Poveste de Craciun

1
2129

Anda este o femeie frumoasa. Pe unde trece ea, toți bărbații întorc capul să o privească mai bine. Să o privească….e puțin spus….Cunoaște ea toate aceste priviri, toate sunt la fel. Femeile o cercetează cu atenție spre a-i descoperi un cusur, o fisură în apariția ei tulburătoare. Iar ea trece mai departe – inabordabilă în aparență. În realitate – prietenii apropiați știu cât este de fragilă.

În realitate Anda are sufletul bucăți. Nu poate înțelege ceea ce i se întâmplă și de ce i se întâmplă tocmai ei….Oftează și trece mai departe. Merge la serviciu, face cumpărărturi,  își duce la îndeplinire activitățile ca într-un film ce rulează cu încetinitorul , la care este doar spectator. Câteodată mai sună telefonul – Anda tresare, îi privește ecranul și primul gând care îi apare nu știe dacă o sperie sau o bucură : ”nu este el”.

Se apropie Crăciunul, răsună colindele și toată lumea se grăbește. Ea nu se grăbește.  Îi face semn doamnei care are un copil agățat de gât că poate intra în fața ei la casa de marcat, în magazin. Doamna îi mulțumește, surprinsă de gestul frumos, copilașul era destul de agitat. Anda zâmbește absent. Anul trecut își dorise si ea un copil….anul trecut …parcă a trecut o veșnicie și totuși parcă a fost ieri…..Își ia cumpărăturile și se urcă în mașină. Ar vrea să plece, dar mirosul portocalelor o oprește. Inspiră adânc și se sprjină pe spătarul scaunului…

Anul trecut, pe vremea aceasta l-a cunoscut pe Rareș.  La petrecerea de Crăciun de la firma ei, ce nebunie… bause putin, se simtea trista ca este tot singura, desi mai multi colegi ii bateau apropuri mai mult sau mai putin subtile…..niste idioti cu totii, fie insurati, fie cu iubiri afisate la status.

A invitat-o la un dans, ii placea tipul – arata bine și părea altfel decat toti ceilalti- calm, sigur pe el, fermecator.  Deși purta o rochie mai lejeră,  care îi permitea să îi mângîie sptele, Rareș a fost un gentelmen perfect.

Au ieșit amândoi la o țigară, după care au discutat despre firmă și funcția ei. Rareș reprezenta un client nou al firmei. La întoarcere au trecut pe lângă biroul ei.  Rareș s-a oprit și i-a cerut să îl vadă. Nu prea înțelegea de ce, dar a acceptat. El s-a așezat în scaunul ei și a privit obiectele personale de pe birou. A mângâiat ușor rama delicată a biroului și i-a zâmbit ….

Deși știa că nu e bine ce face, nu i-a putut rezista. Când s-a  ridicat de la birou cu agilitatea unei feline, a lăsat să se ghicească sub cămașa impecabilă un corp perfect. Nu se mai putea controla, iar el știa asta și împingea totul la extrem. A tras jaluzelele, a stins lumina și nu mai exista decât gura lui pe gâtul ei, pe sâni, pe coapse. Mâinile lui o mângâiau răbdătoare iar gura îî șoptea amețitor ”te vreau….dezbracă-te…” Cum să te împotrivești, mai ales că era lipită cu spatele de un dulap și îi simțea nerăbdarea crescând, mângâierile devenind mai febrile, mai excitante.

A îngenunchiat ușor în fața ei și a început să îi sărute gleznele, cu vârful limbii umezind ușor ciorapul fin, oprindu-se apoi în deasupra portjartierului  și urcând tot mai sus. Și-a înnăbușit un geamăt …..era minunat…..Când a ridicat-o în brațele lui puternice, abia și-a putut abține un strigăt de plăcere. Oh, era minunat, era peste tot, era o plenitudine de trăiri care culminau cu împlinirea lor ! Când a eliberat-o, era uluită, nu încercase asemenea senzații, de fapt era prima dată când făcuse dragoste în afara dormitorului. Teama că va fi surprinsă sporise plăcerea, iar el era magnific….

 Crăciunul petrecut cu el a fost cel mai frumos Crăciun. Era îndrăgostită de el, topită… Rareș a vizitat-o acasă, i-a cunoscut părinții. Părea că viața îi zâmbește. Făceau planuri de viitor, îi șoptea la ureche că o iubește și că o dorește, ceea ce și făcea în cele mai neașteptate locuri.

Deodată privește în jur și își dă seama că amintirea aceasta, una din numeroasele amintiri dureroase lăsate de Rareș.  A aflat câteva luni mai târziu că are o familie în Germania, doi copii și o soție care îl așteptau acasă. Un mincinos …îi spusese că de fapt nu mai are o relație cu soția sa de mult timp…”Si copiii cum i-ai făcut? Pe mail? ” îi aruncase ea furioasă……a întrerupt orice legătură cu el și se simțea mai singură ca oricând. Și acum venea iar Crăciunul ….

La firmă era agitație cu petrecerea – s-a propus organizarea ei la un hotel la munte, unde putea toată lumea să se îmbete și să se destrăbăleze în voie…hm….parcă la birou nu s-ar fi putut, își spunea Anda. A acceptat să meargă, deși urma să împartă camera cu colega de la Marketing, cea care nu avea o bună reputație, dar poate că așa avea și Anda liniște în cameră.

A venit si ziua plecării, agitație, râsete, înghesuială în mașinile care ocupau toată parcarea firmei. Anda zâmbea fără ca sufletul ei să simtă vreo bucurie. Doar peisajele montane îi mai furau privirea și o făceau să se detașeze de chicoteala stupidă a tovarășilor de drum. În sfârșit au ajuns. Hotelul arăta surprinzător de bine și în realitate, nu doar în pozele de pe site. S-au cazat și au stabilit să se întâlnească în lobby-ul de la parter, înainte de cină.

Ea un du-te vino pe coridor, se trânteau uși, se strigau….Anda spera să aibă parte de puțină liniște, deși această perspectivă o cam speria. Până la urmă venise aici ca sa fugă de liniștea de acasă. S-a aranjat puțin, cât să nu bată la ochi, dar nici să fie cea mai șleampătă. Nu reușise să conecteze laptopul la internet și dorea să ceară informații despre wi-fi. Când stătea de vorbă cu recepționera a auzit o voce care a făcut-o să încremenească…..nu îndrăznea nici să mai respire…nu era posibil….era vocea lui Rareș….s-a întors spre locul de unde se auzea și atunci l-a văzut: stătea în cadrul unei uși, sprijinit de toc, degajat și râdea cu râsul lui plin, bărbătesc…

                Era prea mult pentru Anda, a simțit că lumea se învârte în jurul ei și s-a sprijinit de lemnul lustruit al biroului de la recepție, dar această în mișcare a antrenat și un ornament care a căzut cu zgomot pe gresie. Atunci a abservat-o si el și din cățiva pași a fost lângă ea….

  • Ești bine? A întrebat-o încetișor, strângând-o în brațe, de parcă s-ar fi despărțit acum 5 minute în hol, și nu acum o veșnicie…..

Ce putea să îi răspundă? Nici ea nu știa cum e…în brațele lui era bine, dar brațele lui o înlănțuiau surprinzător de puternic pentru  situația creată…..ceilalți îi priveau cu surprindere,

  • Da, sunt bine….a putut să îngaime Anda….
  • Vino să bem un ceai la mine în birou, a preluat el inițiativa. Cât de degajat părea, deși îi observase crisparea și îngrijorarea de pe chip…hm e îngrijorat…de ce oare se întreba Anda, în timp ce îi simțea în continuare mâna pe talie și pe șold….

S-au retras ușor în biroul lui – un loc care surpindea prin bun gust și eleganță – unde a așezat-o pe o canapea confortabilă și și-a retras mâinile, făcând loc realității …. Îl auzea ca prin vis cum îi povestește că nu înțelege ce s-a întamplat cu ei, că a încercat să îi vorbească, să îi explice, dar s-a lovit permanent de tăcerea ei… și acum când a văzut-o în hotelul lui….era bucuros că o revedea, dar îngrijorat de paloarea ei, o întreba de părinții ei, despre job, despre cunoștințele comune….ea îl asculta în tăcere și îi răspundea monosilabic….sorbea din ceaiul adus și nu putea să înțeleagă cum de ajunsese lângă el, deși un an de zile aproape că fugise de tot ceea ce îi amintea de el.

În cele din urmă l-a întrerupt și l-a întrebat brusc daca a divorțat. El a tăcut câteva secunde și i-a răspuns că nu….că nu este o situație obișnuită și că nu va divorța. Face parte din înțelegerea pe care o are cu soția lui. El urma să se ocupe de toate afacerile familiei ei, apăreau împreună la evenimentele la care era necesar, dar fiecare dintre ei avea o viață separata. Vocea îi suna altfel când îi dădea aceste explicații, părea ușor iritat de discuție.

Stătea la geam, cu spatele la ea…brusc s-a întors și a venit lângă ea…iar în momentul acela Anda a înțeles că în toată această perioadă de timp a încercat să fugă de el, deși el era în sufletul ei, a înțeles că viața ei a fost goală fără el, că nu avea niciun sens.

S-a ridicat în picioare…nici ea nu știa de ce…l-a văzut speriat…apoi furios…a prins-o de mâini și a așezat-o pe canapea  spunându-i printre dinți ”Stai și ascultă-mă ! Nu te las să pleci ! Nu te mai las să pleci ! Nu înțelegi că fără tine nu am mai fost eu ?”

A încercat să îl împingă, dar respingerea ei l-a îndârjit și mai tare…era conștientă că e o luptă pierdută  această încercare de a pleca din camera aceea….cu mișcări ferme i-a prins brațele și le-a lipit de canapea șoptindu-i încontinuu ”nu te mai las să pleci..ești aici, cu mine” era o luptă pe care își dorea să o piardă din momentul când a început să o sărute, răscolindu-i toate simțurile. Mâinile care până atunci îi strînseseră încheieturile au slăbit strînsoarea, transformând-o în mângâieri…

S-a desprins ușor și s-a ridicat în picioare, îndreptându-se spre ușă….Anda era uluită, nu înțelegea ce se întâmplă… s-a liniștit când l-a văzut încuind ușa și zâmbindu-i  …știa ce urmează și i-a zâmbit și ea, primindu-l din nou în brațele ei….

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.