Parcul amintirilor

5
906

 

E trist orasul, si totusi trecatorii rad 

Pustiu e parcul, si totusi vad tinerii trecand, 

Vad cum, iubindu-se, se bucura de viata, 

As vrea sa rad si eu, dar sufletu-mi ingheata. 

Cu pasi-mi abatuti, aleea o strabat 

Ce plopii cu-alor frunze uscate-au presarat 

Iar mintea mi se zbate si nu vrea sa priceapa 

Ca s-a sfarsit iubirea, cand m-asteptam sa-nceapa! 

Se lasa alene seara, desi nu-i decat sapte, 

Iar tinerii se plimba, lasand in urma soapte 

Si gandu-ncet imi zboara, departe in trecut 

Spre clipele frumoase, ce-n viata am avut. 

M-asez si eu pe-o banca si parcul obosit 

Se-afunda-ncet in noapte si cred c-a adormit; 

Sufletul meu striga, caci noaptea nemiloasa 

Patrunde-cet intransul si nu vrea sa mai iasa. 

Pe cer apare Luna, o mandra luna plina, 

O vad si-o rog sa-mi spuna de fata cea divina 

Cu parul ei ca focul si ochii de smarald, 

Ce-o chem la mine iarasi, o chem dar in zadar! 

Luna-mi zambeste iarasi,precum si altadata 

Cand ma-ntalneam in taina cu-acea frumoasa fata 

Si isi aduce-aminte de-a 'noastre juraminte, 

Cand in tacerea noptii ii fac o rugaminte! 

Ea imi asculta ruga si i se face mila, 

Trimite inspre mine o raza de lumina, 

O raza de speranta in sufletu-mi zdrobit, 

Purtata de-acel inger de care i-am vorbit. 

Imi vad iubita-n fata, fiinta cea mai draga 

Traiesc un vis aievea, alerg spre ea cu teama; 

O iau, o strang in brate si o sarut cu dor 

Precum un insetat ce-ajunge la izvor. 

Dar ea imi joaca o festa, se-nvarte si imi scapa 

Alearga-n intuneric caci are chef de joaca; 

Se leagana-n scranciob si-mi spune o poveste 

Cu zane preafrumoase ce Luna le-ocroteste. 

Ce se-ngrijesc de-aceia cu inima ranita 

Le-alina suferinta dupa a lor iubita; 

Si-i fac iar sa traiasca si sa se-ncreada-n viata, 

Dar cand e gata noaptea, se-ascund dispar in ceatza. 

Tot ascultand-ui vorba, i-adorm cu capu-n poala, 

Iar stelele-ncet incep sa dispara. 

Simt cum mana-i fina ma mangaie pe crestet 

Si-aud in departare o voce ce-mi sopteste: 

,,Te du copile-acasa, caci noaptea s-a sfarsit, 

Ti-am implinit dorintza la care ai ravnit!,, 

Tresar si vad ca-s singur, arunc in jur priviri… 

Vad doar luna ce-mi sopteste: TRAIESTI DIN AMINTIRI !!!

Comentarii

Comentarii

5 COMMENTS

  1. […] Parcul amintirilor Tue Oct 19, 2010 16:16 pm   E trist orasul, si totusi trecatorii rad  Pustiu e parcul, si totusi vad tinerii trecand,  Vad cum, iubindu-se, se bucura de viata,  As vrea sa rad si eu, dar sufletu-mi ingheata.  Cu pasi-mi abatuti, aleea o strabat  Ce plopii cu-alor frunze uscate-au presarat  Iar mintea mi se zbate si nu vrea sa priceapa  Ca […] […]

  2. este ceva ce nu iti poate fi luat, sentimentele si amintirile legate de acea persoana, ele te ajuta sa te ridici, sa mergi mai departe intr-o lume in care nu-ti mai gasesti rostul.  Chiar daca….., cum spun versurile unei frumose melodii, amintirea persoanei iubite este cu tine!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.