3 luni a venit acasa… ne’am vazut o sapt si dupa a fugit dinou acolo :(… la ceva timp mi’a luat bilet si m’am dus la el in Anglia… am stat acolo o sapt simteam k visez…. desi ne certam il iubeam atat de mult… si ma simteam iubita… saptamana s’a incheiat si a trebuit sa plec acasa… ma condus la aeroport ne’am luat ramas bun… eram trista dar totusi fericita… in inima mea erau sentimente diferite…au trecut 3 luni de cand am fost la el… iar peste o luna el urmeaza sa vina acasa 4 noiembrie 2009… am aflat k si’a luat bilet si eram asa fericita k urmeaza sa’l vad sa’l strang dinou in brate… insa acum cateva seri intra pe mess… si imi spune k relatia nu are viitor k, sa gandit bn si nu vede un viitor cu mine k ma iubeste… dar nu vede viitor… k mai bn ne despartim acum decat mai tarziu, k ii trebuie timp de gandire… k este fff confuz… acum nu mi’a ramas decat sa ast sa vina acasa si sa vb… nu am mai vb cu el de o sapt… nu mai stiu nimic… mai sunt 3 sapt pana vine acasa… si stiu k ma ast despartirea :(:(:(… ma intreb cu ce am gresit in relatia asta… de nu mai e posibila… am investit atatea sentimente si am crezut in ea din toata inima… iar astazi nu mai am nici o speranta :(:(:(… Dupa aproape 3 ani de zile imi spune k nu vede „viitor” 🙁 dupa atatea promisiuni facute si vise impreuna… 🙁
Sufar in tacere si ast sa’mi spuna „adio” !

Trimis de catre: Ela
ela26s@yahoo.com

Comentarii

Comentarii