Povestea mea

4
2713

 

Mi am scris povestea de mii si mii de ori aici,doar pt a putea spune cuiva tot ce simt,pt k n am pe nimeni langa mine.Cateodata am impresia k explodez…am ajuns la concluzia k am un creier puternic dak ink nu a luat o razna pana acum.Cum poate un creier si un suflet sa reziste de atata timp la atata suferinta.Sunt constienta de povesti cum k altii n au nici ce manca si unde locui.Dar asta nu inseamna k eu ar trebui sa fiu fericita doar pt k nu mi lipseste nimic.Imi lipseste fericirea.Pot avea de toate,daca n am iubire,fericire,prieteni,sprijin,intelegere.Fara oate astea simti k traiesti degeaba.Cam niciodata nu m am simtit fericita indiferent k mergeau lucrurile bine sau nu,insa acum e dezastru…
Toata astea logic ca se trag de la persoana iubita,o relatie care a durat aproape 2 ani,o relatie puternica in care locuima impreuna,ne iubeam mai presus ca orice,el devenind totul:mama,tata,prieten,iubit,amant,psiholog,viata mea…
El era genul de persoana care si ar fi dat viata linistit pe mine,care avea ca unic scop fericirea mea,care mereu mi a facut pe plac cu orice si care a fost singurul meu sprijin.Mereu am fost mai singuractica,si nu pt k numi place sa socializez,dimpotriva sunt chiar foarte comunicativa insa nu stiu care e motivul pt kre nu am prea avut niciodata prieteni,astfel incat in momentul in care imi gaseam un iubit toata inima mea ii apartinea lui.Toata iubirea din suflet care o puteam imparti in parti egale spre mai multe persoane,astfel incat in momentul in care imi frange inima sa sufere doar o bucata din ea,ramanand celelate intacte,eu i am daruit-o toata lui,pt k nu aveam cui sa o mai dau.Iar acum toata inima mi distrusa.Pt k din senin persoana care veci nu m ar fi lasat pt nmc in lume a zis STOP,s a terminat si veci nu o sa mai fim impreuna,pt k te iubesc dar nu mai rezist.Toate plnurile,toata viata mea s-au dus,deoarece eu depindeam in totalitate de el,de acele planuri,el era viata mea si sprijinul meu.Orice am facut ca sa ne impacam nu a dat rezultate,chestia asta dureaza de 3 sapt si nu mai rezist,3 sapt in care el ink se mai joaca cu mintea mea pana o sa o iau razna complet.Pt k in momentul in care ma vede k ma rog de el sa ne impacam ma trateaza tot cu mai mult dispret si knd ma idepartez si ma resemnez ma atrage inapoi la el,pt k stie ca fara el eu sunt nimic.

 


Si am doare pt k nam crezut k e un astfel de om,pt k n am avut o simpla relatie de iubiti,am avut ceva consistent bazat pe multe lucruri si mereu mi a zis k nu o sa mi faca rau,iar acum se poarta de parca ar fi cel mai mare dusman al meu.
Momentan sunt distrusa si nu doar din cauza despartirii cu el,ci din cauza faptului k m am intors din nou acasa(eu locuind cu el intr-un alt oras fiind aman2 la facultate)aici in acest oras nu ma asteapta nmc,doar i familie care nu ma intelege,o mama care ma innebuneste mai tare decat orice si nu vrea sa inteleaga k imi face rau oricat as vb cu ea,un oras fara posibilitati pt k fiind mic nu exista locuri de munca.Nu am prietene cu care sa mai ies din casa,nu am prieteni nu am pe nimeni si nimic.Nu am un scop,toata ziua ma trezesc si ma pun in fata calculatorului sau a televizorului pt k efectiv nu am nici un scop,probabil voi primi sfaturi despre faptul ca ar trebui sa imi gasesc o ocupatie sa mi treaca timpul,chiar mi am dori,insa ce sa fac sa-mi continui viata?sa merg la discoteca,la strand,unde sa merg singura?cine se ia si merge singur de nebun?Pur si simplu am ajuns in acel punct al vietii in care nu am pt ce sa traiesc,nu am cu cine sa mai ies din casa,am 22 de ani si o viata ca dispare incetul cu incetul pt k mi-o irosesc si nu din cauza k as vrea acest lucru,ci din cauza k nu am ce sa fac cu viata mea.

 

Comentarii

Comentarii

4 COMENTARII

  1.       Uite cum sta treaba, trebuie sa intelegi un lucru mai intai, fiecare persoana nu este ceea ce pare la inceput.  Iti voi spune si eu povestea mea, care nu prea este departe de tine. Mai pe scurt iti zic  ca, povestea ta nu este pe departe fata de povestea mea. Si eu am iubit o fata inca din clasa  a 9-a pana in a 12-a . Desi pare cam nebunesc, credema ca dupa toata povestea care a fost cu mine, ma marcat mult, ma maturizat foarte mult si in acelas timp am o deschidere mai larga in ceea ce priveste lucrurile. Nici eu in momentul de fata nu am cine stie ce prieteni, si la fel, nu din cauza ca nu mi-ar place sa socializez, ci din cauza faptului ca gandesc ceva mai diferit fata de ceilalti, si intr-un fel parca as fi un strain pentru ei, cineva pe care nu il inteleg.  Mai ales in cazul baietilor, mie asa nu prea stau sa ma uit dupa una si alta cum fac alti, si pentru ei acest fapt li se pare cam aiurea, nu numai lor si anumitor fete. Ideea este ca eu nu sunt inteles. Eu am alte planuri intr-un fel , alte obiective si nu stau dupa fundul fiecarei fete. Acest lucru la mine nu se intelege.
     
        Asta este la mine cu prieteni. Si stii de ce a pornit toata asta? De la povestea care am spus ca nu este mai departe de povestea ta. Dupa cei 4 ani de relatie cu respectiva fata, ma lasat pur si simplu foarte trist. A fost foarte greu pentru mine in acele momente, si pe parcurs am aflat fel si fel de idei cum de ce ma parasit, ca am inselat-o, ca m-am pupat cu nu stiu cate fete, si multe si multe alte idei de acest gen. Pana in momentul acela, eu eram la fel ca tine, asteptam sa vad daca pot face ceva sa fim iarasi impreuna, dar dupa tot ce am auzit, am pus punct. Am privit inapoi , am acceptat toate clipele frumoase care au fost alaturi de ea, si inca mai tin la acele momente, si mi-am vazut incontinuare de viata.  Este o vorba pe care , dupa parerea mea, toata lumea ar trebui sa se tina de ea.  " Fiecare isi alege propria viata, si ceea ce face, bun sau rau, le ia in propriile maini. " . Asa am zis si eu de atunci , si zic incotinuare asta.  Iti dai seama cum este, adica deja stii cum este, ca persoana iubita deodata sa se intoarca la 360 de grade si sa nu o mai recunosti. Este o lovitura grea pentru tine la inima, cat si la nivelul psihic. Dar astai viata, trebuie sa mergem mai departe. Dupa momentul despartirii si dupa ce am luat aceste hotarari, de atunci imi ocup timpul cu fel si fel de activitati, ba alerg, ba citesc o carte, ba imi incerc talentul artistic la muzica sau la desen, mai vizionez niste filme, mai invat ceva nou, etc etc etc.  Pe parcurs vei vedea usor usor ca iti vei reveni.
     
       Nu trebuie sa facem scandal, nu trebuie sa recurgem la fel si fel de momente care ne distrug mai tare, noi trebuie sa ridicam capul, sa constientizam ceea ce se intampla, si sa mergem mai departe, desi sentimentul de a iubi refuza asta, insa noi trebuie sa ne impotrivim. Sentimentul de a iubi este el placut, dar in acelas timp este si naiv, mai bine zis nu naiv ci nevinovat. El nu intelege ceea ce s-a intamplat, el vrea doar ca sa se intoarca persoana iubita. 
     
        Deci credema, sa incerci sa mai faci ceva inlegatura cu persoana aceea, chiar nu se merita.  Nu este pe departe de povestea mea. Incearca sa te motivezi, sa iti gasesti vointa de a schimba foaia si de a merge mai departe. Incearca, constientizeaza, ca daca stai mereu si te plangi de mila, nu vei reusi nimic.   
     
       Hai curaj, si daca vrei sa vorbesti cu mine, poate te voi mai putea ajuta cu un sfat, nu ezita sa imi spui. Si ne vorbim pe mess, ori facebook. 
     
      

  2. am citit povestea ta, imi pare rau pt tn… dar trebuie sa intelegi k niciodata nu trebuie sa depinzi de un baiat/barbat! am 19 ani si am a3a relatie seriosa, si nici akm nu stiu dak e cea potrivita pt mn. fi puternica!!!! si akm kand am vazut k voi doi v-ati schimbat adrese de mail… am o presimtire… cea ce credema nu m-a dezamagit niciodata… parka sunteti unul pt celalalt!!! ai grija de tn si de sufletul tau… dragostea si intelegerea te estepta acolo undeva 😀

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.