Buna tuturor,numele meu este Nicole,am 23 de ani si sunt din bucuresti.Povestea mea de dragoste a inceput in urma cu 5 ani,atunci l-am cunoscut pe iubitul meu V,el este din buzau,ne-am cunoscut la o nunta.A foat dragoste la prima vedere ne-am placut si de atunci am fost de nedespartit,pana acum 8 luni viata noastra se desfasura intre bucuresti si buzau,fie mergeam eu la el in weekend fie venea el le mine cand nici nu ma asteptam.Cand aveam examene si trebuia sa invat se multumea sa stea langa mine sa ma priveasca,langa el ma simt in al 9-lea cer,as fi in stare sa-mi dau si viata pentru el si stiu ca si el ar face la fel.Dar in urma cu 8 luni a trebuit sa plece in Italia sa lucreze pentru ca are niste probleme financiare,era singura solutie,mi-a spus sa plec cu el dar i-am spus ca nu pot abandona facultatea.La inceput a fost foarte greu dupa aceea am inceput sa ne obisnuim cat de cat cu distanta,vorbim in fiecare seara pe skype,dar asta nu face ca lucrurile sa fie mai usoare.De sarbatori am fost la el pentru ca sta la sora lui care e casatorita acolo,am stat o luna,totul a fost superb.Insa de cateva zile insa sunt dezamagita de el,am ajuns sa ne certam din orice nimic,aseara ne-am certat pentru ca nu ma auzea prea bine,a devenit foarte nervos,el spune ca din cauza ca e stresat si nu mai poate sta fara mine,imi spune ca nu ganmdesc ca nu il inteleg si cand ii reprosez ca ma jicneste asa imi spune ca ii pare rau,ca e cu moralul la pamant.Aseara i-am spus ca asta nu e iubire cu cearta in fiecare zi,ca si mie imi este greu si ca nu mai suport sa se comporte asa caci ma raneste foarte tare.
Mi-a spus ca-i pare rau ca ma face sa trec prin toate astea,ca daca ar sti ca as fi fericita cu altul m-ar lasa in pace dar ma iubeste prea mult si nu-si poate imagina viata fara mine.Insa nu-mi place deloc ceea ce se intampla parca nu-l mai recunosc,el imi spune acelasi lucru ca m-an schimbat ca nu mai sunt ca inainte.Nu stiu ce se intampla cu noi,nu stiu daca as putea trai fara el,cum sa fac sa inteleaga ca si mie imi e la fel de greu si ca ma doare cand se enerveaza si ma jicneste.Sunt debusolata,dezamagita,mi-e teama ca totul se va sfarsi si nu stiu daca as putea trai fara el,a fost primul barbat din viata mea,de cand a plecat nu am mai iesit nicaeri nici el doar asteptam cu nerabdare sa ne vedem seara.Poate si eu sunt de vina ca nu las de la mine si nici el suntem doua firi temperamentale care ne enervam repede,cum sa fac sa fie totul bine?
Ce sa faci sa fie bine? Un sfat care as putea sa-l dau este sa gandesti pe termen lung si sa nu te lasi prada sentimentelor, sa-ti faci o imagine de ansamblu, sa vezi ce nu merge, sa discuti cu el despre problemele care au aparut intre timp, sa vezi daca puteti schimba ceva si sa incercati sa vedeti care e problema si sa o rezolvati. Mult succes
Trebuie sa ai multa multa rabdare si sa incerci sa il intelegi….nu este usor in Italia,este foarte greu si din ce in ce mai greu….la fel d bine stiu ca nici acasa nu este mai usor,mai ales cand esti singur….singura chestie pe care o poti face este sa incerci sa nu t mai certi cu el…mai lasa de la tine,incearca sa il linistesti de fiecare data cand vb cu el…asa vei fi si tu mai linistita.si incercati sa va spuneti unul altuia adevarul mereu….aveti rabdare,multa rabdare ca timpul trece ,nu este legat de gard :D…si veti fi din nou impreuna
Va multumesc mult pentru sfaturi,in special tie Cri,am inceput sa mai las de la mine si sa fiu mai intelegatoare si deja e mai bine.Va pup
draguta mea ,ma bucur tare mult pentru voi…nespus de mult!
din pacate viata este crunta ,trebuiesc mereu facute sacrificii si de cele mai multe ori aceste sacrificii sunt foarte mari ….dar atat timp cat exista adevar si iubire puteti trece peste orice…
La multi ani pentru maine!!Va doresc tot binele din lume,iar daca mai ai nevoie de vreun sfat ceva….cu mare drag,atata cat ma pricep si eu….ca nu sunt un geniu :)) 😉
Te pup!