Povestea mea

Am citit multe povesti de pe site si m-am gandit sa scriu si eu propria poveste de viata. Ma numesc Alexandra. Am fost un copil cuminte si am ascultat de parintii mei niste oameni extraordinari din toate punctele de vedere care m-au sustinut si mi-au lasat libertate. Am avut o copilarie frumoasa si linistita nu am fugit dupa baieti cum faceau alte fete. Am vrut sa imi vad de treaba mea si sa imi termin scoala. Nu eram genul sa fumeze sau sa faca alte tampenii de genul, am fost o persoana simpla. Eram in clasa a 11-a cand parintii mei au primit o mare suma de bani din vanzarea unui teren. Avusesem si pana atunci bani dar nu la modul de atunci. Eram fericita si am inceput sa fac unele schimbari nu pentru a atrage pe nimeni doar pentru a fi eu implinita. Din copilul simplu devenisem o cu totul alta persoana si la fizic si la psihic, prinsesem incredere si mai mare in fortele mele si am inceput sa imi traiesc viata la un nivel mai inalt. Ma saturasem de prietenii de la bloc si mi-am facut tot felul de anturaje si bune si rele. Cu toate ca aveam bani nu am lasat niciodata sa se observe acest lucru pentru a nu lasa oamenii sa profite. Aveam 17 ani si un viitor inainte. Imi picase cu tronc un baiat mai mic decat mine cu 3 ani dar la vremea aceea mie nu imi pasa acest lucru, el se mutase din cartier si nu mai stiam nimic , nu aveam nici macar un numar de tel. Blocul lui era la doua strazi de mine si coincidenta ca aveam o buna prietena chiar la el in blocul de unde se mutase. Eram in culmea fericirii ca gasisem o portita sa dau de acel baiat. Facusem rost de numarul lui de telefon dar insa nu mai era valabil, mi se spulberasera toate sperantele pana cand fata care statea cu el in bloc mi-a dat numarul celui mai bun prieten al lui.

Nu eram fata care sa faca atatea pentru un baiat sa il caut peste tot si sa intreb prietenii sau familia de el si am decis sa ma opresc cu toata tevatura asta doar pentru un baiat pe care abia il cunosteam. Ramasesem doar cu un numar de telefon al amicului sau pe care ciudat am decis sa il pastrez pentru o prietena de-a mea care era singura. Au trecut doua luni iar eu ma schimbasem mult, weekend-urile le petreceam la munte sau la piscina, restaurante, cluburi si mall-uri. Era frumos dar lipsea ceva… Intr-o zi am decis sa il sun pe prietenul baiatului de care imi placea. Imi raspunde o voce calda de baiat…am intrebat de Adi iar cel de la capatul firului politicos mi-a spus ca este plecat din oras si mi-a dat numarul lui de telefon. Ciudat dar ma fermecase vocea celui de la telefon si suna ca o melodie lina in capul meu… am tras cat mai mult de timp doar ca sa il aud vorbind… eram hipnotizata pana cand la un moment dat am auzit planset de copil mic in fundal… m-am scuzat politicos si am inchis. Vocea lui ma inebunise si nu mai ma saturam sa il aud dar plansul de bebe imi daduse de gandit, posibil sa fi avut copil? Inca o data soarta nu imi suradea deloc. Mi-am vazut de ale mele ieseam tot mai des in oras cu prietenele si ma bucuram nu imi pasa de nimic. Pana cand intr-o seara , stateam in pat ma jucam pe telefon,mi-am adus aminte de vocea baiatului din telefon si am hotarat sa ii trimit un mesaj sa vad daca isi mai aduce aminte de mine. Am primit imediat mesaj inapoi spunandu-mi ca se bucura si ca ar dori sa ma vada candva. Saream pana la tavan de fericire dar dintr-o data m-am gandit ca sunt  nebuna si nu merita sa caut un barbat care avea copil sau cel putin asa gandeam eu… Mi-a fost rusine sa intreb daca are copil si e insurat cu toate ca imi tremurau mainile sa aflu sa stiu ce am de facut. Nu eram genul sa fug dupa baieti dar acum ce se intampla cu mine? asa mult ma schimbasem? probabil banii erau de vina sau doar faptul ca fusesem prea mult singura? Am aflat si numele celui care ma fermecase prin telefon, Liviu se numea. Frumos nume dar eu am decis instantaneu ca e tigan si am lasat iar totul balta. Am stat m-am gandit in urmatoarele zile de ce numai eu am parte de esecuri. Imi ajungeau banii ce nevoie aveam de barbati, chiar puteam cumpara un barbat cu banii mei. Ma simteam jalnic pentru ca nu aveam puterea sa imi fac o relatie cu cine doream eu. Am lasat timpul sa treaca dar Liviu ma tot cauta in fiecare seara, imi trimitea mesaje peste mesaje. Apoi am aflat ca statea la cateva blocuri de mine si am dedus ca ma cunoaste stie ca am bani si vrea sa isi bata joc de mine.

In tot acest timp au aparut tot felul de oameni care vroiau sa ma cunoasca si ma contactau fara incetare, telefonul meu suna continuu asa ca mi-am schimbat numarul. Doream cu disperare sa il cunosc pe acel baiat Liviu dar pe de alta parte nu vroiam nu aveam incredere. I-am trimis mesaj cu noul meu numar si ma rugat daca ne putem vedea ca asa il tin de o luna de zile. Intr-o vineri 12 iunie primesc un mesaj pe telefon de la el spunand ca vrea sa ne vedem la ora 7 seara si nu accepta refuz. Toata ziua ma foisem si eram alarmata de aceasta intalnire prima din viata mea cu un necunoscut nu am vrut sa ma duc pana in ultima clipa… m-am dus la locul stabilit sa ne vedem chiar intr-un parc din zona. Am ajuns insa nu era nimeni, m-am infuriat si am inceput sa vorbesc urat in gand… imi daduse teapa iar eu crezusem… eram neagra de nervi… cand din fata mea vad un baiat venind usor spre mine, inalt cu ochii caprui, imbracat frumos si cu un zambet cuceritor, pe loc am simtit ca mor, eram in stare de soc nu mai auzeam nu mai ma puteam misca parca paralizasem… a intins mana spre mine sa facem cunostinta , eu deja eram pierduta in spatiu. Atunci am inteles ce inseamna dragoste la prima vedere… un sentiment unic intalnit o data in viata. Nu se poate descrie in cuvinte.El avea 16 ani iar eu cu un an mai mare, are inca doi frati printre care cel mic pe care il auzisem eu in telefon si am crezut ca e al lui. De atunci suntem nedespartiti, zile petrecute impreuna de dimineata pana seara. Toate acestea se intamplau in iunie 2005 si se intampla si pana in ziua de azi. Avem un baiat de 5 ani pe nume Razvan.

Am avut si bune si rele ne-am certat dar sentimentele au ramas si vor ramane pana in clipa cand nu vom mai fi. Eu mi-am intalnit jumatatea intr-un mod mai putin agreat de mine, intalniri cu necunoscuti sau intalniri de pe net etc. Am decis sa scurtez povestea pentru ca sunt multe de spus si nu mi-ar ajunge o saptamana sa le scriu. Sunt fericita pentru ca am ramas impreuna si avem un baiat sanatos si ascultator. Razvan este nascut chiar pe 12 iunie 2007, 12 iunie fiind ziua cand ne-am cunoscut noi. O fi oare un semn? nu voi stii niciodata dar ma bucur ca l-am intalnit, e tot ce isi poate dori o femeie la un barbat. Nu vreau sa il laud prea mult dar asa il vad eu din suflet… Cam asta e povestea mea, va doresc tuturor fericire si sanatate! si mai ales sa fiti iubiti!

Comentarii

Comentarii