Pentruca asa a fost sa fie:(

9
1380

 

Buna. Am mai scris acum 5 luni si ceva pe site-ul acesta povestea mea intitulata "O iubre la distanta" si m-am gandit sa ii scriu continuarea si sa mai impartasesc cu voi cateva din experientele mele. Vreau sa spus ca cu acel baiat care am avut o relatie de 3 ani…nu dupa mult timp..dupa ce sa intors din romania si chiar dupa ziua mea cu o saptamana/doua in luna octombrie…am pus capat relatiei. Atunci ne-am vazut pentru ultima oara. Intradevar, nu stiu daca chiar il mai iubeam. Mi-am dat seama ca imi era greu sa-l las pentru simplul fapt ca mam obisnuit cu el si acum dupa 3 ani imi era greu sa ma imaginez singura. Stiam si presimpteam ca, curand relatia noastra se va sfarsi. Doar asteptam ca el sa puna capat si stiam ca avea sa o faca foarte curand.Deaceea miam permis ca intre timp sa vorbesc cu alt baiat. Nu ca daca as fi continuat sa fiu cu el nu mai vorbeam cu nici unu. Dar nu vorbeam in acel mod mai special in care am vorbit cu acest baiat. In luna septembrie l-am cunoscut pe C. Incepusem sa vorbim aproape in fiecare zi, si cand vorbeam, nu era data in care sa nu ne vedem la web.

 

Am discutat despre multe lucruri si spre uimirea mea, imi spune ca si el il cunoaste pe fostul meu prieten si sa intalnit de multe ori cu el, ba chiar incepusera sa fie si prieteni. Pentruca el este tot din Madrid. Am ramas dinnou surprinsa cand mia spus unde sta. De data aceasta surprinsa placut cand am auzit ca sta in acelasi cartier unde stau rudele mele, si mai curios…si langa acelasi bloc. Vorbeam ca niste simpli amici. In nici un caz cu gandul de a fi impreuna. Ne incurajam unul pe celalalt, vorbeam foarte deschis si de parca nu ar fi fost indeajuns sa vorbim pe net, ne mai trimiteam si scrisori. La inceputul lui decembrie am vrut sa plecam la madrid eu cu familia. Nu pentru faptul special de al cunoaste pe aceast baiat. Erau mai multe motive. Dar eu in sinea mea…eram foarte nerabdatoare sa fac cunostinta cu el si sa-l vad. Cand sa pornim la drum, cand mam relaxat si gandul mia fugit la cum va fi prima noastra intalnire si impresie, un zgomot ciudat se aude la masina. S-a rupt ambreajul!!! Nu-mi venea a crede. Toate iluziile mele se spulberasera. Dar nu miam pierdut speranta. Poate ca o noua ocazie se va ivi sa ne vedem.

 

Si asa am fost dinnou pe 25 decembrie, de craciun. Ne-am intalnit, ne-am vazut si aceeasi impresie am avut ca cu fostul prieten. Inalt!!! 1,88m pe langa 1,57m. Dar dece sa nu ne cunoastem?. A doua zi am plecat si urmatorul week-end a venit el la mine. Am petrecut clipe frumoase impreuna. Radeam, glumeam, ne plimbam, faceam poze…ne intelegeam foarte bine. Parca eram intrun gand. De revelion dinnou a venit el la mine. Si chiar in trecerea din 2011 in 2012..m-a sarutat si mia cerut prietenia. Am discutat toate problemele care ar face ca inceputul unei prieteni sa nu mearga bine si ne-am acceptat asa cum suntem. Pana la urma nu conta inaltimea, nu conta distanta,nu conta trecutul si ce sa intamplat. Ceea ce conta era sa ne intelegem noi bine. Si ne-am inteles foarte bine. Chiar daca uneori mai aveam mici discutii si foarte rare. Dar ca orice relatie…nu este totul in roz. Am insistat mult pe tema inaltimii. Si mia spus ca la inceput un pic la impactat. Dar ca ma accepta asa cum sunt. Ca ii sunt foarte draga si ca nu-l mai deranjeaza inaltimea. Am zis bine si am mers mai departe, dar nu am ajuns prea departe…ca deja de la inceputul februariei au inceput sa se strice treburile. Nu mia mai pus credit pe telefon cum o facea la inceput. Nu-mi mai trimitea nici un sms de incurajare.

 

Cand ii ceream web…imi spunea ca se simpte nu stiu cum si nu poate sa-l dea dar nici mie nu mi-l mai cerea. Nu ma mai suna diminetile ca sa-mi spuna "buna dimineata iubita" si uneori…ma trezeam ca vorbesc singura pe mes. El nu spunea mai nimic. Am discutat asta cu el…si lam intrebat ce se intampla. Mia spus ca nimica. Doar ca este obosit de la munca..si deaceea se comporta asa. Uneori se mai supara pentru niste motive banale. Am incercat sa-l inteleg. Mereu am fost eu ceea care a calmat apele si iam vorbit frumos. Dar tot mi se parea ceva dubios. Insa de cateva zile parca isi mai revenise, parca dinnou era ca la inceput, ba inca mai bine. Vorbeam la telefon ore in sir si nu ne plictiseam. Ne puneam pe ras…si nu mai terminam. Acum intro zi, mi sa parut cea mai dulce conversatie care am avut-o vreodata. Pentru prima oara mia spus un "te iubesc" de parca cum nu mi-l mai spusese nimeni altcineva. Si in aceasi seara…ma suna dinnou.

 

Am vorbit ce am vorbit…si cand a inchis sa ma sune dinnou nu puteam sa ii mai raspund la apel. Decat sa il inchid. Ma suna apel dupa apel dar eu il respingeam caci nu ma lasa sa ii raspund. Am vrut sa ii scriu un sms dar ma tot bombarda cu apeluri si mam gandit sa schimb cartela in alt telefon. Cand iam dat bip dinnou sa ma sune nu ma mai sunat. Am insistat cu bipurile…nici ca ma suna. Iam trimes vreo 4 sms-uri..nu-mi dadea nici un semn de viata. Cand a doua zi primesc un sms care zicea: "Motivul pentru care nu te-am mai sunat a fost ca am vazut ca tot imi respingeai apelurile…m-am pus la somn". Absurd. Nu are logica. Motivul era ca sa suparat. Dar nu a vrut sa recunoasca. Am incercat sa-l inteleg si cu asta. Cand dinnou imi trimete alt sms spunandu-mi ca daca mai continuam sa ne certam asa..prefera sa puna capat aici. Iam dat bip sa ma sune. Si nu ma suna. Am insistat dinnou cu bipurile si efectiv…ma trimes..undeva.

 

Eu ce vroiam era doar sa ii spun ce se intamplase de ii inchideam apelurile. Atunci veneam de la scoala. Trebuia sa iau autobuzul dar mam pus pe plans si mam dus intrun parc caci nu vroiam sa ma vada ai mei ca plang, apoi ma luau la intrebari si trebuia sa dau explicatii. Eu insistam cu bipurile cu speranta ca poate ma va suna, cand intrun final ma suna. Isi daduse seama ca plang si mia spus sa nu mai plang, ca el nu-si dores-te sa ma vada asa. Ma indignat foarte mult ceea ce spusese. Caci daca nu vroia sa ma vada asa…si stiind firea mea…nu facea ceea ce a facut si ar fi dat un semn de viata. De atunci am presimptit ca lucrurile vor merge din rau in foarte rau. Seara, cand obisnuia el sa ma sune, nu m-a mai sunat. Asa ca iam dat un bip. Dar tot nu ma sunat. Si dinnou am insistat cu bipuri caci vroiam sa-mi lamureasca cum au ramas lucrurile. In acea seara nici ca nu ma mai sunat. Mia trimes un sms in care mia spus ca intre noi nu mai este nimic si ca sunt libera. Imi doream sa se deschida pamantul sub mine si sa ma inghita.

 

Eu incepusem sa tin la acest baiat, il apreciam foarte mult si acum…imi da papucii. Mam suparat foarte tare, mam dus in camera la mine plangand si cu o mare indignare am luat un bibelou pe care mi-l facuse el cadou si lam facut praf. Pur si simplu nu intelegeam dece sa intamplat asa si de modul asta. Nu vedeam nici un motiv pentru care…asa din senin…sa nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Daca era ceva, imi spunea de la inceput. Dar prin gesturile lui…prin faptele lui…prin vorbele lui…ceea ce-mi dadea de inteles este ca el chiar tinea la mine. Si poate ca chiar a tinut. Dar asta a fost alegerea lui si trebuie sa incerc sa o accept. Acum ma simpt foarte indispusa pentru toate. Nu am chef de nimic poate ca daca mi-as mai ocupa timpul cu ceva…nu as sta tot timpul sa ma gandesc la el.

 

Ma gandesc tot timpul la clipele pe care le-am petrecut impreuna, la diminetile in care eram trezita cu un "buna dimineata iubita" si la planurile care ni le facusem pentru aceasta vara. Toate sau spulberat ca si cum nu au fost. Peste o saptamana si un pic urma sa ne revedem. Simpteam ca traiesc pentru ceva. Simpteam ca astept o zi de mare bucurie si ca am pe cineva acolo care…chiar daca nu este alaturi de mine…dar stiu ca se gandeste si tine la mine. Acum am ramas singura. Doar eu si gandurile mele:( Sper ca nu vam plictisit cu povestea mea.

 

Comentarii

Comentarii

9 COMENTARII

  1. Baiatul asta nu merita cu siguranta sa plangi dupa el…daca te iubea cu adevarat  erati si  in ziua de azi impreuna…te inteleg ca iti este greu fara el,,…si eu am avut o relatie de 5 ani cu un baiat locuiam impreuna , si ne iubeam ff mult ..dar din pacate a decedat….si mie imi este foarte greu fara el…mi-e dor de el..de tot..dar iti spun din experienta…Trebuie sa mergi mai departe si sa ai speranta ca intr-o buna zi o sa vina si alesul tau( fiecare sac are peticul lui).,, asa ca o sa il gases-ti si tu pe al tau.
    Si un sfat pentr-u urmatoarea relatie care va veni cu siguranta..(lasa baiatul sa te doresca mai mult decat il doresti tu)..sau cel putin dai de inteles. Te pup si mult succes pe viitor!

  2. Din punctul meu de vedere a fost o relatie "trasa de par", cu prea multe insistente din partea ta si prea mult stres:). Daca sentimentele erau reciproce,sunt convinsa ca nu ar fi renuntat si  te cauta el,fara sa-l bombardezi tu cu bipuri si sms-uri:)…  Si oricum cand incep scuzele gen oboseala,indispozitie etc, care mai tarziu se transforma in indiferenta,inseamna ca ceva,undeva s-a rupt…
    Iti doresc sa reusesti sa te ridici, sa mergi mai departe si sa ai puterea sa inlaturi din viata ta oamenii pentru care esti doar o optiune aducandu-i si pastrandu-i cat mai aproape de sufletul tau pe cei pentru care esti mereu o prioritate:)
    Ai grija de tine si iti multumim ca ne-ai impartasit povestea ta!>D<

  3. Draga mea,
    Eu din cate am observat, consider ca tu inca esti o persoana mai tanara care nu este foarte mult experimentata. Sunt convinsa ca te-a fermecat cu niste cuvinte care probabil nici el nu le cunoaste in adevaratul sens al cuvantului. Si exact cum a spus si Amica_ta, sunt convinsa ca tu ai insistat foarte mult. Eu am asteptat 2 ani si 1/2 pentru a auzi aceste vorbe din partea iubitului meu si pana la urma mi le-a spus din tot sufletul. Ideea este ca trebuie sa incerci sa-ti ocupi timpul cu ceva si sa nu te mai gandesti la respectivul. Probabil ca ai fost naiva si l-ai crezut si asta doar pentru ca a fost "hot" si ti-a intrat tie la suflet. Poate ca pentru el a fost o simpla joaca, un flirt un picut mai avansat pe chat si atata tot. Observ ca esti la scoala… cu atat mai bine…ai cu ce sa-ti ocupi timpul … si ai putea incepe chiar de acum, corectandu-ti erorile gramaticale pe care le ai in exprimare si in dactilografiere. Doreste-ti lucruri bune si frumoase si se vor intampla…. pentru ca la mine s-au intamplat!!!! Sper sa nu ma injuri ….mult….pentru observatii…. insa gandeste-te ca esti tanara si timpul le rezolva pe toate si daca esti pisaloaga cu un baiat/barbat nu vei obtine decat indiferenta si nonsalanta din partea lui….asculta-ma ca stiu bine ce zic! Stii vorba aceea ?… "Mai rarut ca-i mai dragut?"…. incearc-o si vei vedea ca va fi bine…. 
    Eu merg pe o premiza, incearca si tu…. "Good things come to those who wait"….. belive me, I know what I`m saying… te pup si toate cele bune iti doresc.

  4. Ai punctat foarte bine cateva lucruri, Andreea:).
    Nu suntem aici sa criticam ci  sa "ascultam"si sa ne spunem parerea cat se poate de sincer….Linguseala si ipocrizia nu este de ajutor pentru nimeni, asa ca….un sfat sincer ,spun eu ca ar trebui sa fie intotdeauna bine primit;)

  5. Da. .asai.iti dau dreptate amica…fiecare are dreptul la iubire.eu eram la scoala cand m-am indragostit si a mers…si cu privire la gramatica si dactilografie,prea putin are importanta in ziua de azi si apropo toti mai gresim poate si fara sa vrem…fi tare,mergi inainte..baiatul asta cred ca nu te merita,incearca cat poti sa-l lasi pe baiat sa te caute mai mult.capul sus si succes in dragoste.

  6. Da….probabil ca am multe greseli de ortografie dar tin sa mentionez ca eu nu am facut scoala in Romania, de mica am invatat in Spania si prea putin am avut ocazia sa citesc in romana. Va multumesc pt sfaturi!!:)

  7. Draga mea…intradevar asta a fost o relatie trasa de par. Eu am avut o relatie la distanta 7 luni de zile, cu probleme de am crezut ca nu mai iesim din ele, cu stres, lacrimi si suferinta. Insa de cum a putut s-a intors acasa si suntem mai fericiti ca niciodata. Nu am avut probleme de comunicare sau afective ci doar piedici din partea altora… i-au ascuns bani, acte, baterie/acumulator de laptop. cartele de telefon… Insa am trecut peste pentru ca e o iubire mare mare de tot (Pentru Amica-ta =multumesc de comentul postat la  povestea mea, cu mare bucurie spun ca te-ai inselat! Acum e in tara alaturi de mine, din nou :X)

  8. Dana,ma bucur ca totul s-a rezolvat in favoarea voastra:).
    Aveti grija de iubirea voastra si nu lasati pe nimeni sa va indeparteze! 😉
    Iti multumim ca ne-ai scris din nou si ne-i spus ca esti fericita.Ne bucuram si suntem cu sufletul alaturi de tine>D< 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.