Panseluţa
De-un alin nevoie am acum,
Cheamă-mă la tine şi eu nu voi pleca nicicum,
Alintă-mă şi vorbe dulci să-mi spui,
Că de asta am nevoie cel mai mult acum,
Gându-mi zboară către tine
În panseluţe chipu-ţi văd
Aleg culori la întâmplare că tu poţi fi în orişicare
Chiar de parfumul ei s-a sbulberat
Inima -mi umple cu fiori aceste minunate flori
Le privesc şi bucheţel nu fac
Nu, nu le cauzez suferinţe şi tristeţe
Viaţa lor nu trebuie curmată
Să ducă cu ele mai departe frumuseţea
Şi bucuria de a fi tot timpul admirată.
Albe au fost cândva şi purul îl întruchipa
Aşa cum spune despre ele legenda,
Parfumul lor suav în jur îl împrăşia
Dar în timp ele s-au colorat
Cred că cândva şi undeva a fost un vinovat.
Pâlcuri colorate pe alei cresc,
Discret ele ochii -i clătesc,
Dacă şi ele trăiesc o suferinţă
Fie ca a lor voinţă să se schimbe
În ce simt ele cel mai bine.
Privind atent a lor fluorescenţă
Întrezârim acea nobilă inocenţă,
A florii care încearcă a exprima ceva
Iar noi doar să o putem decripta.
Un gest simbolic pe unde îţi trimit,
Încântă-ţi ochii şi privirea cu un pâlc,
Alege una care-ţi place şi gândeşte aşa
Da, ea este panseluţa mea,
Şi niciodată nu o voi uita
Şi sentimente alese pentru mereu ea eu voi avea.
