Parcul amintirilor

5
953

 

E trist orasul, si totusi trecatorii rad 

Pustiu e parcul, si totusi vad tinerii trecand, 

Vad cum, iubindu-se, se bucura de viata, 

As vrea sa rad si eu, dar sufletu-mi ingheata. 

Cu pasi-mi abatuti, aleea o strabat 

Ce plopii cu-alor frunze uscate-au presarat 

Iar mintea mi se zbate si nu vrea sa priceapa 

Ca s-a sfarsit iubirea, cand m-asteptam sa-nceapa! 

Se lasa alene seara, desi nu-i decat sapte, 

Iar tinerii se plimba, lasand in urma soapte 

Si gandu-ncet imi zboara, departe in trecut 

Spre clipele frumoase, ce-n viata am avut. 

M-asez si eu pe-o banca si parcul obosit 

Se-afunda-ncet in noapte si cred c-a adormit; 

Sufletul meu striga, caci noaptea nemiloasa 

Patrunde-cet intransul si nu vrea sa mai iasa. 

Pe cer apare Luna, o mandra luna plina, 

O vad si-o rog sa-mi spuna de fata cea divina 

Cu parul ei ca focul si ochii de smarald, 

Ce-o chem la mine iarasi, o chem dar in zadar! 

Luna-mi zambeste iarasi,precum si altadata 

Cand ma-ntalneam in taina cu-acea frumoasa fata 

Si isi aduce-aminte de-a 'noastre juraminte, 

Cand in tacerea noptii ii fac o rugaminte! 

Ea imi asculta ruga si i se face mila, 

Trimite inspre mine o raza de lumina, 

O raza de speranta in sufletu-mi zdrobit, 

Purtata de-acel inger de care i-am vorbit. 

Imi vad iubita-n fata, fiinta cea mai draga 

Traiesc un vis aievea, alerg spre ea cu teama; 

O iau, o strang in brate si o sarut cu dor 

Precum un insetat ce-ajunge la izvor. 

Dar ea imi joaca o festa, se-nvarte si imi scapa 

Alearga-n intuneric caci are chef de joaca; 

Se leagana-n scranciob si-mi spune o poveste 

Cu zane preafrumoase ce Luna le-ocroteste. 

Ce se-ngrijesc de-aceia cu inima ranita 

Le-alina suferinta dupa a lor iubita; 

Si-i fac iar sa traiasca si sa se-ncreada-n viata, 

Dar cand e gata noaptea, se-ascund dispar in ceatza. 

Tot ascultand-ui vorba, i-adorm cu capu-n poala, 

Iar stelele-ncet incep sa dispara. 

Simt cum mana-i fina ma mangaie pe crestet 

Si-aud in departare o voce ce-mi sopteste: 

,,Te du copile-acasa, caci noaptea s-a sfarsit, 

Ti-am implinit dorintza la care ai ravnit!,, 

Tresar si vad ca-s singur, arunc in jur priviri… 

Vad doar luna ce-mi sopteste: TRAIESTI DIN AMINTIRI !!!

5 COMENTARII

  1. […] Parcul amintirilor Tue Oct 19, 2010 16:16 pm   E trist orasul, si totusi trecatorii rad  Pustiu e parcul, si totusi vad tinerii trecand,  Vad cum, iubindu-se, se bucura de viata,  As vrea sa rad si eu, dar sufletu-mi ingheata.  Cu pasi-mi abatuti, aleea o strabat  Ce plopii cu-alor frunze uscate-au presarat  Iar mintea mi se zbate si nu vrea sa priceapa  Ca […] […]

  2. este ceva ce nu iti poate fi luat, sentimentele si amintirile legate de acea persoana, ele te ajuta sa te ridici, sa mergi mai departe intr-o lume in care nu-ti mai gasesti rostul.  Chiar daca….., cum spun versurile unei frumose melodii, amintirea persoanei iubite este cu tine!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.