Oare va fi totul bine?

Cineva care tine foarte mult la mine, mi-a spus acum ceva vreme ca nu putem sa-i ranim cu adevarat decat pe cei pe care-i iubim,si mi-a mai spus ca o poveste nu se poate numi poveste de dragoste daca cele doua persoane implicate nu trec prin cateva incercari.Am avut langa mine cel mai frumos inger pe care Dumnezeu i-lar putea da unui muritor,si eu l-am ranit si l-am lasat sa plece.
Povestea mea si a lui Andrei a inceput pe data de 19 august 2011 si a durat pana pe data de 20 octombrie 2011. Totul a fost minunat ne vedeam zilnic, petreceam zile intregi impreuna de dimineata pana seara,am inceput sa tinem unul la celalalt inca din prima clipa apoi pe zi ce trece am inceput sa ne iubim din ce in ce mai mult.
Amandoi pana sa ajungem impreuna am trecut printr-o perioada grea,eu am avut o relatie de 1 an si 8 luni cu un baiat care ma inselat ,iar el a avut o relatie de 2 ani cu o fata care la fel a procedat,l-a inselat.

Cu toate ca eu dupa acel incident mi-am jurat ca nu voi mai iubii niciodata,Andrei a aparut pentru mine ca si un ingeras care m-a invatat din nou sa zbor putin cate putin,iar eu la randul meu am reprezentat acelasi lucru pentru el. Se apropia scoala ,eu sunt in ultimul an la liceeu iar este in primul an la facultate in Cluj….o data cu asta au aparut si problemele noastre,toate din cauza mea,eu inca aveam in suflet rana provocata de ghiarele trecutului si m-am speriat ingrozitor de tare cand am aflat ca el trebuie sa plece la Cluj,departe de casa si de mine,cu toate ca mi-a promis ca incearca sa vina in fiecare saptamana acasa si daca nu in fiecare saptamana macar o data la 2 saptamani,eu tot nu m-am linistit.Am inceput sa intru in panica si am crezut ca daca aleg sa ne despartim ne va fi mai usor….Am stat o noapte intreaga gandindu-ma la asta,eram singura, speriata,ma gandeam la tot ce e mai rau,plangeam nu mai puteam ,simteam cum mi se sfasie inima….cand razele soarelui au inceput sa apara am reusit sa adorm si eu printre lacrimi,spre amiaza cand m-am trezit aveam un gol imens in stomac ,nu puteam sa ma despart de el dar mintea mea era atat de tulbure incat am luat cea mai proasta decizie,am pus mana pe telefon l-am sunat si i-am spus ca s-a terminat,apoi am inchis foarte repede izbucnind in plans.El m-a cautat, a facut in asa fel incat sa ne intalnim,se chinuia sa imi explice ca ma iubeste enorm si ca nu ma va parasii pentru nimic in lume,dar eu eram prea orbita de frica ce ma cuprinsese.

A venit si ziua cand el a trebuit sa plece la Cluj,eu eram distrusa ,nu mai vroiam nimic ,nu mai puteam sa fiu fericita nu ma bucuram de nimic,totul mi se pare fara sens.
A venit noiembrie pe data de 14 era ziua mea iar pe data de 20 era ziua lui,el a fost singurul care si-a amintit din timp acest lucru m-a sunat m-a felicitat si mi-a spus cat de mult ii lipsesc si cat de mult ma iubeste,eu plangeam simteam cum totul in jurul meu se prabuseste….a mai trecut ceva vreme a trecut si ziua lui iar eu mi-a dat seama cat de mult suferim amandoi si am facut din nou cea mai mare greseala,m-am gandit ca daca ii spun niste cuvinte urate il voi face sa ma urasca si sa ma uite mai usor si asa nu o sa mai sufere….(stiu,am facut o mare prostie si am gandit ca si un copil)….dar mi-am plus in aplicare planul si am inceput sa ii spun ca defapt nu l-am iubit niciodata,ca tot ce a fost intre noi a fost o minciuna,ca il urasc,ca nu mai vreau sa-l vad niciodata si multe altele .L-am ranit enorm,iar el a incetat sa ma mai caute,au trecut aproape 2 luni de atunci,nu a existat in acest timp nici un minut in care sa nu ma gandesc la el,seara in care sa nu adorm cu gandul la el si dimineti in care sa nu imi amintesc de tot ce a fost,sufeream enorm ,eram schimbata ma purtam urat cu toata lumea,ma uram pe mine insumi.

Pana pe data de 10 ianuarie 2012 cand mi-am luat inima in dinti si l-am sunat,i-am spus tot adevarul,el era doar un zambet mi-a spus ca ma iubeste foarte mult si ca era sigur ca tot ce am spus atunci nu putea fi adevarat,nu ma asteptam sa reactioneze asa,ma gandeam ca va fi revoltat si imi va spune doua si va inchide telefonul,dar problema este ca el ii intr-o relatie cu o fata,de o luna,nu o iubeste dar trebuie sa gaseasca un motiv pentru care sa se desparta de ea.Ma doare foarte mult ce am facut,stiu ca are nevoie de putin timp ca sa isi rezolve problemele dar imi este atat de frica sa nu il pierd din nou,regret atat de mult ca mi-a fost frica si ca am ales sa fug din calea obstacolelor,dar eram atat de speriata atunci,nu vroiam sa mai sufar,vroiam sa fie totul bine.Vreau sa il am din nou in brate,sa il privesc in ochi, sa-l tin de mana ,sa-l sarut,sa rad alaturi de el,sa ii simt caldura si inima cum bate,pentru mine el este sursa mea de fericire,doar langa el pot sa zambesc din nou,doar la pieptul lui ma simt implinita si fericita,defapt nici nu pot descrie in cuvinte tot ceea ce simt pentru el. Nu stiu ce sa ma fac ,nu asi suporta sa-l piert din nou,il iubesc prea mult…

Comentarii

Comentarii