Adeseori, mai ales in cazul barbatilor, dragostea isi are opusul nu in ura, ci in frica. Asadar, de le este frica barbatilor de dragoste, de ce incearca sa ocoleasca iubirea, sa simuleze ca nu o vad sau chiar sa o rupa la fuga fara sa se mai uite in urma atunci cand li se pare ca sunt amenintati de ea?
De ce barbatilor le este frica de dragoste?
Daca intrebi un barbat de ce dragostea era guvernata in antichitate de un zeu ori o zeita, iti poate raspunde, de cele mai multe ori, ca acest simtamant este atat de imprevizibil incat trebuia neaparat sa fie tinut in frau de o putere divina. Atunci cand dragostea se furiseaza in tine, se lipeste de sufletul tau ca marca de scrisoare si, asemeni, unei gripe, se incapataneaza sa reziste oricarui fel de tratament. Acest lucru nu este deloc pe placul urmasilor lui Adam, care nu suporta sa fie lipsiti de control si sunt crescuti in credinta ca trebuie sa fie impenetrabili din punct de vedere sentimental si ca numai femeile se pot lasa cotropite de excesive stari emotionale. Aceste este cea dintai cauza ce-i face pe barbati sa le fie frica de dragoste.
Un al doilea motiv consta in imprevizibilele si violentele ravagii pe care dragostea le poate produce pe plan emotional. In mod frecvent, barbatii nu stiu sa isi desluseasca si sa isi traiasca emotivitatea, spre deosebire de femei, care nu au nici o problema sa isi discute intre ele simtamintele si care beneficiaza in acest domeniu de experienta unora mai in varsta si mai intelepte decat ele.
Potrivit unei credinte larg raspandite, „barbatii traiesc in minte, iar femeile in inima,” ceea ce este, pana la urma, o grosolana simplificare. Barbatii au emotii, dar se simt descurajati sa si le arate si sa le lase sa le influenteze actiunile. Dragostea este unul din cele mai puternice simtaminte si, de aceea, nu are cum sa nu intre in conflict cu imperativul masculin de a pastrare a controlului. Barbati tind sa isi demonstreze ca sunt stapani pe ei insisi si, din aceasta pricina, se simt confortabil atunci cand se lasa antrenati in relatii amoroase nesemnificative, de suprafata. O autentica conexiune de cuplu, ce implica un angajament afectiv este o alta mancare de peste! Asa ceva poate cutremura din temelii sufletul unui barbat si il poate panica! Din fericire (sau nu?), adeseori un barbat ajunge sa fie indragostit fara sa-si dea seama de acest lucru, iar atunci cand, in cele din urma, realizeaza ce i s-a intamplat, poate avea senzatia ca i-a cazut in cap nu doar o singura caramida, ci o mie! Sentimentul acesta il copleseste, il face sa se simta ca o marioneta manuita de un parsiv papusar, asa ca nu mai sta mult pe ganduri, si trece la contraofensiva: isi forteaza ratiunea sa ii infraga simtamintele, sau reactioneaza paradoxal, contradictoriu fata de persoana iubita, aceasta nemaistiind, saraca, ce sa mai creada!
De fapt, aceasta frica, cumva instinctuala, a barbatilor nu trebuie sa fie, pur si simplu, invinsa, ci infruntata. Avand in fata perspectiva „cumplita” a dragostei, acestia reactioneaza, de obicei, in trei feluri: o iau la goana, raman paralizati, ori se lupta cu teama. „Paralizia” se aseamana cu cea a unei caprioare surprinse de farurile unei masini! Continuarea unei povesti de iubire in pofida fricii inseamna infruntarea fricii. In acest caz, un barbat infricosat de dragoste isi spune, se incurajeaza sa isi continue relatia cu o femeie in ciuda faptului ca acest lucru il sperie.
Dragostea prevaleaza asupra fricii! In cele din urma, cand constata ca cerurile nu i-au cazut pe cap, barbatul isi poate imprastia treptat frica, pana la disparitia totala a acesteia.
Acest articol a fost preluat de pe Blogul Dianei.
