Povestea mea.

7
1500

 

Totul a inceput in anul 2010 prin luna noiembrie. Am adaugat pe facebook, la "prieteni" o fata. Ea a inceput sa trimita prin acel "joc" "Adevar sau Provocare" anumite intrebari. Eu, ce sa fac, am trimis si eu cateva… Aceasta a continuat aproximativ o saptamana, dupa care am devenit interesat de ea. Avea id-ul de messenger pus la "info" pe facebook si am adaugat-o in lista. Am vorbit cu ea timp de 2-3 saptamani pe messenger, aproape in fiecare seara, iar in acest timp am inceput sa simt ceva pentru ea, a fost prima data cand m-am indragostit de cineva. 

  Intr-o seara de vineri, cred, era deja tarziu si i-am spus ca nu mai pot sta la Pc, dar daca doreste sa imi adauge numarul meu de telefon putem continua prin sms-uri. Zis si facut, peste vreo jumatate de ora am primit sms de la ea. Am continuat sa vorbim prin sms-uri, in 2-3 zile am terminat vreo 400 de sms-uri, desi nu aveam bani, era duminica, nu puteam merge nicaieri sa cumpar vreo cartela am apelat la un prieten care mi-a adus una si imediat mi-am activat minute, sms-uri, etc. Am inceput sa ma indragostesc de ea tot mai tare, zi de zi crestea dragostea mea pentru ea, si ea imi arata la fel dragostea. Prima data cand am sunat-o si i-am auzit vocea m-am pierdut cu firea, tot eram emotionat, prin stomac parca imi zburau fluturi; am vorbit vreo 3-4 minute dupa care am continuat prin sms-uri si am intrebat-o ea ce simte. Mi-a spus ca si ea simte "fluturasi" si ca are emotii.

 

  Zilele au trecut, in fiecare zi vorbeam tot mai mult cu ea la telefon, vorbeam seara pana tarziu in noapte, de multe ori ne prindea ora 12-01 la telefon. Am avut cel mai roz Craciun dintre toate, de revelion am vorbit vreo 4 ore cu ea. Incepeam sa o iubesc cu toata fiinta mea, sa o iubesc din toata inima, nu mai era nimeni in jurul meu care sa ma poata face sa renunt la ea decat Dumnezeu sau moartea. A venit si ziua cand am mers pentru prima data in satul de unde ea ea. Aflasem ca un prieten de-al meu merge chiar la un vecin de-al ei cu masina. Imediat am luat legatura cu el si l-am intrebat daca ma duce si pe mine. Bineinteles a spus ca ma duce. Am cumparat 2 pungi cu Haribo sa i le duc ei. Am ajuns in satul respectiv, nu cunosteam strazile, nu stiam exact unde sta, eram strain pe-acolo… Am sunat-o si am intrebat-o daca nu poate iesi pana afara sa o vad. De emotie sau de rusine mi-a spus ca nu poate iesi afara ca sunt parintii ei acasa. Bun, nu m-am suparat, cum sa ma supar pe ce-a pe care o iubeam atat de mult. Am mai stat un pic si am plecat la ocazie. Pentru pima data stateam la ocazie in viata mea, mi-a fost atat de rusine cand a trebuit sa intind mana pentru ca cineva sa ma duca pana in oras. Fiecare masina care trecea si nu m-a lua parca era o lovitura, imi era greu, toate inceputurile sunt grele… S-a orpit o masina si m-a luat, am fost gata sa ii dau oricat pentru ca m-a luat pentru acei 7-8 km pe care ii aveam de parcurs pana in oras. Cand am ajuns acasa le-am spus parintilor mei ca am fost in oras cu colegii si bineinteles m-au crezut.

 

  A mai trecut aproximativ o saptamana si ne-am dat intalnire, am tras chiulu de la scoala si am plecat la ea. Am asteptat pana a iesit de la scoala, deja imi era frig dar, ardeam de nerabdare sa o vad. Stateam oarecum dupa colt si cand am vazut-o venind din departare am stiut cu siguranta ca ea el, am inceput instantaneu sa ma incalzesc, fata imi ardea, nu am avut o oglinda, dar sigur eram rosu. Ne-am salutat, am pupat-o si ea m-a pupat, asa ca intre prieteni, ne-am primbat de-a lungul satului, si nu era unu scrut. La sfarsit i-am dat cele 2 pachete de Haribo pentru care mi-a multumit si mi-a dat un pupic. Am crezut ca imi cresc aripi si asa merg pana in oras… De data aceasta mi-a fost putin mai usor cu statul la ocazie.

 

  Am continuat sa vorbim, la telefon, pe messenger, nu trecea zi fara sa vorbim. Afara era iarna, era frig, dar eu aveam intalnire, nimic nu ma putea opri pentru a merge sa o vad pe ce-a pe care o iubeam. Am chiulit din nou de la scoala si am mers sa o vad. Din nou ne-am plimbat pe strazile satului, a fost atat de minunat! Cand ne-am despartit ne-am pupat si am plecat, abia atunci incepusem sa simt frigul. Am mai vizitat-o de cateva ori si se zarea un inceput promitator de relatie. Relatia noastra a inceput, a inceput printr-o imbratisare in care ma simteam ca si cand as fi fost despartit de lumea asta. A continuat cu primul sarut, a fost primul sarut din viata mea, nu m-ai simtisem ceva atat de frumos in viata mea, eram indragostit, iubeam cu adevarat pe cineva, iubeam din toata inima. Era inca iarna dar nu m-am oprit din a merge pana la ea ca sa o vad. Mi-a spus de mai multe ori cand vorbeam la telefon: "Iubitule, mi-e atat de dor de tine, as vrea atat de mult sa te am langa mine", "Mi-e tare dor de tine". Nu imi trebuia o rana mai mare decat sa stiu ca si ea vrea sa ma vada si eu vreau si sa nu pot face nimic. Nu mai stiam ce sa ii spus, a inceput chiar sa planga. Nu am mai rezistat intr-o seara si m-am decis: am sa vorbesc cu un prieten care avea masina si am sa merg sa o vad. Asa am si facut, am vorbit cu un prieten, i-am spus ca ii platesc motorina, ca fac orice doar sa ma duca pana la ea. Am ajuns la ea, am cuprins-o in brate, am strans-o de parca nu mai voiam sa ii dau drumul. Afara ningea, era frig. Eu eram in pantofi, aveam geaca, dar nu eram imbracat adecvat de iarna; am rabdat un frig, nu imi mai simteam picioarele… Dar a fost atat de frumos cat am stat cu ea!

 

  Nu aveam o dorinta mai mare decat sa inceapa primavara sa nu mai fie atat de frig sa ma pot intalni cu ea. Primavara era pe drum, a inceput sa treaca iarna, venise si 1 Martie si am vizitat-o cu ocazia aceasta si i-am dus un trandafir rosu, un rosu intens. Petrecusem o zi asa de frumoasa! 

 

A venit primavara si tot la doua saptamani sau poate si mai des trageam chiulu de la scoala si mergeam sa o vizitez, totdeauna ajungeam cu vreo o ora inainte… Imi placea sa stiu ca imediat urmeaza sa o vad, imediat imi vad iubita, imediat o vad pe aceea pe care o iubesc. Mereu venea momentul si atat de repede treceau 2-3 ore in prezenta ei de parca ar fi fost cateva clipe. Majoritatea timpului il petreceam intr-un parc amenajat copiilor, erau mai multe banci acolo si acol mergeam si stateam impreuna. Era spre sfarsit anul scolar, cand ea a luat decizia de a intrerupe relatia. Mi-a spus ca e prea devreme pentru ea (ea avand 15 ani iar eu 17 ani), ca ar fi bine sa intrerupem relatia, sa vorbim dar sa incercam sa o intrerupem… Intre timp eu le-am spus parintilor mei ca am cunoscut o fata si ca asa sta treaba dar, nu le-am putut da prea multe detalii, stiind ca ei nu prea sunt de acord. Cand am auzit ceea ce mi-a spus, ca vrea sa intrerupem relatia, "sa o lasam mai moale", parca cineva mi-ar fi dat o lovitura. Eram in oras si in fata unor blocuri era o banca, m-am asezat pe ea si am vorbit cu ea. Am inceput sa plang, am vorbit cu ea tot drumul spre casa, timp de vreo jumate de ora, iar cand am ajuns in cartierul in care stateam eu m-am asezat pe o banca singuratica si vorbeam cu ea dar nu ma puteam abtine sa nu plang. Ma durea atat de tare, ma durea ca stiam ca e adevarat ce spune, stiam ca e prea devreme pentru amandoi, dar o iubeam atat de tare, o iubeam din toata fiinta mea, din tot sufletul meu! I-am facut un cadou: o poza de-a ei, desenata in creon. A iesit foarte frumos tabloul, desi am cautat mult dupa el, mai ales dupa rama. Nu aveam banii necesari pentru tablou dar, m-am descurcat eu cumva. Nu am putut rezista, mai ales eu, si relatia noastra a reinceput nu dupa multa vreme. Eram din nou fericit si implinit!

 

  A venit vara, vacanta de vara si nu mai puteam sa o vad cand doream, nu mai aveam cum sa spun ca raman cucolegii in oras sau alte motive… Dar nu am tinut cont de ce efort trebuia sa depun pentru ca sa o pot vedea. Ne-am dat intalnire, le-am spus parintilor mei ca merg cu un prieten la fotbal si am plecat cu bicigleta pana la ea in sat. Era un drum de aproximativ 8 km peste camp, pe urme de tractor care zguduie continuu bicigleta. Ajunsesem obosit la ea, dar mi-am revenit imediat ce am vazut-o venind din departare. Era un colt anume la care ne intalneam, colt pe care nu il pot uita. Mergeam mai incolo pe camp si stateam pe un stalp culcat la pamant. Ma simteam atat de bine in prezenta ei! Dupa ce ne-am despartit am inceput sa simt cum setea imi usca gatul. Deabia mai puteam pedala inspre casa. Am repetat experienta aceasta de vreo 3 ori. Printre altele, obijnuiam sa merg sa joc fotbal cu prietenii pe un teren aflat la ea in sat. Seara, il mai convingeam pe cate-unu sa ma astepte putin pana merg sa o vad pe ea. Ii mai duceam Haribo sau ciocolati Bounty, ce stiam eu ca ii place "in schimb" primeam cateva saruturi si un "multumesc frumos". Insemna atat de mult pentru mine aceasta persoana!

 

  Peste vara, am vorbit cu tatal ei si i-am cerut de doua ori voie sa o lase impreuna cu mine intr-o iesire cu mai multi tineri, asa, peste weekend. Prima data a fost foarte frumos si am plecat fericiti si impliniti spre casa. Ii cumparam ce vroia, desi nu mi-a spus sa ii cumpar nimic; eram in stare a-i duce chiar si luna de pe cer daca asta dorea. A doua oara, am trait cele mai frumoase clipe din viata mea, am stat cu ea in cort de la pa ora 17 pana pe inserate. Am iesit afara, am mai stat catva pe afara, dupa care am petrecut noaptea impreuna. A fost ce-a mai frumoasa noapte din viata mea! Pana la 6 dimineata nu am dormit. A fost asa de… nu am cuvinte! 

 

  Asteptam acum sa inceapa scoala, ea venea la oras la scoala, asta insemna ca o pot vedea mai des. A inceput si scoala dupa asa o vacanta extraordinara. Nu ne-am putut intalni prima saptamana, dar a doua, desi nu se simtea chiar bine, am iesit pe malul raului din oras. Am stat pe banca cu ea, am petrecut un timp minunat; dupa care am condus-o la tren si chiar am traversat si eu orasul cu trenul. Cu toate ca petrecusem un timp minunat impreuna, am simtit-o destul de rece fata de mine, am simtit ca ceva s-a schimbat. Stiam ca mai vorbeste pe messenger cu un baiat de la liceul la care tocmai intrase. In urma cu ceva timp avusem o disputa cu ea in care i-am spus sa nu mai vorbeasca cu acel baiat, ma supara chestia asta. Ii mai dadea si bip-uri pe la ore fixe si "avansuri" dinastea… Nu stiam de ce nu vrea sa renunte la el. Doar eram eu. Eu eram cel care o iubea din toata inima, eu eram acela care eram inebunit dupa ea, si ea spunea la fel, ca ma iubeste.

 

  Am pus-o sa aleaga intre mine si el. Nu imi convenea sa stiu ca mai exista cineva in afara de mine. Pentru mine nu exista decat ea, numai ea! Dupa multe lacrimi din partea mea, si cateva din partea ei (nu stiu pentru ce/pentru cine). Mi-a promis de mai multe ori ca nu il mai baga in seama, ca nu va mai vorbi cu el, ca ii va da ignor. Venise si ziua cand a facut-o, cel putin asa credeam eu. Dintr-o data nu am mai putut pe adresa ei de messenger cel mai des folosita. Am intrebat-o ce s-a intamplat si mi-a spus ca nu stie cine i-a schimbat-o. Desi nu imi venea sa cred pentru moment, am trecut peste. Ca mai incolo sa vad la avatarul acelui baiat o poza recenta de-a ei. Atat mi-a trebuit! Parca a luat foc scaunul sub mine! 

 

  Am intrebat-o ce e cu poza ei la avatarul lui, doar mi-a spus ca i-a dat ignor, ca nu mai vorbeste cu el. Am vorbit foarte putin in 2-3 zile. Simteam ca ma prabusesc, ma trezeam plangand, m-am trezit pe la 5 dimineata intr-o sambata si am plans mult timp, i-am trimis mesaje, am incercat sa fac tot posibilul sa vorbesc cu ea. Ea pleca la sora ei in oras in acea dimineata si am reusit sa vorbesc cu ea. I-am spus cat de mult ma doare, am intrebat-o: "De ce?!". Am primit raspunsul ca ea nu poate sa ii porunceasca inimi sale. Am simtit ca m-i se rupe inima! Timp de cateva saptamani am plans foarte des. Am dorit sa ma intalnesc cu ea, dar cand am ajuns in fata liceului cu un trandafir rosu in mana mi-a spus ca nu poate, intr-un fel "nu are timp", merge cu colegii; desi vorbisem de ziua trecuta cu ea sa ne intalnim pentru ultima data.

 

  Atat de aprins am fost in zilele acelea pe acel baiat incat am spus ca daca il vad am sa il bat pana ma descarc! Mi-am planuit "atacul" si impreuna cu inca 3 prieteni l-am asteptat in fata scoli pe el si pe un prieten de-al lui. Prima data m-am legat de prietenul acelui baiat si i-am spus ca in viata lui sa nu ii mai adreseze o vorba acelei fete. Apoi am stat sa il astept pe el. Din fericire pentru el nu a venit, asa ca am plecat spre oras sa ii lasam pe doi din cei care erau cu mine si i-am spus celui care conducea sa mearga inapoi poate, poate… M-a ascultat si i-am vazut pe acel baiat venind pe jos cu ea. Am simtit asa un val de furie care m-a cuprins, dar mai presus de toate imi pasa de ea, am stat de vorba cu ea, apoi cu el si desi aveam avantaj mare fata de acel baiat nici macar nu l-am atins. Tineam prea mult la ea ca sa il lovesc si sa imi stric toata imaginea in fata ei. S-a terminat totul!

 

  De ziua mea mi-a trimis un mesaj de pe numarul ei nou dar "nu a uitat" sa precizeze: "nu trimite pe numarul acesta, nu este al meu". I-am trimis de acest 14 februarie un mesaj pe facebook, dar, nu mi-a raspuns. Acum 4 zile am vazut-o mergand cu colegele ei in oras, dar cand m-a observat imediat a devenit serioasa, parca ar fi vazut o fantoma. Am salutat-o, m-a salutat si am trecut mai departe… 


     Aceasta e povestea mea, inca o iubesc mult de tot, inca tin la ea, multi mi-ar spune de ar sti ca sunt un prost, ca sunt o momaie, cum sa o mai iubesc dupa ce mi-a facut, dar dragostea mea pentru ea a fost si inca este adevarata! 


                                                                                                                                           Multumesc ca ai citit ceea ce am scris!

Comentarii

Comentarii

7 COMENTARII

  1. e frumos ca se vede inocenta iubirii la acea varsta. iti doresc multa sanatate si ai sa vezi ca daca ai asa ceva multe iubiri te asteapta 🙂

  2. da foarte frumoasa povestea dar in acelasi timp si trista ,am trecut si eu prin asta dar o sa vezi ca o sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca asa cum meriti.

  3. si eu am trecut prin asa ceva ..doar ca la mine a durat mult mai mult…dar ai sa vezi ca ai sa intalnesti pe altcineva, care sa te merite cu adevarat ..dar la timpul potrivit..pana atunci ..distreaza-te . cu cat mai multe fete….CA DOAR ESTI BAIAT…te pup

  4. Ce frumos ai povestit ! O poveste mai intensa decat asta,nu am mai citit ! Te admir pebtru k traiesti cu sufletul,orice lucru marunt,u i pretuiesti. Ai grija de tine.

  5. Foarte frumoasa povestea, dar nu mai investi atatea sentimentele.Investele pt acea fata care te merita si care va fi pt tine. Din cate am citit…sa inteleg ca a fost prima ta relatie. Si eu acum cateva zile am terminat cu un baiat la care am tinut foarte mult, a fost a doua mea relatie si a fost o relatie in care am invatat ce inseamna sa iubesti cu adevarat, dar nici acum…si niciodata..nu voi intelege dc peste noapte am primit acel sms ("nu mai este nimic intre noi, esti libera") care cand l-am citit…imi venea sa se crape pamantul sub mine. Unii punem foarte mult suflet si investim mult timp si multe sentimente in primele relatii, pana ne invatam minte. Si cand ne vom gasi jumatatea cu adevarat…nu avem ce sa ii mai oferim. Lasa sa curga totul de la sine. Inca mai ai timp sa cunosti multe fete, esti la o varsta destul de frageda si apreciez faptul ca ai zis ca nu ai vrut sa-ti strici imaginea fatza de ea si nu lai batut pe acel baiat. Si nu o face niciodata, atat fatza de ea cat si dak nu ai fi. Iti doresc mult succes!!!xD

  6. @Dana: Da! Chiar am iubit-o, am iubit-o mai mult decat m-am iubit pe mine. Spun "am iubit-o" doar pentru ca relatia noastra s-a terminat, dar inca mai tin la ea si inca o iubesc desi… mi-e greu sa stiu ca nu primesc inapoi nimic, nici macar un salut cu zambet…!      @Violeta: Acelasi raspuns l-am primit si din partea surorilor mele mai mari ca si mine.       @Loredana: Sincer, chiar nu vreau sa fac pe nimeni sa sufere in acel mod in care a trebuit sa sufar eu! Nu cred ca m-as putea ierta vreodata! Iar distractia, da, dar nu vreau o relatie cu absolut nici o fata daca nu e ceva serios; chiar daca am 18 ani si sunt inca "tinerel", prima fata pe care am intalnit-o in viata mea am vrut sa ramana A MEA pentru totdeauna!      @Andreea: Merci! Mi-au mai spus si altii ca sunt sufletist 😀    @Livia: Cum spuneam, nu am nici un interes intr-o relatie asa… doar pentru un anumit timp… multi m-au incurajat la asa ceva dar, nu, chiar nu vreaua sa ceva.                                                     Va multumesc mult de incurajari, multumesc ca v-ati ostenit sa o cititi!  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.