Poveste unui profesor din Timis

"Am învăţat din greu pentru că nu avea cine să mă ajute” 

Profesorul Ionel Petrea din Făget se înscrie în categoria oamenilor care nu numai că şi-au depăşit condiţia, dar pot fi daţi ca exemplu celor cu care soarta a fost mult mai generoasă. De mic, lui Ionel Petrea i-a lipsit cel mai de preţ bun al unui om – familia şi ocrotirea unui cămin părintesc. A crescut la o casă de copii din Lugoj, unde a fost abandonat de părinţi la vârsta de cinci ani. Lipsa de afecţiune l-a făcut mai atent cu acest aspect esenţial al vieţii – şi poate de aici vine şi vocaţia pentru meseria de dascăl pe care o are în prezent. 

Născut la Făget, Ionel Petrea a revenit ca profesor în oraşul natal, după ce a absolvit Facultatea de Economie a Universităţii de Vest din Timişoara. Până în acest an, a predat la Liceul Teoretic “Traian Vuia” din oraş, unde s-a făcut foarte iubit deopotrivă de elevi şi de colegii profesori. Preocupat de perfecţionare, a participat la un proiect european “Leonardo da Vinci” la Montijo, în Portugalia, în vara acestui an. Acolo, împreună cu un grup de liceeni din Făget, a aprofundat practica economică şi a studiat pe viu, la diferite firme lusitane, competitivitatea pe pieţe. Din acest an şcolar, s-a transferat la Timişoara, unde predă discipline economice (management, birotică, economie, contabilitate, şi educaţie antreprenorială) la Colegiul Tehnic “Henry Coandă” şi la Grupul Şcolar CFR. 

“Ca elev, Ionel a fost un copil excepţional. Era curios, punea tot felul de întrebări, nu învăţa mecanic, se vedea că îi plăcea cartea. Singura lui mare preocupare era familia – pe acea vreme îşi căuta mama şi îmi amintesc că mi-a cerut sfatul, cum să procedeze în această privinţă. Ţinem şi acum legătura”, ne-a mărturisit profesorul Vasile Gondoci, care i-a fost diriginte timp de un an la Liceul Agricol din Lugoj. 

“Într-adevăr, la Făget nu am reuşit să iau legătura cu mama, care mă ocoleşte şi acum”, recunoaşte Ionel. Totuşi, o parte din familie i-a devenit mai apropiată: relaţiile cu sora Mădălina sunt bune, ca şi cele cu cealaltă soră, Antonia, care a trecut şi ea prin experienţa casei de copii. Dorinţa sa cea mare este să-şi întemeieze o familie şi să aibă un cămin al său, însă condiţiile financiare sunt foarte grele, iar puţinii bani i-a destinat până cum studiului. “În primul an de facultate, m-a ajutat mult directoarea Centrului de Plasament nr. 3, Elena Bot, care mi-a găsit un sponsor din Olanda pentru studiu. Stăteam la căminul Universităţii de Vest, dar viaţa era tot grea. Apoi, cum aveam medii peste 9, în anii următori am început să primesc bursă de studii. Am învăţat din greu, că nu aveam “spate”, nici cine să mă ajute. La Masterat, am fost scutit de plată, pentru că am făcut voluntariat în facultate, dar modulul pedagogic tot a trebuit să-l plătesc, în jur de 20 de milioane”, spune Ionel Petrea. 

Până la urmă, cu ambiţie şi fără a se lăsa descurajat de greutăţi, Ionel Petrea a obţinut masteratul la Universitatea de Vest din Timişoara – Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerii, în specialitatea “expertiză contabilă şi evaluare a afacerii”, îndrumător fiindu-i prof. univ. dr. Ionel Pereş. 

După Masterat, urmează visul doctoratului, dar aici problema financiară se pune cu acuitate: “În Timişoara, e greu să te descurci cu 5 milioane pe lună. Două milioane îmi cere gazda, mai puţin n-are cum, în afară de asta o mai şi ajut cu una, cu alta. La Făget era mai lesne, pentru că stăteam la internatul liceului”. El este, totuşi, optimist şi nu renunţă la ideea unui doctorat în domeniul contabil.

Comentarii

Comentarii