O iubire poate imposibila, dar vesnica

Sunt genul de persoana care isi impartaseste bucuriile si necazurile cu prietenii…insa aceasta poveste nu o stie in totalitate decat o singura persoana, sora mea:D:D:D…nush de ce nu pot sa impartasesc aceasta poveste si prietenilor…insa in seara asta, de fapt dimineatza asta k e deja 03:11, o sa-mi iau inima in dinti si o sa vi-o spun voua…unor necunoscuti…numele persoanelor despre care o sa amintesc in aceasta poveste nu o sa fie tocmai cele reale(nu stiu exact de ce)….dar sa nu ma mai lungesc atat de mult cu vba…
totul a inceput acum 4 ani si cv…eram o adolescnta rebela, care se indragoste de un coleg de clasa…cine s-ar fi gandit ca aceasta dragoste o sa tina atat de mult…poate nici macar eu…poate va ganditi ca de 4 ani si jumate suntem impreuna…nu, nici vba… in 4 ani jumate nu am fost niciodata un cuplu, nu am avut o relatie serioasa, stabila…a mea sau a lui e vina?…una din miile de intrebari la care nu cred ca o sa gasesc un raspuns cu adevarat corect…dar sa incepm cu inceputul…
eu si crysty am fost colegi de clasa in generala, pa la sfarsitul clasei a 8a, m-am indragostit de el…intre timp el a aflat, insa din momentul in care a aflat k imi place de el a fost f indiferent…am suportat timp de 2 ani la rand indiferenta singurului baiat pe care il iubeam din tot sufletul meu…erau momente knd nici macar nu ne vbeam knd ne intalneam, lucruri care pe mn ma dureau enorm… dupa 2 ani, m-am gandit k ar fi cazul sa incetez sa ma mai lupt in cu morile de vant, sa incerc sa-l uit…si la sfaritul unei luni de mai m-am combinat cu un tip, mihai(prietenul unui prieten)…hmmm….la inceput am luat totul k pe o gluma, insa pe parcurs a devenit o relatie cat de cat serioasa…in timp ce eram cu mihai, vorbeam ca si amici cu crysty…singura perioada knd ne intelegam cel mai bn, in ultimii 2 ani si cv…nu ne mai intelesesem atat de bn de pe bancile scolii…knd am vazut cum stau lucrurile nu mi-am zis decat „intre tine si crysty nu poate fi nimik mai mult decat prietenie, voi 2 nu o sa ajungeti sa fiti niciodata impreuna oricat de mult l-ai iubi tu…trebuie sa intelegi k nu e deajuns sa iubesti doar tu, trebuie sa te iubeasca si el, iar asa cv nu va fi posibil niciodata”…asa ca desi inima mea il iubea in continuare pe el(mereu a avut locul lui in inima mea…si il va avea mereu), in mintea mea imi ziceam k trebuie sa raman cu mihai, ptr k doar asa o sa pot sa-l uit…am dus o lupta enorma intre ratiune si inima…erau momente knd mergeam pe strada si imi ziceam: „daca acum ar veni crysty la mn si mi-ar zice hai sa fim impreuna, nu m-as uita la nimik in urma”…insa asta bineinteles nu s-a intamplat…mi-am continuat relatia cu mihai, prietenia cu crysty, ma multumeam macar sa stiu k vbim, fata de cei 2 ani knd nici macar nu ne salutam….dupa vreo 11 luni, de relatie cu mihai, ne despartim…si culmea culmilor imi plang necazul pe umarul lui crysty(care ca niciodata isi lasa prietenii la terasa si vine la ora 1 noaptea sa ne intalnim, nestiind motivul ptr care il chem la mn…de fapt nici nush daca ptr asta l-am chemat, dar aici s-a ajuns)…in perioada knd am fost cu mihai ma mai intalneam cu crysty, poate chiar intamplator, insa de fiecare data, revederea lui imi rascolea sentimente, simteam k ink nu l-am uitat, simteam k ink il mai iubesc…dar ce as fi putut sa fac? sa-i fi zis k inca il iubesc, k sa fiu tratata iar cu aceeasi indiferenta, sau sa ma multumesc doar cu prietenia lui, cu faptul k atunci knd ne intalneam pe str ne-am fi putut opri in loc si ne-am fi zis un : „buna! ce faci?”…eu am ales a doua solutie, si cu aceeasi idee k nu putem fi decat prieteni mi-am continuat viata…dupa despartirea de mihai am avut alte relatii, fara de nicio importanta…
toate astea s-au intamplat in decursul a 3 ani-3 ani si cv…am fost in continuare prieteni buni, insa inima n-a incetata sa-l mai iubeasca desi anii treceau si parca incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea k nu o sa ma iubeasca niciodata, insa anul acesta de revelion, ne-am sarutat ptr prima data, si acum knd ma gandesc la acel sarut am fluturi in stomac, desi au trecut 9 luni si cv:D…dupa revelion am inceput sa vbim in fiecare seara pe mess, vbeam orice, eram din ce in ce mai apropiati…greseala mea cea mare e ca nu am luat in considerare acel sarut al lui, am zis k a fost cv de moment, si dupa revelion mi-am continuat viata…ieseam si ma intalneam cu diferiti prieteni,am mai avut si alte relatii, dar la fel fara nicio importanta…insa noi pe mess deveneam din ce in ce mai apropiati..insa nimik mai mult ca discutii amicale, chiar ii povesteam de „noile mele cucerii”….dupa un timp vad ca se cam raceste…knd incercam sa vbesc cv cu el pe mess, niciodata nu ne mai intindeam la povesti k in zilele trecute, ba nu-mi raspundea, ba imi raspundea la misto…se intamplase cv insa nu a vrut sa-mi spuna…dupa un timp in care nu ne-am vbit deloc, il intreb ce se intampla cu el de a devenit asa distant si in conversatia de atunci insa imi zice:”sincer, te simpatizam destul de mult insa nush cum ai facut, dar ai reusit sa spulberi totul, poate asta e talentul tau”(el tine la mn si faptul k eu k prieteni, ii povesteam de relatiile mele, s-a gandit si el k si mn odata k intre noi nu o sa poate fi nimik)…nu-mi venea sa cred ce vad ochilor… sa ma bucur ptr faptul k in sfarsit „printul meu cu inima de gheatza” imi zicea k a simtit cv ptr mn …sa ma bucur sau sa ma intristez ca acum vbea despre ce a simtit, doar la timpul trecut?…am simtit de amandoua, insa cred ca mai mult fericire…tristetea a venit pe parcurs…
nu pot sa va spun decat ca din acel moment am fost atat de fericita, nu ma asteptam niciodata sa aud asa cv de la el, simteam k visez, insa acum trebuia sa vad cum fac ca acel tipm trecut care il folosea el „te-am simpatizat”, sa devina altceva…am incercat sa-l conving sa ne intalnim, sa-l fac sa inteleaga faptul k motivele ptr care el foloseste timpul trecut in a-si exprima sentimentele fata de mn, nu sunt decat imaginatii ale mintii lui de baiat indragostit, care e orbit de gelozie(prin faptul k eu dupa sarutul de la revelion, am avut alte relatii, si ma intalneam cu difeiti prieteni, printre care si varsu’, alex, un f bun prieten, tot fost coleg, a crezut ca eu nu-l iubesc, si pe deasupra in mintea lui se nascuse ideea ca eu sunt cu alex, si prin faptul ca e varsu’ s-a gandit k nu poate sa faca nimic decat sa se dea deoparte)…doamne nu-mi venea sa cred…intre mn si alex nu era nimik, decat o amicitie, insa nu poate, sau nu vrea sa inteleaga asta…a urmat o perioada mai buna, knd la inceput ne-am intalnit doar ca prieteni, insa nu am pomenit nimic de ceea ce simteam ptr el, sau de ce simtea ptr mine, dupa care au urmat 2 saptamani de vis, in care ne intalneam in fiecare seara si stateam ore in sir imbratisati, sarutandu-ne…vbeam in fiecare zi pe mess, seara ne intalneam, iar cand ajungeam acasa vbeam iar pe mess..parca eram dependenti unul de celalalt….exact in seara cand implineam 2 saptamani, knd ma intalnesc cu el era f distant, iar inainte sa plec acasa imi zice k e posibil sa nu ne mai vedem cateva zile – o saptamana… prima data am crezut k glumeste, insa a 2a zi knd trebuia sa vina la mn imi zice k nu poate sa mai vina…din „surse secrete” aflu ca sambata seara se intalnise cu o tipa cu care vbea pe mess, si culmea era si vara cu mn…o saptamana nu ne-am vazut deloc…si-a petrecut-o numai cu ea…am aflat exact in ziua cand ne-am intalnit motivul ptr care nu mai vena el sa ma vada, si culmea in duminik aia mergem la padure la un gratar cu prietenii, si atunci o tipa care stia de noua lui relatie cu maria, il intreaba ca ce face gajik-sa(momentul perfect ptr a porni discutia ca eu chiar nu stiam cum sa-l abordez k sa aflu de la el, de ea)….desi stiam de ea,mi-a cazut cerul in cap…..am avut in ziua aia o discutie, ne-am spus tot, mi-a zis k tine la ea, cu toate ca nu tine la fel de mult cum a tinut la mine, dar o sa ajunga sa o iubeasca poate mai mult,si k prin ea o sa incerce sa ma uite pe mn…. imi venea sa mor…simteam cum totul se prabuseste in jurul meu, simteam cum cineva imi sfasie sufltul si n-am putut sa zic nimik decat o singura fraza:”daca mi-ai fi spus asta atunci knd ai inceput sa tii la mn, lucrurile azi ar fi stat cu totul altfel”, si bineintels ca a avut replica si ptr asta, si imi zice:” ce puteam eu sa mai zic, knd eu veneam la tine si tu mi te plangeai k te-ai despartit de mihai, ce replica puteam eu sa mai am cand tu te laudai cu noile tale cuceriri?, zi si tu ce puteam sa mai zic?…te-am iubit cu toata fiinta mea…de cand am inceput sa tin la tine, refuzam orice fata, nu era seara sa nu ma pun in pat si sa nu adorm cu gandul la tn”….mi-a zis mii si mii de lucruri frumoase, care si acum ma fac sa-mi para rau de faptul sarutul lui de la revelion nu l-am luat ca pe cv serios si nu cv de moment…poate ca daca as fi facut asta acum am fi fost impreuna, eram fericiti si nu as mai suferit atat, nu mai era azi in bratele ei…
sunt multe de spus…poate daca as sta sa va povestesc fiecare clipa, s-ar lumina afara;))…am incercat sa va povestesc im mare, aceasta poveste a mea…in momentul de fata, nu pot sa zic decat k il iubesc la fel de mult, chiar daca el e acum cu varmea, au deja cam 2 luni de cand sunt impreuna, insa incep sa ma resemnez cu ideea k ei sunt si probabil o sa fie mult timp de acum inainte, cu toate k stiu k tot pe mn ma iubeste…ptr ca, cu toate ca e cu ea, ink mai face mici crize de gelozie si ma tachineaza cu faptul k alex e iubitul meu….stiu k ii este dor de mn la fel de mult cum imi este si mie de el, insa amandoi ne ambitionam, iar acum am ajuns iar sa nu ne mai vbim..dar nu k ne-am fi certat ci pur si simplu din orgoliu….

nush ce o sa fie, insa stiu doar un lucru, il iubesc si o sa-l iubesc mereu, chiar daca este poate o iubire imposibila, chiar daca nu o sa fim niciodata impreuna(desi e singura persoana langa care am visat k o sa traiesc toata viata, alaturi de el m-am visat avand o famile si copii), insa am increderea ca Dumnezeu o sa faca alegerea cea mai buna ptr mine…caci atunci cand Dumnezeu iti spune „nu”, inseamna k are un „da” mai un ptr tine….dar nu e timpul pierdut..k si eu am stat 11 luni cu mihai si daca l-am iubit pe crysty, tot la el m-am intors, tot pe el il iubesc….
nush…astept o minune in viata mea…astept ca tot ce odata stateam si visam cu ochii deschisi, odata si odata sa devina realitate….dar cel mai mult astept clipa knd o sa aiba incredere deplina in mn(ptr k fara asta nu se ajunge nicaieri, asta e punctul de plecare)

cam asta e aproximativ tot ce aveam de zis:D….zic aproximativ, ptr ca la felul meu de a fi(sunt f vorbareata…eu niciodata nu pot sa fac un rezumat knd trebuie sa povestesc cv)m-am straduit din toate rasputerile sa fac un rezumat, pe unde am reusit, pe unde nu…poate k ar trebui sa nu mai sufar asteptand sa se intoarca la mn, sa nu mai traiesc incontinuare in acest proces de visare, insa din asta traiesc, din spranta si din visare…hmmmm…”ce naiva esti”, ar supene unii, „iti inchizi viata la 19 ani asteptandu-l sa se intoarca la tn”….da as face orice ca il iubesc, il astept oricat, macar pana o sa-mi piara speranta k o sa se intoarca…nu pot sa mai iubesc pe altcineva, nu vreau, nu vreau pe altcineva ptr mine decat pe el, singur baiat pe care l-am iubit, il iubesc si il voi iubi cu adevarat…..

kam atat…sper k nu am fost plictisitoare si k am fost coerenta…v-as mai ruga sa-mi mai iertati micile greseli de ortografie dar va rog sa ma crezdeti k e 4:49, iar oboseala isi spune cuvantul….va pup pe toti…si va astpt cu un sfat, cu o parere…caci poate daca nu azi, nici maine, macar atunci knd o sa revin cu picioarele pe pamanat(daca va fi sa se intample asta), o sa-mi foloseasca…va pooop pe toti care vizualizati acest site si respect ptr cel ce l-a infiintat

Trimis de catre: Danuta
danutza_dannyella@yahoo.com

Comentarii

Comentarii