Oare ce ar trebui sa fac?

5
1677

 Buna tuturor. Ma numesc Andreea, am 24 de ani si am ajuns intr-un impas din care nu prea stiu cum sa ies.

Sunt casatorita de 2 ani dar eu si sotul avem 7  ani de relatie. Acum cativa ani am ales de comun acord sa plecam intr-o alta tara, in speranta unui viitor mai bun. Insa desi situatia noastra financiara este mult mai buna decat atunci cand eram in romania, relatia noastra a ajuns pe "butuci". Am ajuns, eu cel putin, in acelpunct, in care nu stiu daca  mai vreau un viitor impreuna.

Nu ma intelegeti gresit, inca imi iubesc sotul si stiu ca si el ma iubeste, dar ne-am schimbat atat de mult incat, nu mai stim sa ne bucuram de noi. Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult,este faptul ca, atunci cand incerc sa fac ceva pentru a iesi din aceasta monotonie, ma lovesc, de cele mai multe ori de un refuz. Si ca si cum toate astea nu ar fi fost de ajuns, familia lui se baga constant in viata noastra. Si desi, el zice ca nu il intereseaza ceea ce zic ei,atunci cand este inpreajma lor, se schimba complet. Cel mai recent exemplu este de acum cateva luni, cand sora lui a venit in vizita. S-a purtat intr-un mod foarte diferit, un mod de care eu nu stiam. In toti acesti ani de cand suntem impreuna, nu m-a jignit niciodata, poate jignit e putin prea mult, cred ca ironizat este mai potrivit. Atunci, pentru prima data m-am gandit la o despartire. Si ceea ce e mai grav, e ca de atunci acest gand imi trece tot mai mult prin cap. Dupa aceasta vizita s-au schimbat toate in relatia si casnicia noastra. Simt ca trebuie sa ma rog, pentru o mangaiere, pentru o vorba buna, pentru un zambet adresat mie. Si nu imi place deloc acest sentiment.

Si ca totul sa fie complet, pentru prima oara in toti acesti ani, ma simt atrasa de altcineva, nu ma intelegeti gresit, nu e aceea atractie  erotica, ci aceea  atractie spre o persoana care te intelege, acea atractie spre o persoana care, doar cun simplu zambet, te face sa te simti mai bine.

As vrea sa stiu ce sa fac. Nici prin gand nu imi trece sa divortez pentru a fi cu altcineva, in nici un caz,as vrea doar sa stiu ce as putea face pentru ca relatia noastra sa fie cum era. Imi e dor de momentele in care, ma lua in brate si stiam ca totul o sa fie bine,imi e dor sa ma simt fericita alaturi de el. Imi doresc un copil enorm de mult si stiu ca si el isi doreste, dar nu stiu cat de bine ar fi ca acest lucru sa se intample.

Nu stiu cat de bine o sa intelegeti povestea mea, presupun ca nu sunt prea coerenta in acest moment, dar sunt atat de derutata…

Sper ca nu v-am plictisit prea tare, iar daca aveti vreun sfat pentru mine…

Tot ce vreau e sa imi salvez casnicia.

Comentarii

Comentarii

5 COMENTARII

  1. pe tine te intereseaza prea mult parerea lumii,si asta am dedus din faptul ca ai repetat de multe ori "nu ma intelegeti gresit".Ce ar avea dak te intelegem gresit?ii perfect normal suntem oameni,si dak suntem casatoriti ii perfect normal sa fim atrasi de o anumita pers,pt k dak iubim nu inseamna k nu aveam ochi sa vedem.Nu te preocupa de parerea lumii,fii tu insuti,fa ceea ce vrei sa faci.nu face un copil pt k esti tanara,altele de varsta ta isi traiesc intens viata,si tu iti bati capul cu pb inutile,daca ai face un copil acum,numa o sa te trezesti peste catva timp intro situatie asemanatoare insa mai dificila,k exista si copilul.Discuta cu el pe fata,spune toate aceste lucruri si dak vezi k nu ia nicio masura,ia tu si propunei sa luati o pauza,doar ca sa vezi dak evoulueaza sau involueaza lucrurile

  2. Buna Ioana. Da, ai dreptate ,am folosit acea expresie, de prea multe ori, asa cum ai zis tu, deoarece nu am vrut sa se inteleaga gresit ceea ce zic. Am vrut sa se inteaga faptul ca vreau sa imi salvez relatia, si nu faptul ca incerc sa dau "bir cu fugitul".
    Cat despre a-mi trai viata intens,tocmai aici e problema. Nu mai stiu ce inseamna acest lucru. Nici nu mai stiu cand am iesit ultima data impreuna, deoarece, asa cum am mai zis ma lovesc intotdeauna de un refuz. Ca sa dau un exemplu, acum cateva saptamani am vrut sa fac rezervare pentru un weekend ,la o statiune foarte draguta, insa a venit un raspuns  foarte sec "NU".Desi am numai 24 de ani am ajuns sa ma simt ca la 50. Iar ceea ce e mai trist e ca aici unde sunt nu am pe nimeni cu care sa vorbesc. Parintilor nu le pot zice nimic, pentru ca nu vreau sa ii intristez. Frati surori nu am. 
    Cu el am discutat de foarte multe ori aceasta problema, insa el nu vede faptul ca noi avem o problema, imi spune intotdeauna ca exagerez.
    daca fac pasul, cu luarea unei pauze, nu stiu daca as putea sa mai revin. 
    Oricum iti multumesc foarte mult pentru sfat, si cine stie poate o sa reusec sa il fac sa vada ca intradevar avem o problema. Pupici
     

  3.   Ti-am citit povestea, pare interesanta.  Hai ca sa iti zic mai asa , caci sunt si eu baiat. Noi baietii suntem mai incapatanati. In cea mai mare parte gandim in stil rational si nu pe plan sentimental. Noi asa nu prea simtit ceva emotional decat respectivul baiat este o persoana mai sensibila, sau a trecut prin anumite experiente care l-a calit sufleteste. Doar asa, daca nu, toti gandim in cea mai mare parte in plan rational si mai putin sentimental. Nu degeaba este si vorba aceea ca " nimic nu modeleaza mai bine sufletul unui barbat , decat femeia de langa el "   , caci da este adevarat, femeia chiar schimba un barbat.  Astea ti-am spus ca sa iti poti crea o imagine a gandiri  unui barbat si cum gandeste el in mare parte, si mai ales de unde vine incapatanarea.
        Revenind la poveste , iti marturisesc ca si eu am avut aceeasi problema. Chiar daca sunt mic de varsta ta, dar totusi am trecut pantr-o astfel de experienta. Atunci la fel imi facea si mie prietena, imi spunea anumite lucruri pe care eu nu vroiam sa le inteleg, eram incapatanat, orgoliu de baiat ,  si usor usor ea s-a indepartat de mine. Pana am realizat asta , ea deja era foarte mult plecata. Se intampla asa este. Am invatat din aceasta experienta, am citit foarte mult pe internet,  si asa este la majoritatea baietilor. Ca sa poti sa il faci sa intelegea, trebuie cumva sa ii spargi acel orgoliu.  Cum? Chiar nu te pot sfatui cu ceva. De cele mai multe ori, baieti isi dau seama, si nu mai sunt incapatanati si accepta pana la urma vorbele care nu vrea sa le asculte , sau nu vor sa le inteleaga.
         Mai departe,  as spune , nu la fel ca Ioana, care nu ii judec vorbele, nici sfatul care ti l-a dat , dar eu as spune sa faci ceea ce crezi tu ca este mai important pentru tine. Ce te face multumita. O viata care sa o poti trai inca la maxim , sau un copil. Este alegerea fiecaruia, si nu tine de alte persoane.  La urma urmei, fiecare isi alege propria viata care vrea sa o duca mai departe. Distractie, munca cinstita, o familie fericita, sau chiar o viata ceva mai cu scantei. E alegerea fiecaruia dintre noi, tu doar alegea pe cea care te face multumita, fericita, satisfacuta, sau cum vrei tu sa intelegi asta.
     
        In final, sa nu termin fara macar un sfat, poate nu o fi de ajutor dar totusi incerc.  Daca vrei neaparat sa iei o pauza in relatie, poti cere acest fapt, ca poate asa veti reflecta amandoi asupra casiniciei si poate va dati seama ce este mai important pentru voi. Casnicia o duci toata viata, pana cand fiecare dintre voi isi va da sufletul inapoi la Dumnezeu.  E totusi pacat sa te poti casatori si apoi sa divortezi. Eu asta nu doresc nimanui .  Incearca sa stai ceva mai concret de vorba cu el, incearca sa il faci sa inteleaga, sa purtati o discutie pe plan de casnicie si nu una de viitor. Daca ne gandim la viitor , nu reusim sa facem ceva cum trebuie, ci la un moment dat ne intalnim un pas pe care nu stim cum sa il trecem,  ca noi deja facusem un plan, iar din obisnuinta de a urma acel plan, facem totul mecanic, si nu tinem cont de prezent, care la orice minut, secunda el se poate schimba brusc. Incearca sa vorbiti ceva mai intens, poate o cina romantica, poate o noapte amoroasa, doar voi doi, fara nimeni altcineva prin prejur, sa discutati despre voi, despre relatia voastra, ceea ce vati fi dorit de prima daca cand vati casatorit, etc, si poate asa isi va schimba putin mentalitatea. Eu cel putin cred ca aici este vorba si de un mic anturaj pe care poate il are sotul tau. Dar nu stiu sigur sa iti zic daca este asta sau nu. 
      Cam asta ar fi sfatul meu. Si sa nu uit, cel mai important ar fi ca deciziile pe care le ia nu ar trebui sa depinda de familia lui, ce spun si ei. Nu zic ca nu ar fi bine sa asculte de parinti sau sora, dar e barbat pana la urma, poate lua o decizie . Cam asa se implica mai mereu familia unui dintre soti in casnicie, prin intermediul hotararilor care vrea sa le ia unul dintre soti, si usor usor intra in casnicie.
     
       Succes si daca chiar te-am ajutat cu ceva, voi fi foarte bucuros !

  4. Buna Cosmin. Imi pare rau ca nu ti-am multumit mai devreme pentru comentariul tau, care apropo este de apreciat, dar am fost ocupata cu serviciul si nu am reusit sa intru pe site.Imi pare rau de relatia ta, insa ma bucur foarte mult ca iti recunosti greseala, pentru a nu o repeta pe viitor.
    Am aceiasi opinie despre casatorie, de aceea incerc sa o salvez.
    Cat despre cine romantice, ce sa mai zic, am facut-o si pe asta. Pe moment totul e ok dar dupa o zi , maxim doua ne aflam in aceiasi situatie. 
    Nu stiu, incerc sa imi pastrez speranta ca o sa redevina barbabatul de care m-am indragostit si ca pe care il iubesc.

  5. Buna. Poate n-ar fi o idee rea sa il faci sa ii fie dor de tine si de tandretea ta, devenind rece si distanta cu el pentru un timp, fara un motiv anume. Nu zic sa il parasesti, dar incearca sa iti faci niste activitati separat de el, cum ar fi jogging, shopping chestii din astea, iesiri cu fetele etc astfel incat sa petreceti cat mai putin timp impreuna, voi doi. Sa vezi daca apare vreo schimbare si el incearca sa vada de ce te schimbi. Atunci ai ocazia sa ii spui ca si tu l-ai simtit pe el distant si tot ce mai ai sa ii transmiti, asa poate ii vei afla si motivele, de ce se comporta mai urat cu tine. Comunicarea inseamna enorm de mult. Si eu cu iubitul (de ieri, logodnicul 😀 ) meu, am trecut prin o situatie similara, si eu am decis sa luam o pauza, care insa n-a tinut foarte mult, fiindca amandoi am realizat cat ne iubim si ca doar impreuna putem fi fericiti, ne-am cerut reciproc  iertare pentru necazul provocat celuilalt. Incearca sa faci ceva, ca lucrurile sa se schimbe, caci stand si asteptand nu rezolvi mare lucru. Mult noroc, Andreea, si toata fericirea din lume!
     
     

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.