Am iubit iarna, am iubit prima ninsoare a anului care ne-a gasit intr-o imbratisare muta. Am iubit urma pasilor lui in omatul proaspat asternut, urme pe care stiam ca n-am sa le urmez vreodata. Priveam cu neputinta cum minutele petrecute impreuna se scurgeau prea repede si incercam sa fac din ele momente placute, amintiri dragi sufletului meu. Nimic nu mai exista, doar eu si iubirea mea, o iubire adolescentina. Cerseam o privire, un zambet cald, un cuvant, asteptam cu infrigurare un semn de la el. Mi-am spus de mii de ori sa traiesc clipa, sa iau ca pe un dar ceea ce mi-a oferit viata, dar sufletul meu dorea mai mult, uitase de tot si de toate…Numai privirea lui, plina de mister ca o umbra in noapte, ma urmarea clipa de clipa, ceas de ceas.
Am iubit primavara. Am iubit primul buchetel de ghiocei, cu urmele unei ninsori tarzii pe el, ce mi l-a oferit. Am iubit multitudinea culorilor, florilor, am iubit fiecare dimineata a anotimpului pentru ca el era in viata mea. Momente de tandrete si pasiune nebuna erau urmate de perioade de taceri care ma raneau si imi transformau noptile in ceasuri lungi de agonie. Revenea in viata mea iar eu ma legam cu disperare de imbratisarile lui fara sa-i spun cat m-a durut. Ii treceam degetele prin parul usor incaruntit la tample si as fi vrut sa-mi dea Dumnezeu puterea de a-l scapa de toate grijile si temerile ce-l framantau.
Am iubit vara, am iubit soarele sub care ardeam de dor. Am iubit putinele iesiri impreuna, in natura. Am iubit padurea cu frunzele verzi si tacerea-i vesnica. Am iubit marea in valurile careia as fi vrut sa-mi strig iubirea. Am iubit pescarusii in zborul caroara ma regaseam, iubirea pentru el ma inalta spre cer, deasupra freamatului multimii. I-am iubit gandurile, visele si puterea de a crede in ele. I-am iubit palmele care se plimbau pe trupul meu flamand de el. Adormeam si ma trezeam cu el in gand.
Brusc, totul s-a sfarsit, niciun cuvant, nicio explicatie, niciun ramas bun.
Iubesc toamna? NU. Zilele sunt prea lungi si prea reci pentru mine, ma apasa, ma ingenuncheaza si nu gasesc puterea de a ma ridica. Nu stiu sa traiesc fara el. Il iubesc si imi doresc sa fie fericit, inima mea ranita trebuie sa inteleaga ca nu sunt iubita. Astept ca ploile anotimpului sa-mi spele fata scaldata de lacrimi si sa-mi stearga din suflet pacatul de a fi iubit enorm un barbat, barbatul altei femei.
Lacrima.
[…] PATRU ANOTIMPURI Thu Sep 16, 2010 19:49 pm Am iubit iarna, am iubit prima ninsoare a anului care ne-a gasit intr-o imbratisare muta. Am iubit urma pasilor lui in omatul proaspat asternut, urme pe care stiam ca n-am sa le urmez vreodata. Priveam cu neputinta cum minutele petrecute impreuna se scurgeau prea repede si incercam sa fac din ele momente placute, […] […]
Minunat scrisa povestea ta trista !!!Nu te judec…nu te acuz !Pentru acestea exista D-zeu!Iar eu sunt una care nu am dreptul si privilegiul de-a ridica "piatra"cu care sa dau!Am fost si eu ca tine…mai sunt si altele ca tine!Nu iti voi spune simplu,uita-l, pentru ca nu e simplu de realizat acest lucru….dar ca o slaba consolare pot sa-ti spun ca in timp,durerea ce o porti acum in suflet se va atenua, apoi se va estompa…pana se va instala….uitarea sau o amintire senina,nedureroasa a ceea ce a fost!!!Curaj draga mea,curaj ca sa depasesti clipa lunga a durerii din sufletul tau!
cred ca este cea mai su^perba poveste pe care am citit-o …este extraordinara :(( …mi-a placut la nebunie:(
Doamne Fereste…cata lume nascuta pentru a fi Poet !!!! Nu stiu citesc parca carti de dragoste, cat poate sa nasca o iubire, cate talente nedescoperite!
Imi pare rau daca sunt ironica, sper sa iti gasesti fericirea adevarata alaturi de un om cu cu care sa o dezvolti – si sa iubesti Toamna :)))
Alina,iar ma iau de "tine".Am citit comentariile tale la povesti prost scrise(si aici nu ma refer doar la ortografie)…unde ai avut aprecieri pozitive…Aici ai dat-o in bara!Fata asta chiar are talent(in proza cel putin….in poezie ..nu stiu!)…Ti-o spune cineva …de specialitate….adica eu ,Mona cea rea!
DAaaaaaaaaaa, eu nu am zis ca nu are, doar ca este prea boema, asa mi se pare mie!
Ai dreptate Alina, poate a vazut prea multe filme de dragoste sau a citit povesti cu happy end. Ideea este ca a iubit un "barbat" care nu a meritat nicio lacrima. Sunt convinsa ca in timp ranile se vor inchide si se va bucura de prima ninsoare.
Draga mea!Eu te incurajez sa scrii!Insasi faptul ca nu ai dat replici,anumitor comentarii dovedeste ca ai si clasa, pe langa talent ! Succes si inca o data,felicitari!
Iti multumesc Mona pentru aprecieri, au venit in momentul in care aveam mare nevoie. Nu stiu daca am talent sau nu, las asta la aprecierea voastra, a cititoarelor, a femeilor care iubesc….ceea ce stiu este ca am scris-o cu sufletul!