Sunt o mama a doua fetite de 12&5 ani,am doar 27 ani,o viata de femeie intr-un trup de copil.in toamna lui 2009 am fugit cu fetita cea mica impinsa de chinurile pe care le traiam alaturi de fostul sot,injuraturi,jigniride fata cu alti,batai la care participau fetitele mele,care in ultimul timp trebuiau sa ma trezeasca cu apa pt ca lesinam di n cauza batailor si a fricii.de cand s-a imbonlavit de diabet necesitand insulina,viata mea a devenit si mai chin.inainte de a ma lua acasa la el in 97 am avut un singur prieten<o iubire>de care timp de 10 ani petrecuti impreuna cu ex,nu rata o zi sa nu imi aminteasca de el"te gandesti la el,copii nu sunt ai mei,era mai bun ca mine…si multe altele"cu toata vb lui parca d-zeu mi-a scos in cale pe acel barbat,acum si el tata a uni baietel,dar divortat de sotie.Fata cea mare care vede prin ce trec zi de zi,multe neajunsuri,noi nu aveam voie sa tinem legatura cu familia mea,chiar ea mi-a spus:"mami decat sa te omoare si sa nu te mai avem,mai bine pleaca departe de tata"atunci am luat legatura cu acel baiat din trecut,de care stiam ca nici el nu ma uitase,cerandu-i ajutorul.a doua zi am fugit cu cea mica<cea mare era la scoala>si dupa spusele avoc.daca le luam pe amandoua,putea sa ma bage la rapire>in curs de o luna groaznica in care am stat cu chirie,am inaintat divortul.
In 2010 sentinta judecatoreasca,unde a audiat-o si pe cea mare a hotarat sa imi dea spre incredintare fetele.in acest timp s-au intamplat multe,m-au convins toti sa ii dau fata cea mica urmand ca el sa m-i le aduca inapoi pe amandoua,dar nu a venit decat cea mare si pe cea mica nemaivazand-o.foarte rar mi-o dadea la telefon,fetita fiind dornica sa vb cu mine si sa stea si cu sora ei .ma ameninta cu moartea cu orice ocazie spunandu-i chiar fetelor ca el nu se lasa pana nu ma omoara.Avand si dosar penal si multe plangeri la politie pt ca a incercat sa ma omoare pe mine si pe mama mea,nu stiu ce instanta iar putea da in grija un copil unui om bonlav de diabet ca si parintii lui.un om foarte violent dar foarte foarte prefacut,pervers.A facut apel la decizia judecatoreasca recunoscand ca nu are sanse de castig,dar facand asta numai sa ma chinuie pe mine,sa nu imi vad fetita langa mine.
VA ROG DACA MA PUTETI INDRUMA CUMVA….CE SA FAC SI LA CINE SA APELEZ SA IMI IAU FATA DE ACOLO,TINAND CONT CA IMI E FOARTE FRICA DE EL….
Draga mea,
Ma tem ca povestea ta nu este un caz izolat, multi copii asista la violente in familie in mod regretabil. Din pacate autoritatile locale par incompetente. Sugerez sa contactezi asociatii locale cu profil ce probabil sunt mai indreptate sa te indrume si sa ceri parerea si altor avocati, pentru ca singura procedura legala e prin instanta si sa strangi cat de multe dovezi reale desigur impotriva lui. In mod normal, prin hotararea judecatoreasca prin care ti se incredinteaza fetitele ar trebui sa te adresezi organelor de politie si sa se rezolve in consecinta problema pe cale amiabila.
Linistea sufleteasca, fara echivoc va veni si ea, odata ce iti vei recupera fetita, pe urma nu va mai avea motive ex-ul de molestare. Sa nu te dai batuta si sa nu te arati slaba si neajutorata in fata lui. El este doar o scursura a societatii ce va plati pentru faptele sale. Felicitari din partea mea pentru toate demersurile facute de pana acum. Acum esti doar la un pas distanta de fericire!
Mult succes si sa auzim numai de bine.
sincer parca ma simt mai bine sa vad ca totusi ma asculta cineva,chiar daca nu va cunosc,o sa incerc sa fiu cat o sa pot de tare macar pentru fetita mea cea mare ,pentru ca vad cum sufera alaturi de mine cand am momente in care jur ca nu mai pot de dorul surioarei ei.o sa lupt toata viata pentu fetitele mele,cu voia lui dumnezeu….
si eu asistam alaturi de sora mea la scandalurile din casa….la cum nenorocitul de taicamiu dadea in mama…eram mici nu aveam nici o putere ,dar acum k am crescut a fost nevoit sa inceteze cu scandalurile,mereu spuneam mamei sa il lase dar imi zicea k era rusine de ce va zice lumea…nenorocitul …..pentru ce???toata educatia primita din partea lui a fost facuta cu palmele si cu pumnii..,nu cu vorba buna….acum poate si-a dat seama k in fata noastra nu mai face 2 lei si k o vorba din partea noastra o aude doar daca ne intreaba el ceva ,si chiar si asa primeste un raspuns vag…ma gandesc la saraca mama cate a tras pentru noi…umbla cu noi la doctor prin frig ,iar lui nici nu-i pasa, macar am apucat sa-i spun k la batranete nu pupa nici o cana de apa de la mine..dar ma gandesc k nu l-a durut…k e de piatra… …..oamenii astia nu se gandesc k odata ce vom creste pentru noi vor ramane doar niste monstrii si nici decum precum un parinte???/DE CE MAI FACETI COPII VOI ASTIA CARE CREDETI K DACA-I BATETI SUNTETI VEZI DOAMNE PARINTI BUNI??poate in sinea voastra-i iubiti,doar k asta nu este un mod de a le arata……sa va deaDUMNEZEU SANATATE,si sa stiti k chiar daca fetita e la el,ea nu-l iubeste,fiindca in fata ei el e doar un violent un bataus etc……faptul k luptati dovedeste k sunteti o mama adevarata….SA VA GASITI LINISTEA SUFLETEASCA SI FERICIRE ASTA VA DORESC….