Pentru fiecare strop de lacrima am legat pecetea dorintei in prag de noua iarna,o noua viata,un nou inceput–asa credeam…Prin fine petale de cristale ale occhilor mei am intrezarit o parte din tot ce-am trait,si amintirile ma dor,ma chinuie,sa incerc sa ocolesc aceste praguri ale durerii?As putea intelege orice glas al oricarei fapturi,pe mine cine ma va intelege?Glasul meu cine-l va auzi?Ecoul suferintelor mai razbate inca in nopti tarzii cand linistea se asterne peste lume,cand stelele dorm in univers;se infioara copacii si crengile lor aplecate se tem de iarna,dezgoliti si reci,asa cum sufletu-mi e dezbracat de speranta si inima mi-e rece de nepasarea celor ce ma-nconjoara…O petala a noptii se desface-n taina in stropi de ploi si trist priveste in ochii mei,ii e teama sa-mi vorbeasca,sa ma priveasca;imi citeste fiecare gand si imi zambeste increzatoare ca fiece dorinta a mea poate deveni realitate daca si dorintele ei ar coincide cu ale mele.Iubesc stropii de ploaie,fulgii de zapada,razele de soare,ochii sclipitori ai stelelor,culorile curcubeului,norii cand imbraca forme diferite,ador frumosul,pe mine cine ma va iubi?Care stea,care glas va canta de ziua mea?Care mana ma va duce in fata altarului?Al carui mire voi fi mireasa?Ce floare-mi va aroma camera?
Ce zambet imi va aduce zambetu-mi pe buze?Intrebari ale caror raspunsuri nu stiu daca le voi afla vreodata!Cine-mi va raspunde?Care gand va fi in gand cu mine?Tresar cand frunzele respira-njurul meu si ma-nfior cand pamantul pe care calc simte durerea mea!Plang cand de durere nu mai pot respira,cand raul e prea rau,cand oamenii pe care-i iubesc imi rapesc sentimentele;cicatricele raman pentru totdeauna!…–eterna amintire a durerii suferinde!Cui pot sa-i spun toate aceste ganduri?E vina mea ca sunt altfel decat celelalte?Nu.E vina destinului…Explicatiile nu-si mai au rostul acum!Sunt asa cum sunt,si,sincer,sunt multumita de mine insami;nimeni in locul meu,nu ar fi putut suferi tot ce-am indurat eu atatia ani;nimeni nu ar fi rezistat cum am rezistat eu;sunt puternica,tot ce sunt ii datorez lui Dumnezeu,fara ajutorul divin nu as fi reusit;nu as fi fost omul care sunt astazi!Sunt fericita ca exist,ca traiesc cum traiesc;ca am un serviciu;sunt independenta,ma simt bine!
Pot fi multe la un loc;dar nu pot fi altfel de cum ma stiu.Nu pot face niciun lucru fara voia mea de care nu as fi demna,mandra!Peste demnitatea mea,peste vointa mea nu poate trece nimeni,Dumnezeu mi-a fost alaturi cand am trecut prin grele dureri,prin suferinte si-mi va ajuta atunci cand voi avea nevoie pentru ca port credinta in suflet.Fara Dumnezeu nu exista nimic,nu exista viata,vise,implinire;nu exista nici macar nimicul!
Frumos nu am ce sa spun mai lasat fara cuvinte la ce ai scris mai sus….