“Căci nu există dragoste mai mare decât să-ţi dai viaţa pentru aproapele tău!”
Oare ce-nseamnă acest verset? Să fim serioşi. Nimeni în ziua de azi nu-l ia ad-litteram! “A-ţi da viaţa” pentru cineva nu înseamnă neaparat să mori pentru el. Acum, această sintagmă este cu mult mai complexă. Pentru oamenii zilelor noastre, timpul este extrem de important, dacă nu chiar cel mai important! Părinţii nu mai au timp pentru copiii lor, tinerii nu mai au timp pentru bunici, soţii pentru soţiile lor, angajatorii pentru problemele subalternilor.
O altă problemă la fel de importantă este propriul nostru egoism. Nu mai sărim în ajutorul aproapelui nostru, pentru că suntem prea egoişti pentru a renunţa la micile noastre plăceri sau tabieturi. Nu suntem dispuşi nici să renunţăm la confortul personal pentru a-l ajuta pe cel de lângă noi.
Şi în tot vârtejul lumii moderne, prinşi în cursa pentru un loc de muncă mai bun, o vacanţă exotică, întălnirile cu prietenii prin cluburi, cine mai are timp pentru cel de langă el sau pentru un suflet aflat în necaz? Dar când vine vorba de un nou suflet care aşteaptă să intre în lumea noastră şi în viaţa noastră…?
Da, mă refer aici la un copil înca nenăscut. Suntem dispuşi să-l acceptăm în viaţa noastră? Renunţăm la timpul nostru, atât de preţios, pentru a-l dedica lui? Renunţăm şi la puţinul confort personal pe care-l mai avem în favoarea lui? Renunţăm la micile tabieturi zilnice care ne aduc bucurie, doar pentru el? Renunţăm la tot ce înseamnă viaţa noastră, pentru a avea el VIAŢĂ?
Nu ştiu câţi dintre noi ar raspunde cu “da” la aceste întrebări?
Un copil mergea alături de mama sa. Mergând, vede un curcubeu pe o pată de ulei, vede o frunză, pătată, plină de nervuri, vede un cer acoperit de nori, un câine simpatic, o pisică dornică de mângâiere, un camion huruind, o păsărică ciripind.
Tu, ai văzut ceva?
Dragii mei, în lumea de azi, atât de plină de egoism, să încercăm să aducem puţin altruism prin comportarea noastră faţă de ceilalţi. În această lume a plăcerilor globalizate de consum şi standardizate de televiziuni, în această lume plină de ură şi resentimente, să aducem puţină iubire şi iertare prin copiii noştri. Ei care sunt singurii capabili să iubească şi să ierte necondiţionat! Să renunţăm câte puţin la timpul nostru şi implicit la viaţa noastră, pentru a le face lor viaţa mai bună, mai frumoasă!
Acest continut a fost preluat de pe site-ul: Artaiubirii
