Buna.numele meu este Ana si am 21 de ani.Am avut o viata extrem de nefericita in sensul k am avut tot ce mi-a trebuit mai putin afectiune,atentie,iubire.Chiar daca parintii mei ma iubesc nu mi-o arata deloc.Personalitatea mea a luat-o razna datorita faptului ca nu eram acceptata in niciun grup.Am inceput sa ma mulez dupa fiecare om,fiind ceea ce vrea el sa fiu,doar pt a avea prieteni.Am crescut singuratica,iar acum am devenit singuratica,desi sunt prietenoasa,sociabila nu aveam prietene si imi lipsea acet lucru.Am crezcut si am intalnit un baiat cu care am stat 4 ani,toata perioada liceului,4 ani in care ne-am iubit dar parintii au incercat in cele mai joasnice moduri sa ne desparta,am avut o relatie ascunsa si dureroasa care are si aceasta partea ei de poveste pe care o lasam deoparte.Au urmat mai apoi cateva relatii care au fost foarte scurte.Din diferite motive s-au despartit de mine.Mentionez ca acele motive sunt motive slabe,defecte pe care le am datorita singuratatii si respingerii cu care am fost obisnuita,nu este nicidecum vorba de inselat.Nu as face veci asa ceva.Ultima din aceste "relatii scurte" m-a facut sa ma indragostesc si sa iubesc mai mult de cat am iubit pe oricine.Un baiat frumos,cu care aveam legaturi si inainte de familie,pe care l-am vrut intodeauna.Acest baiat mi-a ramas in minte si astazi.Ne potriveam atat de bine impreuna,chiar si fizic,zodiacal,etc.Am suferit f mult cand m-a lasat deoarece si-a gasit alta.IL voi pastra mereu ca pe o amintire deosebita.
Anul acesta la facultate am intalnit un baiat care vine cu grupa mea.Pt el a fost sa zicem dragoste la prima vedere.Pt mine nu.Nu-l placeam deloc fizic si nu vroiam sa am de a face cu el,insa mi-a atras atentia personalitatea lui.Era ff sigut pe el,si imi inspira o senzatie extrem de protectoare,atentie maxima,afectiune,iubire,totul.Acest baiat imi demonstra ca tine la mine,si datorita acestor lucruri,faptului ca ma intelegeam ff bine cu el,si datorita singuratatii si a fricii de a nu ramane singura am decis sa fim impreuna.Eram extrem de opusi,diferiti dar imi placea.Alaturi de el invatam lucruri noi,a incercat sa ma faca puternica,echilibrata,sa am autocontrol,sa nu-mi fie frica de oameni,oamenii pe care ii credeam niste monstrii desi nus toti la fel,mi-a aratat ca "noul" si "spontanul" este neobisnuit de placut.
Acest timp petrcut cu el a fost plin de surprize si aventura,m-a iubit extrem de mult si pe asta sunt sigura,dar eu desi am ajuns sa-l iubesc,erau momente in care aveam indoieli.Erau unele momente in care ma gandeam ca ma critica lumea ca suntem impreuna,ca enerveaza sa vad cum toti fac diferente intre noi,considerandu-ma pe mine mai buna,si lui nimeni nu-i da o sansa,toti il eticheteaza pt fizic care nui atata de exagerat pe cat exagereaza lumea.Stiu ca nu trebuie sa bag lumea in seama,dar aceasta lume ma afecteaza,ma face sa fiu trista chiar daca nu tre sa-mi pese sunt si eu om si imi pasa nu in totalitate dar ma fac sa ma simt naspa.
Acum au trecut 10 luni de cand suntem impreuna,parintii,putinii prieteni care ii am ,rudele nu sunt de acord cu el si se tot baga si ei in seama cu tot felul de replici care dor.Relatie noastra ii una neobisnuita,in sensul ca nu-i superficiala,in aceste 10 luni am stat doar unul lanag altul lipiti,mergand absolut peste tot impreuna,si facand multe lucruri unul pt celalalt.Ne-am mutat si impreuna si am asteptat atat de mult acest lucru amandoi.
Dar din pacate nimic nu este cum mi-am imaginat.Aveam niste planuri care s-au stricat(eu nu am reusit sa-mi gasesc de lucru) iar acum eu stau toata ziua singura si unicul meu scop ii sa-l astept pe el de la lucru si cand vine ne certam.Eu reactionez ff urat,sunt extrem de irascibila,total lipsita de autocontrolo,ironica,aroganta,ne certam intruna,nu reusim sa ne punem de acord,am ajuns sa nu-l mai suport si nu mai stiu daca mai il iubesc sau stau doar de frica de a nu ramane din nou singura.El e constient de acest lucru pt ca am fost sincera cu el,la fel stie si ca amintirea fostului prieten este inca vie.Acum am ajuns sa ne zicem vorbe grele,sa nu ne mai respectam si nu mai pot duce relatia asta,de cand ne-am mutat impreuna nu mai e la el,in loc sa ne apropie ne desparte,ma gandesc ca poate inca nu sunt pregatita sa stau cu el,mi se pare ca sunt prea mica sa ma simt deja ca si casatorita.AM zis de ff multe ori ca ne despartim si dupa maxim jumatate de ora ne impacam,si nu stiu de ce pt k nici el nu mai suporta situatia si nici nu ma mai iubeste la fel ca la inceput.Cine ar putea sa iubeasca o persoana ca mine?si m-as schimba daca ar face si el eforturi sa-si schimbe fizicul,dar nu face deloc,as apela la un psiholog pt ca sunt dezzastru dar nam nici bani,pana atunci ce pot sa fac cu viata mea care nu are nici un sens.Simt ca sunt singura,ca nimeni nu ma intelege,toti ma judeca,parintii nici nu stiu cum am devenit pt k nu vreau sa-i ingrijorez,dar nimic nu merge bine in viata mea,toate is pe dos.Scuze pt poveste daca ii prea lunga si daca v-am plictisit,am nevoie de niste pareri pt eu chiar nu stiu cum imi pot trai aceasta viata!
Fa prima data tu un mic efort sa incerci cat de cat sa te schimbi apoi ai sa vezi k nu o sa mai cauti motive sa te certi.eu la 21 de ani am avut bebe,eram ca tine cautam motive de cearta,dar Dumnezeu m-a ajutat sa ma schimb si e totul super in familia mea.acum ma simt implinita,fericita e tot ok.ma rog pt tine sa te poti schimba e spre fericirea ta.succes
Multumesc mult lore,o sa iau in considerare sfaturile tale si crede-ma ca si eu incerc sa ma schimb,dar cateodata imi pare atat de dificil
Daca intrun cuplu se gandeste pozitiv din partea ambilor parteneri va fi totul ok dar daca unul are indoieli nu e bine.Pentru ca in general daca doua persoane intr-un cuplu vor sa se potriveasca si sa se impace bine se poate mai lasa unul de la el sau celalalt si asa o sa fie bine! Asa ca gandeste-te bine ce vrei de la viatza si treaba cu faptul ca tu stai acasa si el lucreaza am patito si eu si sincer tu daca stai acasa esti plictisita si abia astepti sa vina el dar el saracul e obosit si fara chef de vorba in schimb tu ai vrea sa comunici si de aici pornesc cuvintele in contradictoriu. Acum despre faptul ca vorbeste lumea eu te sfatuiesc sa nu iei lumea in seama ca atunci cand te vede ca esti fericita te barfesc dar cand esti singura si suparata nu te vede lumea. Ai zis ca fizicul lui lasa de dorit dul la sala sau spunei sa se ingrijeasca comunicati ca e foarte importanta comunicare intr-un cuplu. ok iti urez succes si ai grija de tine si scuze daca am devenit cicalitor cu sfatul meu bn ca nu am eu sute de ani am doar 27 dar am avut ocazia sa trec mai mult prin rele decat bune si am vazut si patit multe la viata mea cat despre copilarie sa nu mai zic ca a fost prea scurta .ciao
Ai dreptate tavyitaly,eu cum stau toata ziua singura am chef de povesti vad ca adoarme imi vine cheful de cearta,daca am fi lucrat aman2 acum toata ar fi fost bune si frumoase si nu ma sinteam o inutila,cat despre sala iam zis si pe vremea cand era student si nu a facut absolut nmc,cat despre acuma,acuma nu poate ca lucreaza si este obosit si pt el momenyul nu va fi niciodata.Cat despre comunicare vb ff mult cand avem ocazia dar tot ce ii zicii intra pe o ureche si ii iese pe cealalta.Ms pt sfaturi!
Buna Ana , Din cate inteleg eu din povestea ta broblema cea mai mare este faptul ca el nu este indeajuns de atragator si sexy si oarecum iti e putin cam tarsala sa te afisezi cu el in oras , cluburi sau mai stiu eu unde . Poi poate nu e genul de baiat care sa puna pret pe aspectul lui fizic . Eu de exemplu lucrez de mi se inmoi balamalele dar sa ma stiu obosit mort si tot ma duc la sala si fac de ceva timp bun , deci pentru mine serviciul sau mai stiu eu ce nu ma putut inpiedica sa nu fac sala . La mine intervin mai multe ; ambitia , dorinta de a arata bine si de a ma simti cat mai sanatos si tanar . Nu toti putem fi la fel , pescari , vanatori , fotbalisti etc… fiecare are un hoby si un tel in viata pe care si la propus sa il realizeze sau sa stationeze in forma in care este . Sunt barbat si mie imi place sa am o prietena cu un trup traznet si atragator dar cand ma gandesc ca ii cam ajunge frumusetea la nas , aleg mai repede frumusetea interioara . Frumusetea interioara e vesnica ,dar ceea exterioara e doar cativa anii . Deci acceptal asa cum e el , un baiat finut sensibil , iubaret . Incearca sa te simti atrasa de el doar pentru motivul ca este sincer cu tine , ti-a fost alaturi atunci cand u erai captiva intr-un barlog intunecat si nu ai dat de lumina pana a aparut el in sufletelul tau si te-a facut sa zambesti sa fi dinou fata ceea vesela si stralucitoare . Nu mai fiti incapatanati incercati sa mai lasati si voi unu de la altul , daca il vezi nervos are motivele lui , la lucru nu e situatia asa roza cum pare , sunt fel si fel de oameni si cat ai fi de linistit tot iti iesi din pepeni si ai ziua facuta praf . Daca pui mare ptet pe aspectul fizic eu zic ca relatia voastra nu va mai exista si va fi mereu o problema . De exemplu eu sunt o fire : sensibil , iubaret, intelegator , atragator si imi place foarte mult cum arat dar nu cuceresti o fata cu trupul si cu inima si sufletul , binenteles alti cu banii :)) etc.. Iar lumea daca mai vorbeste de voii , cand treci pe langa ei ia si o plasa de mere si bagale un mar in gura sa taca :)). Sunt mai glumez de fel . Deci lasa bazaconile cu sala ca nu o scoti la cap cu el , mai stiu eu uni mergeau o luna maxim si gata . La mine sportul e viata mea nu ma pot lasa de el pana mor . Dar nu iti pierde speranta in el ca poate pe la 60 de anii se apuca de sport , atunci iese si el la pensie are si timp , atunci ai si minte mai slabuta inbatranesti si ce sti :)). Scz glumesk si eu sa nu te superi . Nu mai scriu ca nu vreau sa te plictisesc cu povestile mele . Te pupik , ai grije de tine.
Eu zic ca faptul ca nu ai un serviciu este o problema care doare, mai ales pentru tine. El are servici, si castiga primul loc.
Stii ce e bine totus..ca nu sante-ti casatoriti! Daca ai sa vezi ca nu mai merge, nu fii trista nu esti prima si nici ultima!! Ce te faceai daca aveai si copii? Nu e atat de rea situatia ta. Multi bine iti doresc 🙂
uite o sa iti zic direct: esti o persoana superficiala si nu stii sa apreciezi ceea ce ai…nu te cunosc fizic dar te crezi topmodela…sa stii ca frumusetea exterioara nu dureaza…dar nu ma astept ca la 21 de ani sa gandesti foarte profund…sa stii ca parintii de obicei chiar daca nu iti arata dragoste vor ce e mai bun pentru tine…nu ar trebui sa vrei sa il schimbi pe el si sa vrei sa te schimbi pe tine ca sa va fie bine la amandoi si dupa iti garantez eu ca se va schimba si el cand va vedea ca il iubesti si iti doresti relatia asta…nimanui nu-i place sa i se spuna ca e urat…nici ti-e nu cred ca ti-ar placea…oricum in ritmul asta nu va mai dura mult relatia ta…cel mai bine ar fi sa te duci acasa la ai tai si sa iti contui studiile ca esti doar un copil si sa nu mai chinui omul ala daca tu zici ca iubesti pe altcineva