Pelerinul

1
133

Simt că îmi ajunge, nu mai pot răbda,
Ce se-ntâmplă-n acum în ţara mea,
Asist neputiincioasă la o luptă nesfârşită,
Surdă şi mocnită, între cei ce vor să ne conducă.

Bine, rău, pentru noi mai puţin contează,
Important ca ai lor să se ridice pe meterează
Şi de-acolo cu mâna semn să ne facă,
Că au învins în această lume nedreaptă.

Simt că mă cufund, că nu mai pot îndura
Înverşurarea şi încrâncenarea, care-i grea
De pactizez cu cineva mi se şi pune eticheta,
Tocmai de cine, de-un seamăn al meu,
Care cred că a uitat de Dumnezeu
Şi de-a lui judecată, când va trece în lumea dreaptă.

C-or fi roşii, galbeni sau de altă culoare,
Eu nu mai pot să am propria-mi chemare,
Şi asta chiar mă doare, căci a mea libertate
Este frântă şi sluţită de cei limbuţi şi vocali
Care au pus mâna pe mulţi euro, dolari.

Plec la drum prin ţară, pe-ale ei cărări,
Pacea, liniştea s-o caut şi să uit ce mai fac ei.
Să veghez îndeaproape la ale naturii şoapte,
Cum să-mi duc viaţa pe mai departe.

Doar ea, singura, mă inspiră şi mă înalţă,
Pe acea culme la care visez cu speranţă,
Sunt sus de tot, acolo unde soarele-i mai aproape
Unde simt mângâierea razelor lui, blânde, calde.

Cu azurul liniştitor eu mă confund, respir adânc
Şi mintea –mi golită de trista realitate,
Se odihneşte, se relaxează, pe loc repaus pentru o clipă ia
Şi-mi pregăteşte un nou început în viaţa mea.

O, ce minunăţie!, se poate aşa ceva?
Văd multă, multă lumină în faţa mea,
Se deschide poarta curcubelui spre-o altă lume,
Plină farmec, dreptate, adevăr şi de voie bună!

De-acolo de sus privesc uimită la ţara mea
Şi-o văd aşa, clar şi limpede cum este de fapt ea,
Frumoasă, îmbelşugată şi atrăgătoare,
Pentru tot românul şi străinul care-o fac pe pelerinul.

Comentarii

Comentarii

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.