Aşezaţi pe chipu –ţi tainic şi senin,
Ca un semn al infinitului,
Echilibrul cosmic definindu-l.
Ochii-ţi sunt două mărgele
De smarald sau de safire,
De marcasite ori chihlimbar
Prin ei se proiectează lumea
În care-n duci veleatul.
Ochii-ţi sunt vârsta sufletului
Şi citesc în adâncime cu rigoare.
Ochii-ţi sunt săgeti de foc
Şi ard mocnit întreţinând lumina.
Ochii-ţi sunt arme de luptă-n
Vâltoarea vieţii pământene.
Ochii-ţi spun de eşti trist
Şi-n lacrimi ei se scaldă,
Purtând în ei durerea sufletului
Răpus de dor, alean şi jale.
Ochii-ţi râd de fericire
Când dragostea o-mpărtăşeşti,
Cu cei cu care subtil empatizezi
Şi când inima-ţi vibrează.
Ochii-ţi sunt iubitori şi-admiratori,
La tot ce le e dat bun să vadă,
Oameni frumoşi şi zâmbitori
Ori natura ce te-nconjoară.
Ochii -ţi mai sunt şi ironici
Şi inteligenţa-ţi sclipitoare
Curge –n val de frumuseţe.
Pe chipu-ţi licărirea surâsului,
Dă strălucire pentru tot ce este a-l tău.
Ochii-ţi sunt calzi, plini de blândeţe
Privindu-ţi copilul crescând,
Care –n vise cu îngeri, suspină
Şi al lui gângurit, de vorbe loc ţine.
Ochii –ţi sunt şi arzători,
La provocări răutăcioase,
De la cei care -n pace nu te lasă.
Ochii-ţi sunt şi iscoditori
Cand vrei să afli adevăruri
Tăinuite-n străfunduri.
Orbiţi de dragoste pot fi
De eşti neprevăzător,
Dar şi-atunci ei se trezesc
Şi vederea redobândeşti.
Ochii-ţi sunt şi visători şi goi şi….
