O iubire imposibila

3
1447

Am 21 de ani si la varsta mea pot spune ca e adevarata acea vorba care spune ca prima iubire nu se uita niciodata.De ce spun asta?sa va povesc:la varsta de 17 ani m-am indragostit,eram in vacanta de vara la rudele mele.Iesind in fiecare seara la poarta am cunoscut un baiat,de fapt il stiam de mult dar nu vorbisem niciodata.Intalnidu-ne mereu am decis sa fim impreuna,eram in culmea fericirii,credeam ca totul o sa fie atat de frumos,dar nu a fost asa.Trecand vreo 2 luni de cand eram impreuna simteam ca il iubesc din tot sufletul si ca el ma iubeste pe mine.Ne petreceam majoritate timpului impreuna,stateam despartiti numai at cand el era la servici.A venit timpul in care el le-a spus parintilor lui ca suntem impreuna si atunci pot spune ca a inceput suferinta mea,deoarece parintii lui nu era de acord cu relatia noastra.Rudele mele si parintii lui se judecau pt un pamant,cum e la tara si din cauza aceasta ei nu ma suportau.Ai lui aveam un apartament in orasul meu in care statea el cu sora lui,eram tare fericita cand dormeam in bratele lui,il iubeam enorm,nu realizam viata fara el.Era un chin cand ieseam in oras cu el si trecea tatal lui cu masina pe langa noi si el se ascundea intr-o scara sa nu il vada cu mine,asa se intampla mereu si eu tot il iubeam.Dupa aproape 5 luni a plecat in armata,tatal lui l-a amenintat ca dc nu se duce il va da afara de la apartament,de la servici si sa uite de ei.El era un baiat dependent de familie si foarte usor de influentat.A plecat in armata in alt oras,vorbeam in fiecare zi la tel,plangeam in fiecare seara ca nu pteam sa il vad si nu ieseam afara pt a nu-i da vreaun motiv de gelozie sau de cearta.La 3 saptamani dupa juramant a venit acasa,eram cea mai fericita fiinta dupa pamant,mi-a promis ca va face tot posibilul sa se mute in oras,lucru care sa si intamplat.

    Asa puteam sa il vad mereu,in fiecare seara il vizitam,iar in zilele de vizita eram de nelipsit.Asa cum putem ii duceam zi de zi mancara,dulciuri si tot ce avea nevoie ca sa nu ii lipseasca nimic,nu ma mai gandeam la mine.

Nu pot spune ca era totul perfect pt ca incepusera certurile,in zilele libere nu mai statea tot timpul cu mine,majoritatea timpului si-l petrecea cu familia.Trecusera 6 luni de cand era in armata si intr-o zi de permisie s-a dus la tara,eu asteptam imbracata sa ma sune sa ne intalnim,dar el m-a sunat sa imi spuna sa ne despartim pt ca isi alege familia.Am simtit cum totul se sfarsise,parca cerul cazu-se pe mine.

    Mi-a inchis telefonul fara sa-i pese ca eu plangeam si il imploram sa nu se desparta de mine,si atunci pot spune ca am facut cea mai mare greseala din viata mea.Am incercat sa ma sinucid,aveam o senzatie de greutate,fiecare pas pe care il faceam era atat de greu pt mine,aveam dureri ingrozitoare de burta,ceea ce nu doresc nimanui,mie mi-a luat mult timp sa uit asta.Intr-un final au venit parintii mei si m-au dus la spital,din fericire am ajuns la timp.Mama mea plangea si imi spunea sa nu mai fac niciodata asta,atunci mi-am dat seama ca am fost o egoista si ca m-am gandit numai la mine.

L-am sunat si era atat de fericit desi stia de ceea ce se intamplase,el era la padure cu familia,asculta muzica si radea.M-a vizitat o singura data pt a-mi spune sa ne despartim,plangea si ma tinea in brate si imi spunea ca asa e cel mai bine pt noi,de fapt asa era cel mai bine pt familia lui.Cum poti spune ca asa e cel mai bine cand e ca si cum iti pierzi viata,pofta de a mai trai,persoana pe care o iubesti cel mai mult pe lume pt ca asta insemna el pt mine,era totul.Dupa cele intamplate familia mea nu a mai fost de acord cu aceasta relatie,dar eu tot l-am cautat si plangand l-am rugat din tot suifletul sa ne impacam,si spre fericirea mea a acceptat.Dupa cateva luni a iesit din armata si a inceput sa iasa cu prietenii si se intalnesca foarte rar cu mine.Relatia noastra s-a racit mult,nu mai mancam,plangeam mereu si slabisem foarte mult.Asa au mai trecut cateva luni,pana cand intr-o zi ma suna si imi spune:int-o zi am sa vin la tine la scoala si ai sa vii la mine crezand ca am venit sa te iau,dar nu,eu am sa vin dupa altcineva.Nu credeam ca va face asta desi ma inselase de mai multe ori,o data cu o cunostinta de-a mea.La doua zile am vorbit sa iesim toti colegii de clasa la padure si bineinteles l-am luat si pe el,acolo ne-am certat si eu am plecat,iar el a ramas si s-a combinat cu o colega care era si prietena mea.Intradevar ceea ce a spus el s-a si intamplat,venea la scoala mereu sa o ia pe ea si cand vedea ca ma uit la ei se sarutau iar eu ca o proasta plangeam.Dupa 3 luni m-am dus la el,nu pt a-i cere sa ne impacam ci pt a-i spune ca il iubesc si ca il voi iubi mereu.Am simtit ca ma iubeste si ca nu m-a uitat,cand m-a imbratisat as fi vrut ca acel moment sa nu se fi terminat niciodata,dar au venit ai lui si totul s-a terminat printr-un scandal de neinchipuit.A doua zi am auzit vorbe ca s-a laudat ca l-am cautat si numai vorbe urate a folosit la adresa mea,at mi-am jurat ca nu am sa-l mai caut niciodata.Acum el are 2 ani si jumatate de cand e cu ea,locuiesc impreuna,eu am o relatie de 2 ani si locuiesc impreuna cu prietenul meu dar coincidenta a facut sa locuim la distanta de 3 blocuri si nu am cum sa nu ii intalnesc.Pot spune ca nu l-am uitat si ca inca il iubesc cu aceiasi pasiune ca si at cand eram impreuna,poate chiar mai mult pt ca e ceva ce imi doresc si stiu ca niciodata nu voi avea,iubirea lui.Poate dc relatia pe care acum o am acum era frumoasa,fara certuri nu ma mai gandeam la el.Ieri cand am iesit in oras l-am vazut,nu mi-am luat ochii de la el si nici el de la mine,era atat de aproape si totusi atat de departe.Cred ca niciodata nu il voi putea uita dc nu am reusit in tot acest timp,il iubesc cu toata fiinta mea mea si as da jumatate din viata pt a-l putea avea chiar si pt un min.Iubirea e cea mai importanta in viata,dar de multe ori e prea tarziu at cand iti dai seama si realizezi ca l-ai pierdut.Luptati pt persoana iubita,mai ales dc va este impartasita iubirea si nu uitati ca prima iubire nu se uita niciodata mai ales dc este dragoste adevarata.

    Trimis de catre: Anonim
    dienutza_fatarea@yahoo.com

    Comentarii

    Comentarii

3 COMENTARII

  1. Poate nu ma crezi da mie una mia dat lacrimile imi pare fff rau pt tn, stiu ce simti desi am doar 16 ani am trecut prin asta uneori mi-e frica sa nu ma indragostesc ca stiu ca o sa sufar…este bine ca ai luptat pt voi dar sti vorba aia de cn tie drag nu ai parte,sau de cn te feresti de ala te izbesti:)))bafta si orice iti doresti sa ti se inplineasca.:}

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.