Oare cum se masoara iubirea?

0
1528

Nu stiu daca e vreun microb in aer, vreo bacterie in apa, sau un bacil in organismul uman, insa toata lumea vorbeste despre iubire, de parca s-ar vinde la vrac. Aud des intrebarea „Cat de mult ma iubesti?”. Cum, cat de mult?! Iubirea e superlativul afectiunii, e sentimentul suprem. Nu o poti masura de parca ar fi o tesatura ieftina, cumparata la metru. Nu poti sa spui ca iti iubesti mai mult parintii, decat iubitul, mai putin pisica, decat bunicii, pentru ca sunt forme diferite de iubire.

 

E gresit sa compari modul in care te-au iubit diferite persoane, si sa spui ca unii te-au iubit mai mult, altii mai putin. Fiecare are stilul propriu, si demonstreaza acest lucru in felul sau. Nu poti sa ai pretentia sa fii iubit intr-un anume fel, de parca ai avea un stas, o matrita; iar cine nu se potriveste formei, este trimis la deseuri.

 

Toata lumea umbla cu iubirea in gura, de parca aceasta ar fi un mentosan, de care ai nevoie ca sa iti pastrezi respiratia placuta. Orice lucru repetat, exagerat utilizat, isi pierde din farmec si treptat ajunge o banalitate, un lucru pe langa care trecem zilnic, dar nu il mai observam, pentru ca e de mult acolo, sau pentru ca nu mai e la moda. Se pare ca iubirea e in tendinte, caci se aude tot mai des, se vede in multiple forme, insa se simte tot mai putin… Totul se misca atat de repede, atat de facil si de superficial, iar batrana iubire nu mai poate tine pasul. A obosit sa isi caute adapost in sufletele aglomerate, s-a saturat sa isi faca loc printre placeri carnale si multumiri materiale. E sleita de puteri si nimeni nu observa ca se stinge ca o tigara ajunsa la filtru, si lasata in scrumiera sa isi inalte ultimul fir subtie de fum…

 

Toti sunt prea ocupati sa vorbeasca despre ea, sa o masoare, sa o compare, insa putini incearca sa o descopere dincolo de cuvinte de lemn, clisee, si exprimari pompoase fara fond! Iubirea nu e sex, nu e doar placere, si nici fluturasii din stomac…e sentimentul unic, trait in doi, ce te inalta pana atingi norii, iar apoi te izbeste de asfalt, si te lasa amortit. E un amestec de lacrimi sarate si zambet cald, de soare ce te mangaie, apoi te arde, de venin si antidot. Pentru ca iubirea e antagonica!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.