Nu va temeti de suferinta si lasati-va inimile sa iubeasca, chiar cu riscul de a le rani… acesta este mesajul pe care ni-l transmite frumoasa poveste cunoscuta sub numele de ‘Inima perfecta.’
Rasfoind pagini de internet, am descoperit recent una din cele mai frumoase, mai calde si mai umane povesti despre dragoste si suferinta. Desi regasim povestea in variate forme pe variate siteuri si bloguri, nu se stie cu exactitate care este sursa originala. Autorul, se pare, este anonim, iar povestirea l-a impresionat chiar si Paulo Coelho, in al carui blog o regasim redata aproape integral. “Inima perfecta” nu ii apartine nici lui Paulo Coelho si a fost trimisa de Priya Sher.
Inima perfecta
Intr-o buna zi un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca el are cea mai frumoasa inima din lume. In scurta vreme, s-au strans in jurul lui o multime de curiosi si trecatori. Inima lui nu avea nicio crapatura, nici cea mai mica zgarietura nu se vedea pe ea. Da, au cazut cu totii de acord… Era cu adevarat cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata.
Cu cat oamenii ii admirau inima mai mult, cu atat tanarul se lauda si mai tare cu inima sa frumoasa. Era tare mandru de ea…
Deodata, un batranel isi face loc in fata multimii si spune cu o voce linistita, ca pentru sine:
“Si totusi, inima ta nu este nici pe departe la fel de frumoasa ca inima mea”.
Brusc, toate privirile oamenilor, inclusiv cea a a tanarului, s-au indreptat catre inima batranului. S-au uitat cu totii la inima ce batea in pieptul batranului. Intr-adevar, inima batranului batea cu putere, insa era plina de cicatrici. Avea locuri de unde bucati din ea fusesera smulse si alte bucati puse la loc, dar nu se potriveau chiar bine si se puteau vedea si cateva margini crestate. Ba mai mult, in anumite locuri ale inimii erau scobituri adanci din care bucati intregi lipseau.
Oamenii se uitau muti de uimire la batran.
“Cum poate sa spuna ca inima lui este mai frumoasa?”, sopteau intre ei.
Tanarul s-a uitat si el atent la inima batranului, a vazut in ce stare se afla si a inceput sa rada.
“Probabil ca glumesti”, a spus acesta. “Uita-te la inima ta si uita-te si la inima mea. Inima mea este perfecta, pe cand a ta este toata numai cicatrici si lacrimi.”
“Da”, a spus cu blandete batranul. Inima ta arata perfect, insa nu as schimba-o niciodata cu a mea. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am dat dragostea mea – smulg o bucata din inima si le-o dau lor, iar ei adesea imi dau o bucata din inima lor care se potriveste in locul gol din inima mea.
Dar fiindca bucatile nu sunt rupte la milimetru, am anumite margini colturoase si aspre pe care le pretuiesc deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o.”
Aceasta superba poveste a fost preluata de pe site-ul: Garbo