Povestea Mea

2
1392

 

Iubirea e cel mai frumos sentiment, pe care il poate avea o persoana.Sa iubesti cu adevarat, dar….sentimentele tale sa fie impartasite, e lucrul ce te face cel mai fericit. Cineva a spus ca important e sa iubesti acea persoana indifferent de faptul unde e, si ce simte acel sufletel pentru tine.Cind suferi din iubire, pierzi tot: perzi speranta, visele, fericirea si desigur intru-un timp va disparea si iubirea. Nu sunt o persoana care e As in dragoste, si nu cred ca e chiar asa de greu sa ma faca cineva fericita.Chiar daca sunt un pic egoista stiu ca pot iubi cu adevarat (sau cel putin cred asta).Am mai avut alte incercari de a-mi crea fericirea dar au esuat.

Prima mea relatie a durat trei ani de zile.Sentimentele mele erau impartasite.Dar cred ca au luat sfirsit din cauza ca nu eram ambii destul de pregatiti pentru asta( adica eram prea tineri).Cind ne-am dat seama ca sentimental “iubire”dispare era déjà prea tirziu.

Am cunoscut mai apoi un ideal barbatesc, care dupa vorbele lui chiar ma indragise. Alaturi de el ma simteam intradevar femeie, dar in expresia”femeie” nu credeti ca e vorba de “sex”, ci ma simteam ocrotita, alintata.Nu isi permisese niciodata sa ridice voce, sa ma insulte, sa vorbeasca urit cu mine.Nu cred ca l-am iubit deoarece era diferenta de virsta, si aveam idei cam diferite despre viata.Am plins din cauza lui doar cind am simtit intradevar ca l-am perdut.Vina despartirii noastre am avut-o in mare parte eu, deoarece nu ma apreciam destul, credeam ca el cere prea mult de la mine, iar acel ceva nu –il pot da.A fost o greseala enorma si in fine am ramas fara el.

Ambii si-au construit viitorul, si au familii.

Apoi m-am indragostit nebuneste de EL. Ma comportam la inceputul relatiei ca o copila care nu stia ce e iubirea pina atunci.Ii indeplineam orce capriciu, deoarece imi era frica ca o sa ma lase si o sa plece la fosta lui. Inceputul a fost deosebit de frumos. Declaratii, plimbari, esiri in oras,dezmerdari, mici atentii. Si acum cite ceva mai este, dar nu e aia. Stiu undeva, si simt undeva ca si el ma iubeste dar in relatia asta ma simt ca un robot, sau mai rau ca un gunoi.La implinirea a doi ani de impartasire a sentimentelor commune, el mi-a cerut mina. Am acceptat caci asteptam asta de demult, nustiu din ce cauza.Acum insa am ajuns sa ne certam in fiecare zi, si pling foarte des din cauza lui.

Cel mai trist lucru si greu de explicat  e ca nu imi imaginez viata fara el, dar nici alaturi.

 

 

Comentarii

Comentarii

2 COMENTARII

  1. offffffffffffffffff, pe site ul asta, nici o postare nu-i scrisa corect gramatical, halal………………
    nu se pune virgula inainte de cuvantul " si", in contextul pe care il ai tu.
    ce sa mai zic de cuvantul "esiri"  "intru-un" sau "dezmerdari"
    invatati sa scrieti oameni buni si apoi postati va povestile de dragoste

  2. izabela esti profesoara de romana… invata prima data sa apreciezi ce scriu oameni nu te mai da tu mare si tare . Stiu sigur ca nu esti perfecta nimeni nu e perfect , iar daca tie nu iti place acest site te rog frumos si foarte dragutz ” sa dispari de aici ” gasesti in alta parte gramatica ta …

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.