E trist orasul, si totusi trecatorii rad
Pustiu e parcul, si totusi vad tinerii trecand,
Vad cum, iubindu-se, se bucura de viata,
As vrea sa rad si eu, dar sufletu-mi ingheata.
Cu pasi-mi abatuti, aleea o strabat
Ce plopii cu-alor frunze uscate-au presarat
Iar mintea mi se zbate si nu vrea sa priceapa
Ca s-a sfarsit iubirea, cand m-asteptam sa-nceapa!
Se lasa alene seara, desi nu-i decat sapte,
Iar tinerii se plimba, lasand in urma soapte
Si gandu-ncet imi zboara, departe in trecut
Spre clipele frumoase, ce-n viata am avut.
M-asez si eu pe-o banca si parcul obosit
Se-afunda-ncet in noapte si cred c-a adormit;
Sufletul meu striga, caci noaptea nemiloasa
Patrunde-cet intransul si nu vrea sa mai iasa.
Pe cer apare Luna, o mandra luna plina,
O vad si-o rog sa-mi spuna de fata cea divina
Cu parul ei ca focul si ochii de smarald,
Ce-o chem la mine iarasi, o chem dar in zadar!
Luna-mi zambeste iarasi,precum si altadata
Cand ma-ntalneam in taina cu-acea frumoasa fata
Si isi aduce-aminte de-a 'noastre juraminte,
Cand in tacerea noptii ii fac o rugaminte!
Ea imi asculta ruga si i se face mila,
Trimite inspre mine o raza de lumina,
O raza de speranta in sufletu-mi zdrobit,
Purtata de-acel inger de care i-am vorbit.
Imi vad iubita-n fata, fiinta cea mai draga
Traiesc un vis aievea, alerg spre ea cu teama;
O iau, o strang in brate si o sarut cu dor
Precum un insetat ce-ajunge la izvor.
Dar ea imi joaca o festa, se-nvarte si imi scapa
Alearga-n intuneric caci are chef de joaca;
Se leagana-n scranciob si-mi spune o poveste
Cu zane preafrumoase ce Luna le-ocroteste.
Ce se-ngrijesc de-aceia cu inima ranita
Le-alina suferinta dupa a lor iubita;
Si-i fac iar sa traiasca si sa se-ncreada-n viata,
Dar cand e gata noaptea, se-ascund dispar in ceatza.
Tot ascultand-ui vorba, i-adorm cu capu-n poala,
Iar stelele-ncet incep sa dispara.
Simt cum mana-i fina ma mangaie pe crestet
Si-aud in departare o voce ce-mi sopteste:
,,Te du copile-acasa, caci noaptea s-a sfarsit,
Ti-am implinit dorintza la care ai ravnit!,,
Tresar si vad ca-s singur, arunc in jur priviri…
Vad doar luna ce-mi sopteste: TRAIESTI DIN AMINTIRI !!!
frumoasa poezia ! se vede ca esti un romantic !
da multumesc….multumesc ptr postare alin….si sper sa le placa tuturor..
[…] Parcul amintirilor Tue Oct 19, 2010 16:16 pm E trist orasul, si totusi trecatorii rad Pustiu e parcul, si totusi vad tinerii trecand, Vad cum, iubindu-se, se bucura de viata, As vrea sa rad si eu, dar sufletu-mi ingheata. Cu pasi-mi abatuti, aleea o strabat Ce plopii cu-alor frunze uscate-au presarat Iar mintea mi se zbate si nu vrea sa priceapa Ca […] […]
este ceva ce nu iti poate fi luat, sentimentele si amintirile legate de acea persoana, ele te ajuta sa te ridici, sa mergi mai departe intr-o lume in care nu-ti mai gasesti rostul. Chiar daca….., cum spun versurile unei frumose melodii, amintirea persoanei iubite este cu tine!
Frumos ff frumos