Povestea din viata oricarui adolescent

Am compus niste poezii pe care le voi suprapune intr-o poveste adolescentina . Sper sa va placa si sa va reprezinte pe toti cei care a-ti trecut prin perioada aceasta a varstei .

Capitolul I: Incepi viata prin a tanji dupa orice lucru nou iesi in cale, orice lucru de care nu ai habar, cand te gandesti doar la ce a trecut si la ce petrece dar niciodata la ce se va intampla .

Trecut in prezent, dar viitorul absent

Tanjesc dupa lucruri, necunoscute
Lucruri de care, nu am habar
Fapte decise, fapte trecute
Traiesc in prezent, traiesc in zadar .

Nu cred in multele
De imagini ce-apar
In minte cu sutele
Lasandu-mi, un sentiment amar .

Ma joc cu cuvinte
Ce mi se-ngramadesc
Sa-mi scape din minte
Si-ncep, din nou sa tanjesc .

Si poti tu sa-mi spui
Sa-mi spui ca se poate
Sa poti tu sa-mi pui
Intrebarile toate .

Si-mi spui tu, ca El a facut
Sa existe prezent, inrolat in trecut
Trecut in prezent
Dar cum a facut?
Ca viitorul sa fie, un continu absent .

Capitolul II: Continui viata la fel ca inainte, totul e bine si frumos pana apare prima iubire, acea persoana de care te indragostesti si uiti de tot si de toate si te intrebi daca pana atunci ai trait . Dar acea persoana, cum se intampla intotdeauna nu vede ce vezi si tu …ceea ce iti spulbera realitatea .

Inger si Demon

De ce nu pot sa ma opresc?
Sa continui s-o privesc
Ei nu cred ca ii pasa
Ca eu cred ca-i prea frumoasa

Si nu imi spune ca nu vezi
Perfectiunea ochilor ei verzi
Nu sunt verzi dar nici nu spun
Culoarea lor, caci la ce bun?

Imi este teama sa-i vorbesc
Teama, ca o sa ma indragostesc
Si mai mult decat o fac
De-aia doar privesc si tac

In ochii ei se tot reflecta
Sinceritatea si iubirea ei perfecta
Arunc aici doar versuri si cerneala
Despre fata ideala

Ar trebuii sa ma opresc ?
Sa scriu si sa ma tot gandesc
La o fata ce niciodata
N-o sa poata sa priveasca

Un demon ce tot raneste
Un inger ce iubeste
Nu cred c-as indrazni
Sa-i spun ca eu o pot iubii

Si ca pot eu sa-i ofer
Tot ce ochii ei imi cer
La albastru ma refer
Exact ca inaltul cer

Cred ca sunt putin nebun
Am promis ca n-o sa spun
Despre ochii ei si-acea culoare
De atata splendoare

Am inceput bine, termin prost
Nu cred ca mai are rost
Sa mai scriu in continuare
Despre-a ei infatisare

Am sa las aici un vers
Am sa-l las aici scris invers
Sper sa-l inteleaga ea
Sper sa-mi vada dragostea…

Nici nu cred ca, vreau
Sa imi las aici, iubirea
Lasa-mi tu parerea, ta
Domnisoara, Ligia

O strofa cu mai multe intelesuri
Priveste atenta printre versuri
Mai citeste-le o data
Dar doar ce-i dupa virgula, fata .

Capitolul III: Acel capitol din viata cand totul e in zadar si ti-ai dat seama ca acea persoana pentru care ti-ai da si viata te raneste intentionat si te face sa suferi necontenit zi de zi si iti doresti sa pui capat zilelor si sa nu mai existi .

Viata-mi apusa si moartea-mi adusa

Lacrimi de inger
Cazute din cer
Prefacute-n cristal
De falnicul ger

Se sparg pe obrazul, meu inghetat
Cand stau si gandesc, neincetat
La ce-o sa urmeze, sau la ce a urmat
Eu m-am ferit sau m-a impuscat?

In inima, sentimentul de dor
Si-ncepe-a se scurge, sangele-amor
Nu pot sa vad, dar simt c-am sa mor
Si sper c-am s-ajung, sa plutesc ca un nor

Sunt mort sau sunt viu?
Nici nu mai stiu …
Caci incep sa aud, mii de culori
Si incep sa ma cuprinda, mii de fiori

Cuprinsi suntem toti
De-adancul gand
Toti suntem hoti
Nimeni nu-i bland …

Capitolul IV: Acel capitol din viata cand reusesti sa treci peste toate si sa nu mai crezi in nimeni si in nimic, chiar daca a fost greu tu ramai cu capul sus si iti dai seama ca dragostea nu a existat niciodata si crezi ca ai uitat de tot ce s-a intamplat si tot ce a fost .

Dragoste neexistenta

Si am sentimente, ce nu par ca exista
Nu cred in ele
Dar insa insista
Sa-mi spuna sa-i spun
Gandurile ce le am, acelea de nebun
Oare exista dragoste? Eu nu cred
Si totusi cand o vad, doar asta ma-ntreb
Dragostea se poate sa fie, doar inca un sentiment
De care ne legam, doar pe moment
Sa putem cobora in prapastia sufletului
Sa-i putem dovedi creierului
Ca inima umbla, doar dupa vise
Ce-au fost intotdeauna atinse
De mireasma povestilor
Scrise din dorintele tuturor .

Capitolul V: Si in final, ultimul capitol din viata noastra cand ne-am refacut viata complet si am reusit sa realizam ceva, nici prin cap nu ne mai trece ce s-a intamplat in trecut pana cand un loc sau o persoana, un sunet, o foiala reuseste sa-ti treazeasca amintirile si incepi sa-ti aduci aminte totul, treptat, treptat si ramai cu suspine si dor … Si parca o luam de la capat .

Si-mi aduc aminte…

Pot sa-mi pun
Si pot sa-mi spun
Intrebari, dar la ce bun?
Toti imi spun, ca sunt nebun
Dar doar intr-un …
Timp, nu si acum .

Vreau sa stiu daca mai stii
Ce faceam noi doi copii
Ne placeam, nu ne iubeam
Puneai suflet, eu plecam
Amintiri doar cu durere
Pentru mine, doar placere

Si acum, imi pare rau
Ce-as mai da sa fiu al tau
Eu te caut, ai plecat
Inima … mi-ai spulberat
Simt acum si eu, dar la ce bun?
Caci e prea tarziu acum .

Aceasta este povestea oricarui adolescent, sunt sigur ca fiecare dintre voi a trecut prin asta sau daca nu, aveti timp, nu va faceti griji . Sper ca v-a facut placere sa cititi, chiar daca unii dintre noi nu a-ti avut rabdarea de a citii cu sufletul nu cu ochii si a-ti trecut printre randuri, sper sa va ramana ceva in minte si sa va amintiti aceste lucruri caci fac parte din ceva ce niciodata nu o sa mai putem aduce inapoi, copilaria fiecaruia dintre noi . O zi superba va urez tuturor .

Comentarii

Comentarii